Războiul din estul Ucrainei, un preludiu?
0Unul din lucrurile periculoase în vremuri de criză, mai ales în una care se află în anticamera războiului, este obișnuirea oamenilor cu inevitabilul.
Politicienii vor spune că nu există alternative, deși rostul lor e să le găsească, media va așeza culorile, cele luminoase pe propria tabără, cele tenebroase și violente pe ceilalți, formatorii de opinie vor da note de trecere pentru cei care acceptă această construcție ideologic-valorică, dar și certificate de exmatriculare pentru cei care nu sunt convinși de necesitatea ei.
Iar intelectualii militanți vor scrie: ”Țara e în pericol!”.
Provocările externe vor putea fi utilizate pentru a rezolva dispute interne.
E un tablou la care mă uit, în ultima perioadă, aproape în fiecare zi.
Norocul nostru este că nu ținem exponatele de muzeu în casă, le expunem în curte, să le vadă și să ne vadă lumea, iar cotidienele noastre ruperi de ritm (explozii de butelii mai mari sau mai mici, beizadele drogate care confundă perna cu volanul mașinii, scandaluri de toate culorile, discuții nesfârșite despre pensii și corupți, căciuleala săptămânală la Bruxelles) fac ca și această discuție să cadă în flashmob-ul autohton al unei regularizări gen ”ia mai adu, mă, o țuică!” din ”Las Fierbinți”.
Deci, avem un război la graniță, ce facem cu el?
Vorbim de el, dar ne e teamă să-l atingem.
Zilele trecute, o dronă rusă a fost doborâtă deasupra orașului Izmail și zborul i s-a frânt undeva, în stufărișurile Deltei.
Noi spunem că Deltă e și la nord de fluviu, iar drona a căzut, firesc, s-ar zice, în țara aflată sub atac.
Secretarul Consiliului Național de Apărare și Securitate al Ucrainei, Oleksi Danilov, se jură, însă, că a căzut pe teritoriul nostru, există și dovezi, precum și o localizare geo-satelitară.
Evenimente de acest gen s-au mai întâmplat, în Moldova, stat partener NATO, chiar și în Polonia, stat membru NATO.
De fiecare dată a fost o controversă asupra localizării și circumstanțelor incidentului, dar, în final, s-a ajuns la concluzia că și dacă drona sau racheta inamică a trecut granița (ceea ce este posibil să se fi întâmplat și în acest caz, conform declarațiilor recente ale ministrului apărării naționale, Angel Tîlvăr), lovită și deviată de la traiectorie de apărarea antiaeriană ucraineană, totul a fost doar un accident.
Doar de data asta continuă dialogul răstit al asumării locului de impact.
Războiul din Ucraina a intrat într-o fază acută în care Kievul nu prea mai are aer și caută să se conecteze la buteliile de oxigen ale partenerilor.
Chiar cu forța, dacă altfel nu se poate.
Tot Oleksi Danilov a lămurit contextul acestei situații, în expunerea susținută la reuniunea Forumului de Securitate de la Kiev: ”Al treilea război mondial a început, iar (războiul din, n.n.) Ucraina este parte a acestuia”.
Altfel spus, politicienii de la Kiev ne spun să renunțăm la pretenția de a considera războiul din Ucraina drept un conflict local, între Rusia și Ucraina, ”păcat” asumat de majoritatea statelor NATO - inclusiv de către SUA -, ca să nu mai vorbim de restul lumii, și să recunoaștem că suntem și noi parte a lui și să intrăm în formația de luptă.
Abordarea face parte din cunoscutele linii promovate de conducerea ucraineană prin care actualul conflict este definit drept unul dintre democrație și dictatură, dintre bine și rău, dintre alb și negru, în care Kievul este, după o expresie din istoria noastră medievală, ”atletul lui Hristos” care apără Apusul Europei de păgâni, de pustiire și de profanare.
În același context motivațional, Dmitro Kuleba, ministrul ucrainean de externe a explicat, pe timpul reuniunii miniștrilor de externe ai UE, Toledo, Spania, că orice critică la adresa modului în care se desfășoară contraofensiva ucraineană este, în fapt ”un scuipat în fața soldatului ucrainean care își sacrifică viața în fiecare zi, înaintând și eliberând kilometru după kilometru de pământ ucrainean”.
Și diplomatul de la Kiev a continuat: „...aș sfătui pe toți criticii să tacă, să vină în Ucraina și să încerce să elibereze ei înșiși un centimetru pătrat”, pe un ton care l-ar fi făcut mândru pe adjunctul său, Andrii Melnik, fost ambasador la Berlin, care, supărat la un moment dat pe șeful guvernului din țara unde era acreditat, l-a numit cu obidă ”cârnat ofensat” pentru refuzul acestuia de a vizita Ucraina.
Finețurile nu mai fac parte din vocabularul Kievului, conducerea ucraineană are deja atât de multe probleme adunate pe talerul său de la balanță încât nu mai are nici măcar dorința de a încerca să o echilibreze în plan extern.
De unde speră ca sprijinul să vină automat, fără condiționări de niciun fel, eventual fără audit ulterior.
Cui nu-i place, să vină să lupte.
În această atitudine puternic emoțională se regăsesc, însă, și analize ale comentatori neimplicați direct în conflictul din Ucraina dar care cred că războiul din estul Europei este doar o primă treaptă a podiumului tragic pe care se construiește secolul 21.
Și că acest conflict, oricât de sângeros ar fi, nu e decât un preludiu la ce urmează.
Și că acest conflict, oricât de ireală ar părea comparația, repetă lecții istorice deja predate acum mai bine de o sută de ani, de exemplu pe timpul războiului ruso – japonez din anii 1904 – 1905.
Foto: WikiCommons
Comparația e utilizată, desigur, pentru faptul că, în acel război, Rusia (egal Imperiul Țarist) a fost înfrântă de o manieră categorică, iar consecințele s-au resimțit intens în plan intern, urmând revoluții, disoluția puterii și... cât pe-aci să fie și dezmembrarea statului.
Poate de aceea apelul la istorie și lecțiile ei au părut a sugera că rolul Japoniei, care a câștigat prima confruntare de început de secol 20, ar putea fi preluat de Ucraina (deși acel război s-a purtat departe de teritoriul japonez, iar atacul inițial a aparținut japonezilor, în fine, detalii...), iar această speranță a fost întreținută mai ales în anul de debut al războiului din estul Europei, cele mai multe articole apărând în anul 2022:
- Institutul pentru Democrație și Dezvoltare: Echoes of the Past – Ukraine & The Russo-Japanese War;
- Washington Post: Putin’s hubris in Ukraine recalls Russia’s disastrous war with Japan;
- The Atlantic: What a 1904 War Can Teach Vladimir Putin;
- Geopolitical Monitor: Historic Parallels between the Ukraine War and the Sino-Japanese War;
- New York University / Jordan Center for the Advanced Study of Russia: Similarities Between Putin’s Russia and Late Imperial Japan: Backgrounds and Implications
- Japan Times: History repeats itself with Russia-Ukraine war.
Câteva din comparațiile dintre cele două conflicte par a se susține:
· Putin e un autocrat, continuator al țarilor, cu pretențiile lor istorice și slăbiciunile lor;
· Rusia s-a comportat în 1904 – 1905 ca un uriaș cu picioarele de luat, la fel cum a părut a lupta și în primele luni de după 24 februarie 2022;
· Rusia a subestimat Japonia, la fel s-a întâmplat și în cazul Ucrainei;
· loviturile cele mai spectaculoase ale japonezilor au fost asupra flotei ruse țariste, la fel s-a întâmplat, în 2022, și cu flota rusă din Marea Neagră, rămasă fără nava amiral;
· comandanții ruși au oferit dovezi impresionante de incompetență (printre care se remarcă marșul de șapte luni al Flotei Mării Baltice pentru a fi distrusă de japonezi imediat după sosire, în câteva ore, în bătălia de la Tsushima).
Alte comparații nu se susțin, dar pentru majoritatea analizelor ceea ce contează, în primul rând, e doar faptul că Rusia a fost înfrântă.
Dar lecțiile istorice nu se repetă cum ne-am dori.
La doar patru decenii de la acel conflict, în Sahalin se vorbea din nou rusește.
Revenind la afirmația lui Oleksi Danilov: ”Al treilea război mondial a început...”, se pot face, însă, alte paralele între conflictul de la începutul secolului 20 și cel actual din Ucraina.
Cea mai evidentă și mai de nedorit să se întâmple este că, într-adevăr, a urmat un război mondial.
Că nu suntem încă în el, ar fi o evidență care contrazice aprecierea insinuant provocatoare a demnitarului de la Kiev.
Dar e un fapt, la fel de evident, că se vorbește lejer, la ore de vârf, în fiecare zi, în fiecare seară, despre lovituri nucleare tactice, despre arme anti-satelit, despre constelații de drone, despre militarizarea spațiului, despre războiul electronic, despre artilerie, despre tranșee și sisteme de fortificații, despre pierderi zilnice de sute și mii de oameni, despre recruți, voluntari și mercenari, despre industria de apărare și mobilizarea ei.
Prognoza meteo și analiza războiului din Ucraina au devenit constantele de fiecare clipă ale realității televizate ce ni se oferă, iar acestea, prin repetiție, nu ne mai produc palpitații nici măcar când e cod roșu.
Cine mai e atent la o dronă rusă rătăcită în stufărișurile Deltei?
Se încarcă comentariile...
