Puciul de week-end
0Preambul
Vineri noaptea, luptătorii Wagner, uitând că trebuie să fie în taberele de instrucție, așa cum promisese pe cuvânt de master chef însuși Prigojin, cândva, pe la sfârșitul lunii mai, s-au trezit că se îmbarcă în camioane camuflate pe care scria ” За Москвы! / Za Moscvî / Pentru Moscova”, ca în vremurile acelea glorioase de demult.
Pe drum au greșit ”чуть чуть / ciut ciut / un pic, doar un pic” direcția, în loc de nord -est convoiul îndreptându-se către sud – est, spre Rostov pe Don, acolo unde Evghenii urma să aibă o ședință de coordonare cu doi curieri de la Kremlin.
Grade mici, funcții și mai mici: adjunct de ministru, adjunct de șef GRU, totuși ce să discuți cu ei!?
A fost așa, o șuetă, în care aerul cel mai serios îl aveau bodigarzii mascați, în definitiv au și ei rude în Rusia, nu e bine să te recunoască cineva la televizor și să te spună nevestei: ”Natașa, ăla nu-i bărbat-tu? De când face el revoluții?”
Aerul de improvizație totală nu a scăpat nici măcar exigentului Institut pentru Studiu Războiului / Institute for the Study of War / ISW care, către dimineața de sâmbătă, a și făcut o analiză în 13 fatidice puncte, care debutează cu următoarea apreciere: ”Finanțatorul Grupului #Wagner Yevgeny #Prigozhin pare să fi lansat o rebeliune armată pe 23 iunie, pentru a forța o schimbare a conducerii în cadrul Ministerului Rus al Apărării (MOD), care este puțin probabil să reușească.”
Dacă și ISW se îndoiește, e clar că insurecția nu are nicio șansă.
Plăcerea privitorului
Auzind că dușmanul de peste Donul liniștit are probleme, soldatul ucrainean și-a pregătit tradiționalul pop corn în câteva gamele și cutii de muniție și, beneficiind de conexiunile Star Link, a început să urmărească răbdător pe tabletă canalele Twitter şi Telegram. Poate, poate...
***
Au intrat pe fir analiștii, mai ales cei care, cu formula ”Buy me a coffee” / ”Cumpără-mi o cafea”, și-au făcut din urmărirea evoluțiilor din Ucraina o ocupație full time.
Dar, vorba filmului, e complicat. Un exemplu:
24 iunie, orele 09.00, A.M.
1)
Presupunerile mele personale (!) despre situația #Prigojin:
a) Este reală (nu este pusă în scenă): declarațiile și acțiunile lui P. sunt prea costisitoare din punct de vedere politic pentru a se potrivi unei înscenări,
b) Dar ce este real aici?
Aceasta este întrebarea cheie,…
2) …
c) Noi. Nu. Știm. Cu excepția faptului că este un fel de criză reală și gravă,
d) Rezultate: greu de văzut o modalitate prin care Prigojin poate fi neutralizat; dar Wagner sau de facto Wagner este o altă întrebare; Ar putea P. să câștige? Numai dacă revolta lui se răspândește rapid în forțele regulate; ,…
3) …
Ar putea exista un scenariu în care Prigojin să piardă, dar la fel și Șoigu și Gherasimov? Da. Ar putea. S-ar putea dizolva regimul? Da, dar
I) fii foarte atent la ceea ce îți dorești și
II) cred că este puțin probabil.
După cum vedeți, acest analist cu cont pe Twitter știe, nu știe, crede că DA, crede că NU, în definitiv este IMPROBABIL. Și periculos, în caz de succes.
Greu să înțelegi puciurile care apar de niciunde și duc nicăieri.
***
Părerea aproape generală, totuși, este că e vorba de o punere în scenă.
Există și o explicație:
#Prigojin are legături directe și canale de comunicare cu Putin prin Anton Vaino, figura cheie a celui mai apropiat cerc al lui Putin, și Arkady Rotenberg, unul dintre cei mai apropiați oligarhi ai lui Putin. Prigojin nu l-a criticat niciodată pe Putin, doar Ministerul Apărării condus de Șoigu & Gerasimov. Aceasta e o punere în scenă.
Nu știu cine sunt cetățenii respectivi, dar sigur e ceva adevăr aici, dacă autorul postării îi menționează, pare foarte bine informat.
***
Altfel, ca la insurecție, militari înarmați până în dinți, cetățeni curioși, câte o doamnă aduce sandwich-uri pentru soldații pe care îi crede bine intenționați și flămânzi, poze grup, selfiuri.
În atmosfera destul de tensionată din centrul orașului Rostov pe Don, un gunoier continuă să-și facă datoria și strânge chiștoacele celor care nu se știe dacă vor deveni martiri, eroi sau, pur și simplu, gură-cască ai unei revoluții în scutece.
***
Sigur, e un pic ciudat că în drum spre Rostov se îndreaptă, cu o întârziere de câteva ore, și câteva mii de ceceni hotărâți să-i calmeze pe rușii de la Wagner care vor să se ia de guler cu rușii de la Ministerul Apărării.
Vorba adjunctului Forței ”Ahmat Sila” / ”Puterea Ahmat”, Apta Alaudinov: ”Suntem frați cu toții”.
Între timp, solidaritatea populației ruse locale cu insurgenții trebuie calmată, se decide o zonă de restricție pentru civilii insistenți, se face și un apel direct:
”Suntem o rebeliune super serioasă, vă rugăm să nu vă urcați pe tancurile noastre!”
Câteva îngrijorări
La peluza dinspre Ucraina s-au adunat tot felul de privitori, unii interesați să vâre analize și prognoze prin gard, doar-doar va rămâne ceva:
- Putin a părăsit Moscova;
- Se amplasează mitraliere în jurul Moscovei;
- Convoiul Wagner s-a pus în mișcare;
- Armele nucleare transferate în Belarus nu se simt prea bine;
- O aeronavă VIP a decolat spre Sankt Petersburg;
- TASS ridică din umeri în fața atâtor zvonuri.
Într-o postare intitulată pompos ”APRECIERILE MELE”, un anume Mario decretează:
”- este o lovitură de stat militară, nu mai putem contesta acest lucru, iar lucrurile se mișcă FOARTE rapid și nu arată bine pentru Putin;
- ciocniri militare limitate, probabil dezertări în rândul forțelor ruse;
- Aproape TOTUL în acest moment nu poate fi verificat și ar trebui luat cu un grăunte de sare (ACEASTA ESTE O POVESTE ÎN EVOLUȚIE. ACTUALIZĂRI MAI JOS)”.
Logic, o astfel de acuitate în caracterizarea evenimentelor, a atras și atenția lui Elon Musk:
”Cea mai bună prezentare a situației pe care am văzut-o până acum este de la Mario”.
***
Totul este fluid, inclusiv caracterizările care se fac celor de la Wagner.
”Măcelarii” de până mai ieri, au devenit în câteva ore eroii conturilor Twitter pro-ucrainene.
„Gruparea implicată în crime de război” a ajuns, în unele postări, ”mișcare rebelă anticorupție”, iar dacă evoluțiile nu se opresc în Rostov, ar putea fi chiar ”luptători pentru libertate”.
Dar nu toți cei care urmăresc situația din sudul Rusiei au memoria scurtă.
Un observator remarcă faptul că mai niciuna din declarațiile lui Prigojin nu a avut corespondență în evoluții reale.
La o săptămână după ce a amenințat cu retragerea din Bahmut, Grupul Wagner a capturat și ultimul cartier din oraș.
A luat la țintă Ministerul rus al Apărării dar adjunctul său, generalul Mihail Mizințev, este și fost adjunct al ministrului Șoigu.
Concluzia, un circ politic, care, desigur, are șanse mari să sfârșească după gratii.
Un spectator avizat și cu ochiul critic ar putea decide și acest lucru, dacă e cazul.
***
Asta e, contează doar părerea singurului critic autorizat, nu spun cine, persoană importantă, când se face analiza spectacolului.
În direct, în fața națiunii.
Prigojin a ascultat scurta lecție de istorie recentă, debutând cu o altă insurecție, cea de la 1917, a aflat că acțiunile sale au o definiție în două cuvinte: ”puci militar”, l-a văzut pe Șefu încruntat și serios, chiar serios încruntat, mai ales când folosit cuvântul ”trădător” și a înțeles că e groasă.
S-a uitat în jur și a numărat vreo mie – două de suporteri, vreo câteva tacuri, un sistem S-300, camioane, transportoare și cam atât.
Vești proaste au venit și de la sediul central al Wagner, unde forțele FSB au găsit câteva cutii cu vreo cinci miliarde de ruble, gata să fie confiscate.
***
Epilog de seară
Și în acel moment fără speranță Evghenii și-a adus aminte că prin localul lui, ”New Island”, din Insula Vasilevskii, Sankt Petersburg, a trecut, tot într-o seară, și Sașa, zis și Luka, mai pe larg Aleksandr Lukașenko.
Nu i-au plăcut eclerele cu carne de crab de Kamciatka, nici Stracciatella cu crab și caviar roșu nu i-a făcut cine știe ce impresie.
Dar vodca a mers bine cu niște Bruschetta con pomodori, că dictatorul nu mai putea mânca multe proteine din motive de doctor.
”Sașa, am zbârcit-o, cum o dregem?”
Alexandr a tăcut o clipă în telefon, după care i-a răspuns: ”Trebuie să sun un prieten.”
***
Mai târziu, la ora când televiziunile de știri încep să reia știrile amiezii, comentându-le cu schimbul doi de analiști și invitați, secretarul de presă al Kremlinului, Dmitrii Peskov, s-a întâlnit pe holurile de dincolo de zidurile roșii cu reporterul cazat la ultimul etaj, un anume Evgheni Podubnîi.
- Hai să-ți spun una bună, tizul tău pleacă în Belarus. Șefu l-a iertat. Pe jumătate vreau să zic. Mă duc acum să anunț la presă. 30 de secunde ai exclusivitate.
- Și cu ceilalți cum rămâne?, a întrebat, oarecum incredul, Podubnîi.
- Cine a rămas în tabără, se mută la buget, cine a ales calea Rostovului, pleacă la ținut fără verdeață, în Sahara.
***
Întors de la conferința de presă, Dmitrii a mai bătut o dată la ușa biroului de lângă Sala Ecaterina:
”- Zi grea, tovarășe președinte. Dar s-a terminat cu bine. Ceva ordine?
- Cam gata pentru astăzi. Să nu uit, anunță-l pe Luka să mă sune după ce ajunge acolo omul nostru. Și vezi dacă Sobianin s-a culcat. Întreabă-l dacă decretul lui cu ziua liberă de luni e pe bune. Asta-i tot. Ce-ți face băiatul?
- La buget, tovarășe președinte.”
Se încarcă comentariile...
