Războiul Est-Vest se duce și în Asia. Percepții asupra Chinei și SUA în statele din regiune (2021-2024)
0În acest articol vom analiza dinamica relațiilor și impresiilor pe care le lasă ascensiunea Chinei asupra statelor din zona ASEAN, asupra cărora Beijingul pare să își fi concentrat o mare parte din atenția economică și strategică, dublată de impresiile acestora în privința SUA.
În aceste sens ne vom baza pe 3 sondaje întreprinse de ISEAS Yusof Ishak Institute din Singapore și ASEAN Studies Centre în 2021, în 2022 și în 2024, numite The State of Southeast Asia Survey Report. Pentru o bună înțelegere a unei situații, a oricărei situații, probabil, este esențial să vedem și impresiile și atitudinile celor mai apropiați de aceasta și direct afectați, adică, în acest caz, ale vecinilor Chinei.
Zona ASEAN reprezintă statele asociate în așa-numita „The Association of Southeast Asian Nations”, înființată în 1967 în Bangkok, Tailanda, și cuprinzând Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Tailanda, Brunei, Vietnam, Laos, Myanmar și, ultima venită, Cambodgia.
Poziționarea lor geografică între China, Australia, Japonia și India, nemaivorbind de interesele americane din zonă, arată dimensiunea geopolitică a dilemei în fața cărora sunt puse și a situației tensionate din zonă. De asemenea, înclinarea unora dintre ele către ajutor militar din partea Chinei, a altora către ajutor militar din partea SUA, cu altele pendulând între cele două, ilustrate schematic și prin prezența bazelor militare din harta de mai jos (anterioară retragerii americane din Afganistan, pentru că harta arată încă fostele baze militare americane de acolo) oglindește din nou o parte din această situație dificilă a țărilor din zonă.
Iar parte din dilema lor este aceeași dilemă care este pregnantă și pentru întreaga comunitate internațională – respectiv pendularea între dezvoltare economică și securitate în relațiile cu China – însă, ținând cont de fragmentarea și dimensiunea acestor state, ținând cont de faptul că ele sunt în imediata vecinătate a Chinei, această dilemă capătă o cu totul altă dimensiune pentru ele, una care poate că nu mai ține doar de simpla dezvoltare economică, ci este poate chiar de natură existențială pe termen mediu și lung. Pentru că într-un fel se vede China de la Bruxelles, de la Paris sau de la Amsterdam, și în alt fel se vede China din Bangkok, Manila sau Kuala Lumpur.
Scurt context
Înainte de prezentarea datelor celor 3 sondaje, care fac obiectul principal al analizei de față, ajută la conturarea unei bune imagini de ansamblu câteva mențiuni:
1. Prima dintre ele este că, începând din 2020, ASEAN a devenit principalul partener economic al Chinei. De asemenea, încă din jurul anului 2008 China este principalul partener economic al ASEAN. În 2021, aflăm dintr-un articol al Xinhuanet că importurile și exporturile Chinei cu primii 3 cei mai importanți parteneri economici ai săi au crescut, adică raportat la ASEAN au crescut cu 19,7%, Uniunea Europeană cu 19,1% și SUA cu 20,2%, iar cu Japonia au crescut cu 9,4% și cu Coreea de Sud cu 18,4%.
2. Iată și stadiul relațiilor bilaterale între China și fiecare dintre cele 10 țări din ASEAN în anul 2021, cu roșu fiind cele așa-numite „din zona fluviului Mekong ” (care este unul dintre subiectele cele mai fierbinți în relațiile dintre China și ASEAN) și în albastru cele din așa-numita zonă „maritimă”. Se poate observa cum parteneriatele cu țările din zona Mekong au intrat în vigoare mai timpuriu decât cele cu țările din zona „maritimă” și sunt, teoretic, per total, mai strânse.
3. Cheltuielile militare sunt în creștere în toată zona Indo-Pacific, un semn de înrăutățire a mediului de securitate, situație generată mai ales de creșterea constantă a cheltuielilor militare ale Chinei sau a agresivității acesteia din Marea Chinei de Sud, dar și a degradării generale a mediului de securitate global în general. Zona ASEAN, de asemenea, nu face excepție, iată și ponderea cheltuielilor alocate de către țările din această zonă. Este interesant cum Singapore, cea mai mică țară dintre ele, are cea mai mare pondere a cheltuielilor militare din toată zona ASEAN.
În continuare, ca să observăm cum se raportează aceste cheltuieli ale ASEAN la cheltuielile militare ale altor state din Asia, iată un grafic cu cheltuielile militare din 2020-2021 ale unor astfel de state.
Sursa: NIKKEI Asia
Analiza
Acestea fiind spuse, în continuare se pot interpreta altfel percepțiile legate de China din țările ASEAN, ale căror evoluții le vom prezenta pe scurt în cele 3 sondaje întreprinse de ISEAS Yusof Ishak Institute din Singapore și ASEAN Studies Centre în anii 2021, 2022 și 2024.
1. Iată un prim indicator: încrederea Statelor ASEAN în Marile Puteri. Între anii 2021-2022 se putea observa o ameliorare de 5% a neîncrederii raportate la China, cu încă 12% creștere a încrederii. Se pare că „geopolitica vaccinurilor” își arăta roadele, la fel și politicile economice chineze, care poate dădeau un sentiment de ajutor națiunilor din zonă în acea perioadă dificilă din cauza pandemiei, dar și faptul că, deocamdată, China nu a mizat decisiv pe cartea forței militare în raporturile cu Taiwanul, toate acestea au contribuit la creșterea încrederii în China. Încredere care, totuși, prin comparație cu celelalte mari puteri, este la un nivel foarte jos în continuare.
2021. Sursa aici
2022. Sursa aici
2023-2024. Sursa aici.
În ceea ce privește anul 2024, putem constata o scădere abruptă a încrederii în SUA și UE, dar și o continuare a creșterii încrederii regionale în Japonia. Neîncrederea în China se situa la 50,1%, cea mai mare dintre aceste 4 mari puteri, dar reprezentând totuși o ameliorare considerabilă față de procentul de 63% neîncredere din 2021.
Surpriza este reprezentată așadar de sondajul din 2024, care arată că nivelul de încredere al statelor ASEAN a scăzut considerabil și față de SUA sau Uniunea Europeană și față de China. Dar, în timp ce încrederea față de China a scăzut doar cu mai puțin de 5% (fiind, totuși, cea mai mică dintre aceste state), încrederea față de SUA a scăzut cu aproape 12% într-un singur an, iar cea față de UE cu aproape 10%. Înseamnă că ceva nu facem bine. Acest lucru este considerabil de îngrijorător și poate că ne arată percepția în schimbare a populației unor regiuni importante ale lumii, atât față de Occident, cât și față de China.
ASEAN raportat la China – de la stânga la dreapta, lipsă de încredere, no comment, încredere
ASEAN raportat la UE – de la stânga la dreapta, lipsă de încredere, no comment, încredere
ASEAN raportat la SUA – de la stânga la dreapta, lipsă de încredere, no comment, încredere
2. Principalele 3 îngrijorări ale cetățenilor raportate la ASEAN. Se poate observa că un ușor sentiment crescut de securitate a făcut să se inverseze principalele îngrijorări față de cele din 2021. Atunci cetățenii erau cel mai îngrijorați de faptul că ASEAN devine un teren de luptă al marilor puteri, iar în 2022 îngrijorarea cea mai mare este că ASEAN este ineficientă și greoaie. În 2024, aceleași mari îngrijorări sunt pe primele două locuri.
3. Percepția despre ajutorul oferit în pandemie, de unde a venit acesta. Iată în acțiune „geopolitica vaccinurilor” despre care spuneam mai sus și rezultatele se văd pe multiple dimensiuni.
2021. Sursa aici
Mai detaliat, pe fiecare țară în parte, se poate observa geografia „geopoliticii vaccinurilor”, cu importante fluctuații pe subiectul China, și în minus, și în plus, la multe țări din zonă (deși întrebările au fost ușor diferite în 2021 și 2022, probabil prin prisma faptului că vaccinurile au apărut mai târziu în ecuație).
2022. Sursa aici
4. Raportarea la problemele legate de râul Mekong. La fel ca peste tot în lume, lupta pentru resurse este în creștere, iar una dintre aceste resurse-cheie este apa. Peste 60 de milioane de oameni depind direct de apele râului Mekong, iar schimbările climatice, poluarea și, spun unii, barajele Chinei de pe acest râu amenință nu numai întregul ecosistem, dar și societățile aflate în aval.
2021. Sursa aici 2022. Sursa aici
Iată care era părerea țărilor ASEAN pe această temă, incluzând percepția lor asupra Chinei raportată la temă:
Această dimensiune încă este un punct sensibil și în 2024, pentru că, dintre cei care consideră că relațiile statelor lor cu China se vor îmbunătăți în viitor, 37,2% au spus că acțiunile Chinei în Marea Chinei de Sud și zona fluviului Mekong pot influența în mod negativ această percepție. Cu alte cuvinte, percepția lor pozitivă despre relațiile cu China depinde de cum se comportă China în Marea Chinei de Sud și fluviul Mekong.
Ceea ce este interesant de observat, însă, este că doar 16% erau îngrijorați de suportul Chinei arătat față de Federația Rusă în războiul din Ucraina și acest suport le-ar fi putut influența percepția pozitivă despre relațiile cu China.
5. Dimensiunea economică. Ajungem la unul dintre principalii indicatori, dacă nu chiar cel mai important, prin intermediul căruia este percepută China. Iată cum larga majoritate a respondenților percepeau în 2021-2022, pe bună dreptate, China drept principala putere economică în zonă, pe care însă majoritatea de 64% o priveau cu îngrijorare (în afară de Cambodgia, care în procent superior vede cu ochi buni și influența americană în zonă – probabil un indicator al nevoii stringente de dezvoltare economică acolo, indiferent că vine din partea Chinei sau a SUA).
În 2024, percepția despre China ca cea mai mare putere economică în ASEAN a scăzut puțin sub 60%, în timp ce percepția despre SUA a crescut constant din 2021, până la 14,3% în 2024. Percepția despre influența economică a UE este în continuare neglijabilă în ASEAN.
Per total, se observă o fluctuație ușoară a încrederii în China față de anii precedenți, cu o creștere a îngrijorării în privința puterii economice a acesteia față de 2023, dar o îngrijorare mai mică decât în 2021.
*diferența între cifrele din tabelul din 2021 și cele din tabelul din 2022 care se referă la 2021 sunt datorate unei ponderare de 10% a datelor din 2021, întreprinsă de autorii studiului
6. Influența politică și strategică în zona ASEAN. Ajungem la dimensiunea politică și strategică, unde se vede că percepția asupra influenței Chinei, deși pe primul loc, nu mai este la fel de covârșitoare ca în ceea ce privește cea economică. Cu toate acestea, în mod foarte interesant în 2021-2022 se observa o creștere atât a percepției conform căreia China este mai puternică, dar și o creștere a percepției asupra puterii SUA în zonă (creștere mai mică decât în cazul Chinei), și o scădere a percepției asupra puterii ASEAN, UE și, mai abruptă, a Japoniei. De asemenea, creștea ușor percepția asupra puterii Australiei. Din toate acestea se poate observa un potențial început al unei polarizări a zonei în jurul unor mari puteri, în timp ce actorii mai mici sunt percepuți ca devenind tot mai puțin importanți politic și strategic.
Cea mai influentă putere politică și strategică în Asia de Sud-Est
Surpriza vine din nou în privința sondajului din 2024, unde vedem o îmbunătățire a percepției asupra puterii politice și strategice a Chinei (după căderea de anul trecut), dublată de o scădere abruptă în privința percepției asupra puterii SUA în ASEAN la cel mai scăzut nivel din ultimii ani. Se observă, de asemenea, o creștere în privința percepției asupra puterii politice și strategice a ASEAN la cel mai mare nivel din 2019 încoace.
7. Încrederea că statele respective vor face tot ce se poate ca să furnizeze o conducere adecvată pentru a menține ordinea bazată reguli și să susțină legile internaționale. Din nou observăm per total o îmbunătățire semnificativă a percepției asupra Chinei față de anul 2021, care rămânea totuși la un scor foarte mic de 13,6% în 2022 și 11,5% în 2024, și o încredere relativ constantă, cu ușoare fluctuații, în capacitățile SUA, dar cu o scădere abruptă aproape în irelevanță în 2022 a UE, care ocupa locul 1 în 2021. În mod paradoxal, pe fondul noilor provocări geopolitice la nivel internațional, încrederea față de SUA a scăzut în 2024 față de 2022, iar cea față de China a crescut în 2024 față de 2023, deși mai mică decât în 2022.
Cu toate că vaccinurile chinezești nu beneficiază de cea mai mare încredere din partea publicului, generozitatea Chinei de a oferi vaccinuri proprii tuturor a impresionat (mai puțin Taiwanul, care le-a refuzat). Iată mai jos o detaliere suplimentară a acestei „geopolitici a vaccinurilor” și modul diferit în care se raportează statele din zonă la ea poate fi un indicator suplimentar pentru o apropiere mai mare sau mai mică de China. Astfel, se poate vedea cum deși locuitorii din Cambodgia au apreciat peste 91% China drept cea care a acordat cel mai mare ajutor cu vaccinurile, doar 16% dintre ei au avut încredere în aceste vaccinuri chinezești.
2022 (în sondajul din 2021 nu a existat această întrebare)
Fiecare punct galben reprezintă un baraj pe râul Mekong sau pe afluenții acestuia. Sursa: National Geographic
2021 2022
2021 2022
8. Cea mai tranșantă dintre întrebări. Dacă ar fi obligați să aleagă, alături de cine își văd viitorul cetățenii din statele ASEAN? Alături de SUA sau alături de China? Între 2021-2022 se observa o ușoară creștere a aprecierii SUA și o ușoară descreștere în cazul Chinei. Dar ce este mai interesant este că se poate observa cum unele crize interne grave, ca cea din Myanmar de exemplu, schimbă decisiv rezultatele față de anul precedent – dacă în 2021 majoritatea celor de aici se vedeau alături de China, în 2022 s-ar fi dorit alături de SUA 92%.
Însă ceea ce este probabil cea mai mare surpriză a acestui sondaj este faptul că în 2024, pentru prima dată, dacă statele ASEAN ar fi obligate să aleagă între SUA și China, ar alege China. În jur de 12% mai mulți cetățeni ai statelor ASEAN ar alege China în 2024 față de 2023, în timp ce în jur de 12% mai puțini ar alege SUA. Din nou remarca noastră de mai devreme, aceste cifre înseamnă că ceva se face greșit și ar trebui să se reevalueze rapid anumite strategii și atitudini.
9. Cum vor evolua relațiile țărilor din zonă cu China? Se poate observa din tabelele de mai jos cum optimismul în privința relațiilor statelor ASEAN cu China a crescut în mod constant, procentul celor care se așteaptă ca aceste relații să se îmbunătățească depășind procentul de 50% în 2024, pentru prima dată în ultimii ani.
10. Ultima dimensiune pe care o abordăm aici este cea referitoare la conflictele internaționale și la modul în care populația statelor ASEAN se raportează la ele.
De exemplu, am fi poate extrem de surprinși să observăm cum numărul celor care consideră că nu există nicio scuză pentru atacul terorist al Hamas împotriva civililor israelieni de pe 7 octombrie este aproape la egalitate cu al celor care consideră că atacul organizației teroriste Hamas este justificat. De asemenea, peste 41% dintre respondenți cred că retalierea Israelului a ajuns deja prea departe, doar 8,8% considerând că Israel poate să răspundă acetui atac în orice fel consideră.
De asemenea, în 2024 conflictul din Orientul Mijlociu se situează pe primul loc între îngrijorările geopolitice ale statelor din ASEAN, aproape 50% fiind îngrijorați de acest conflict. Desigur, motivele acestor îngrijorări sunt diverse, pornind de la motive de îngrijoare economice, că acest conflict ar putea perturba și mai mult rutele globale de transport care sunt esențiale pentru ASEAN, ajungând până la motive religioase și identitare, statul cu cel mai mare număr de credincioși musulmani din lume fiind Indonezia, numărul acestora fiind foarte mare și în Malaiezia sau Brunei.
Concluzii
Din toate cele de mai sus se observă ezitarea și pendularea țărilor din ASEAN între puterea economică uriașă a Chinei, care atrage ca un magnet, dar și preocupările de securitate generate de unele acțiuni agresive ale acesteia, care îndepărtează. China este văzută ca fiind foarte influentă economic și politic-strategic în zonă, iar larga majoritate privesc aceasta cu îngrijorare.
Cu toate acestea, pe majoritatea indicatorilor se observă o îmbunătățire ușoară a percepției asupra Chinei. Această îmbunătățire ușoară se datorează cu siguranță și „geopoliticii vaccinurilor”, generozității Chinei în pandemie (pandemie generată totuși chiar din China!), dar și datorită proiectării unor speranțe asupra situației economice în general și în particular, unde China este văzută ca cea care poate ajuta cu siguranță. Faptul că încă nu a invadat militar Taiwanul, a alimentat din nou speranțele respondenților într-o viitoare rezolvare pașnică a tuturor problemelor din zonă și a competiției cu SUA.
Totuși, statele din zonă devin tot mai dependente de China, respondenții realizează și ei pericolele acestei situații și privesc ascensiunea Chinei cu îngrijorare în continuare. Proiectarea speranțelor are anumite limite, iar în această privință oamenii sunt într-un fel de expectativă, așteaptă desfășurările viitoare de evenimente care, speră ei, să le confirme speranțele, nu temerile. Deocamdată, problemele stringente, urgente, le influențează într-o oarecare măsură așteptările și percepțiile atât despre China, cât și despre ceea ce va fi în zonă. De asemenea, trebuie luat în considerare și faptul că aceste percepții pot fi influențate la un anumit nivel și de un fel de resemnare – China este prea mare și puternică, oricum nu avem ce-i face dacă ea își propune ceva, așa că de ce să nu o iubim? Prin comparație, în unele regiuni au existat reacții asemănătoare pe subiectul Federația Rusă, inclusiv în România, înainte de războiul din Ucraina, unde multipli analiști „anti-ruși” de astăzi explicau înainte de martie 2022 cum nu ar trebui sub nicio formă să încercăm o apropiere și, eventual, o reunire a României cu Republica Moldova, „pentru că nu ne-ar lăsa Rusia” și „am deranja” sau „am fi naționaliști”. Astăzi ne gândim cu regret că altfel ar fi arătat astăzi puterea de destabilizare a Moscovei în Republica Moldova și în toată regiunea dacă reprezentanții și analiștii României ar fi făcut și ar fi susținut ceea ce trebuia în folosul României și al Republicii Moldova încă de acum 20-30 de ani.
Revenind la China și ASEAN, la analiza acestor sondaje, ne putem întreba dacă toate aceste opinii și atitudini de astăzi sunt rezultatul unui posibil Sindrom Stockholm aflat în plină desfășurare în zonă, al unei evoluții reale pozitive a relațiilor complexe dintre China și țările ASEAN sau sunt rezultatul unor greșeli și abord
ări cel puțin nefericite ale SUA, UE și Occidentului, în general, la această regiune? Sau, așa cum evaluăm noi, sunt o combinație a tuturor acestora?
Viitorul o va arăta.
Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).
Se încarcă comentariile...
