Puci în Niger: Rusia, Putin, Wagner și politicile occidentale în Sahel. Lecții învățate
0Un puci a avut loc în Niger săptămâna trecută, pe 26 iulie. Statul din Sahel cunoscut drept ultima democrație electorală din regiune – a avut un președinte ales Mohamed Bazoum și prima schimbare pașnică la conducerea statului de 50 de ani de la independență de Franța succedând la 10 ani lui Mahamadou Issoufou în martie – a sucombat într-o lovitură militară condusă de șeful gărzii Președintelui, Generalul Abdourahamane Tiani, care s-a autodeclarat șef de stat. Puciul a fost însățit de marcarea susținerii de către toate ramurile militare a mișcării. Este cea de a cincea lovitură de stat din Niger de la independență, și a șaptea din Africa, numai din 2020. Mali și Burkina Faso susțin puciștii, fiind state conduse de asemenea puciști, iar Ciadul vecin, care a jucat rolul de mediator, a trecut prin două lovituri de stat succesive.
Când șeful Gărzii Prezidențiale dă o lovitură de stat
Niger era un stat democratic și principalul sprijin, alături de Ciad, al intervențiilor internaționale împotriva grupărilor teroriste, având peste 2000 de militari francezi și americani e teritoriu. Noua huntă a anunțat brusc ruperea tuturor acordurilor cu cele două state. A închis frontierele și spațiul aerian în perspectiva unei intervenții externe gestionată de ECOWAS, organizația statelor din regiune, care urma să restabilească situația dinaintea loviturii de stat, după ce a emis un ultimatum expirat duminică, 6 august. Franța a refuzat să-și retragă trupele, chiar dacă și-a repartizat resortisanții și Ambasada, după atacuri împotriva acesteia.
Complexitatea situației vine din faptul că din cele cinci state membre G5 Sahel, doar Mauritania a rămas fără lovitură de stat, fiind vorba despre statele implicate în combaterea terorismului în regiunea sahariană care desparte statele Magrebiene de la Mediterana de cele din Vestul Africii, state costiere mai bogate și mai bine organizate, reunite în grupul ECOWAS cu 15 membri care are o relevanță instituțională în regiune, deși este o organizație economică. Condusă prin rotație, azi are drept președinte pe președintele ales recent al Nigeriei, Bola Tinubu, ECOWAS are o istorie a intervențiilor pentru restabilirea lucrurilor în războaiele civile din Sierra Leone și Liberia și în înlăturarea președintelui Gambiei Yahya Jammeh, care a refuzat să transfere puterea succesorului său ales, în 2017.
Desigur în Niger există o dinamică specială a politicii interne, marcată de dorința noului președinte ales de a schimba liderii instituțiilor, inclusiv a celor de forță, și de a verifica activitățile diferitelor instituții pe dimensiunea bugetară. Corupția nu este o noutate în Niger, iar controlul la Garda Prezidențială și perspectiva schimbării șefului acesteia par să fi declanșat puciul programat de Abdourahamane Tiani. Fostul șef al Statului Major, Salifou Mody, schimbat de actualul președinte în aprilie din funcție și trimis ambassador în Emiratele Arabe Unite, este listat al doilea pe lista noii puteri puciste, ca adjunct al lui Tiani(și, probabil, inspirator al mișcării). Un rol neclar în are și fostul președinte Mahamadou Issoufou, care a jucat sau joacă un rol de mediator și a fost, de asemenea, suspectat că ar fi inspirat puciul, chiar dacă fiul său și ministru al petrolului și energie a fost arestat de puciști la 31 iulie.
Rusia, Putin, Wagner: profitori sau inițiatori ai puciului?
Dacă dinamica politică internă joacă un rol în actualul puci, nu putem nega nici influențele externe din regiune. Apariția în oraș a protestatariului pro-puciști cu steagurile Rusiei, care strigau împotriva oricărei relatii cu Franța(și SUA) și pentru retragerea trupelor străine – pe care președintele Bazoum le considera principal sprijin în stabilitatea țării și combaterea grupărilor teroriste din Nord și din vecini – arată că cel puțin războiul informațional anti-francez și anti-occidental al Rusiei a funcționat, dar chiar mai mult, pentru că nici steagurile statului nu au fost arborate, iar producția de steaguri ale Rusiei nu putea să fie lansată din timp fără o planificare serioasă.
Nu avem, la această oră, date exacte despre implicarea directă a Rusiei(sau a Wagner) în această lovitură militară de stat. Totuși evoluțiile din state precum Mali și Burkina Faso vecine, ca și din Republica Centr-africană, arată că sosirea trupelor Wagner susținute de Rusia a generat eliminarea trupelor franceze și ale ONU din aceste state și chiar declararea ca persona non grata a ambasadorului Franței(în Mali). Că Rusia va profita de oportunitate, prin Wagner sau direct, printr-o formula subordonată lui Prigojin(prezent pe culoare la reuniunea din Sankt Petersburg Rusia-Africa) sau direct la nivelul lui Putin sau a unui reprezentant al său conducător al noului Wagner, asumat de Armata și statul rus - este evident. Doar că aici vorbim despre implicarea directă a Rusiei lui Putin în subminarea unicei democrații din regiune, a statului care sprijinea și unde se mutaseră misiunile franceze. Probele concrete nu sunt prezente.
Marile probleme care rămân țin de politicile occidentale – americane, franceze, europene – în raport cu Africa. Deși oferă cea mai mare parte din ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare, politicile sunt mai degrabă unele complet neatractive pentru aceste state și care nu răspund așteptărilor și nevoilor imediate. Desigur, un rol relevant îl joacă și ceea ce putem numi răzbunarea coloniilor, reacția dură față de fostele metropole coloniale, în cazul de față Franța. Dar problemele născute de intervențiile ruse și chineze – mai degrabă de control și spoliere de resurse, prin coruperea liderilor și inorarea statelor și a cetățenilor, sprijinirea autocraților și a represiunilor de tot felul - și abordarea fundamentală a Occidentului trebuie schimbată și adaptată noilor realități.
Epidemia loviturilor de stat în Africa sahariană
Nigerul rămâne statul cu cea mai mare rată a natalității din lume. Statele subiecte ale loviturilor de stat sunt în principal cele fără ieșire la mare, mai sărace, cu peste 50% din populație sub pragul de sărăcie și demografie explozivă, animate de multiplele grupări teroriste și lipsite de orice preocupare pentru cetățeni, bunăstarea lor sau drepturile democratice. Spre deosebire de acestea, statele mai bogate din Magreb sau din ECOWAS, la Oceanul Atlantic, sunt mai înclinate spre abordări democratice și preocupate de întinderea modei loviturilor de stat și a puciurilor.
Dar ECOWAS este departe de a fi un NATO african, are limitele și diviziunile sale iar forța militară, în ciuda amenințărilor, nu este suficientă pentru a lămuri situația din Niger și a restabili situația democratică. Din contra, varianta cea mai probabilă este cea a unei băltiri a soluției, izolări a liderilor puciști, rupturi teritoriale sau sprijin din partea partenerilor din Mali și Burkina Faso, alte state conduse de grupări militare care au înlăturat guvernele civile.
Desigur, aici e o problemă de stabilitate și forță a instituțiilor nou create, dar și o problemă la fel de serioasă a înțelegerii rolurilor instituționale și a loialităților. Dacă șeful gărzii prezidențiale(care a servit sub președintele anterior, e adevărat) este cel care dă lovitura de stat, sau șeful statului major al armatei, este puțin probabil ca un echilibru, un stat serios și o formula instituționalizată să asigure coloana vertebrală a unui stat slab sau eșuat care să iasă din marasm. Dacă criticii vedeau lipsa de instituții sau slăbiciunile acestora drept motive ale loviturilor de stat, în Niger e vorba despre o instituție cât de cât puternică autor al inițiativei puciului împotriva persoanei pe care o apără și căreia i-a jurat loialitate deplină.
Până la urmă, asumarea regională și națională în aceste state trebuie să se combine cu sprijinul extern occidental, inclusiv de la fosta metropolă, pentru a realiza o matrice capabilă să absoarbă ajutorul și să îl utlizeze în favoarea populațiilor locale. Altfel rămânem în paradigma definitorie pentru Africa în care scuturi cocotierul și cade guvernul. Cu mulți pescuitori în ape tulburi din Wagner sau din China aflată la vânătoare de resurse.
Se încarcă comentariile...
