Mihail Jora – 130! Personalitatea iconică a maestrului revine în actualitate

0
0
mihail jora

Revine în actualitate personalitatea maestrului Jora cu sporită pregnanţă acum, în această perioadă când aniversăm împlinirea unui secol şi trei decenii ce au trecut de la naşterea domniei sale, când comemorăm împlinirea a cinci decenii petrecute de la trecerea sa în eternitate.

Este şi rămâne o personalitate emblematică pentru cultura, pentru muzica românească atât în calitate de creator dar şi de dirijor, de fondator al Orchestrei Naţionale Radio, de profesor al mai multor promoţii, al mai multor generaţii de compozitori.    

In domeniul creaţiei Mihail Jora rămâne fondatorul a două genuri ce devin reprezentative pentru cultura noastră muzicală, anume liedul românesc, cântecul cultivat ca gen reprezentativ al domeniului cameral, pe de-o parte, şi, pe de alta, baletul românesc în calitate de gen muzical coregrafic individualizat. Muzica sa de scenă nu este un acompaniament al dansului, nu este susţinătoare a mişcării ci devine iniţiatoare a gestului, a mişcării coregrafice. Iar aceasta cu gândul cu care au acţionat, în epocă, şi alţi iluştri creatori contemporani precum Prokofiev sau Strawinsky. Din acest impuls creator s-au născut baletele La Piaţă, Când strugurii se coc, Curtea veche...  lucrări ce valorifică mişcarea interioară, sensibil motivaţională a melosului românesc, spectaculozitatea dansului, inclusiv simţul umorului cu acţiune în ambele sensuri, prioritar dinspre muzică sugerând mişcarea.   Jora este în egală măsură, la noi, creatorul genului cult, cameral, al cântecului, de o manieră similară liedului german, chanson-ului francez, romanţei ruse. Relaţia dintre cuvânt şi muzică cunoaşte în acest caz intimitatea întâlnirilor inspirate de sonoritatea cuvântului orientat de sensul acestuia; de fiecare dată susţinut de dinamica unei emoţii de o uimitoare sinceritate. 

A compus peste o sută de cântece, multe dintre acestea grupate pe cicluri. Sunt de observat cele compuse pe versurile poetei Mariana Dumitrescu; o trainică prietenie lega cele două familii. Sunt momente ce adună sensibilitatea elevată privind întâlnirea dintre emoţia versului şi mişcarea subtilă a muzicii. Ma refer la cântecele Chiot, Incantaţie, Lumina, din ciclul op.31 sau Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, din ciclul op.40. Dezvoltă o declamaţie intonată bazată pe sensul, pe valoarea expresivă, pe sonoritatea cuvântului. Iar forţa comunicării poate fi observată în ciclul de cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op.16, anume în Ghicitoare, Buna vestire, Cântec din fluier; ...flori adunate parcă din gradina de la Mărţişor.

A compus, de asemenea, muzică simfonică; cu ani în urmă, reţin momentul, am fost puternic impresionat de verva dinamică a mişcării simfonice ce marchează Burlesca pentru orchestră.

Maestrul Jora nu a fost un simfonist în adevăratul înţeles al cuvântului, nu i-a fost propriu discursul simfonic dezvoltător, extins pe marile spaţii orchestrale. In schimb, a portretizat admirabil situaţii şi relaţii dintre caractere, dintre idei, dintre personaje. A facut-o exemplar, spre exemplu, în baletul La Piaţă, capodoperă a teatrului muzical-coregrafic; dezvoltă un umor de caracter în sceneta muzical-coregrafică  Demoazela Măriuţa.

A fost sedus de prospeţimea naturii, de imaginile natale ale Moldovei celei de Sus; am în vedere suita simfonică Privelişti Moldoveneşti, tablourile simfonice ale acesteia Pe malul Tazlăului, Grâu sub soare...  

S-a născut în vara anului 1891, într-o familie mixtă, româno-armeană, bine aşezată, din oraşul Roman. In ascendenţa familiei trebuie amintită personalitatea compozitorului Paul Ciuntu, cel care i-a îndrumat primii paşi spre muzică; a contribuit decisiv în orientarea studiilor profesionale ale viitorului muzician.      

A studiat iniţial la Conservatorul din Iaşi; şi tot aici a urmat cursuri de drept. Işi urmează destinul în muzică continuându-şi studiile muzicale la Conservatorul din Leipzig unde are şansa de a-l avea ca profesor pe marele compozitor german Max Reger. In baza acestei relaţii se poate explica, poate, temeinicia construcţiei muzicale în cazul tânărului compozitor.

Primele lucrări importante îi aduc laurii Concursului Enescu.

Anii marelui război îl găsesc în ţară, înrolat, pe front. Işi continuă studiile profesionale la Paris, la clasa cunoscutului compozitor Florent Schmitt. Intors în ţară, la începutul anilor 20, în compania unui numeros şi entuziast grup de muzicieni, înfiinţează Societatea Compozitorilor Români, din care va face parte ulterior şi George Enescu. 

Sunt anii în care Mihail Jora compune prima sa lucrare pe versuri de Eminescu, anume poemul vocal-simfonic  Poveste indică. Muzica aflată în strânsă corelaţie cu textul, cu imaginea, rămâne o constantă a creaţiei maestrului. Miniaturile sale vocale, cântecele pentru voce şi pian, sau cele pianistice, Suita ” Joux-joux pour ma damme”, piesele destinate copiilor, trădează un spirit viu, imaginativ. Dar capodopera muzicii destinate pianului rămâne ciclul de Variaţiuni şi fugă pe o temă de Robert Schumann, temă preluată din ciclul de lieduri  Dragoste şi viaţă de femeie a marelui compozitor romantic. Personal consider că lucrarea se ridică la nivelul înalt al marilor capodopere ale muzicii europene de pian din prima jumătate a secolului. 

Urmează o perioadă de excepţională efervescenţă, stimulatoare în zone dintre cele mai diferite ale vieţii noastre muzicale. 

Se înfiinţează Societatea Română de Radio. Totul, dar absolut totul, transmisiile se petrecea ” pe viu”, în faţa microfonului. Au loc audiţii, concerte aşa numite ” de studio”, în cele mai diferite formule instrumentale; iar Jora activează în calitate de pianist solist, de acompaniator, de membru al diferitelor formaţii instrumentale, de prezentator de concerte, de dirijor. 

Astfel, la iniţiativa sa, în anul 1928, în prima zi a lunii noiembrie ia naştere la Bucureşti, Orchestra Simfonică Radio. Mihail Jora deţinea deja postul de director muzical al instituţiei şi devine în mod firesc primul dirijor al noii formaţii, al orchestrei. 

Se dovedeşte a fi o personalitate dinamică, activă, stimulatoare, deosebit de imaginativ în ce priveşte mobilizarea celor din jur. A activat în calitate de profesor al Academiei Regale de Muzică, fapt ce-i va atrage neplăceri dintre cele mai importante în perioada post-belică a aşa-numitului regim de ”democraţie populară”. 

Mai apoi, la Conservatorul de Muzică, a fost profesorul de Compoziţie, de Contrapunct, al unor generaţii de mari muzicieni, al unor strălucite promoţii de artişti performeri, de compozitori. Mă gândesc la Dinu Lipatti, la Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Pascal Bentoiu, Octavian Nemescu, Gheorghe Costinescu, Dan Constantinescu, Ştefan Niculescu, Ştefan Zorzor, Dan Grigore... Târziu, în anul 1953 este restabilit în poziţia firească a maestrului onorat de marele public, de critica de specialitate, de colegi. Este de remarcat faptul că Mihail Jora nu a pactizat cu regimul totalitar, de o manieră ipocrită, pentru a dobândi privilegii sau înlesniri. O dovedeşte conduita sa morală, fermă, intransigent în atitudine, deschisă. O dovedeşte propria sa creaţie. A fost ales membru al Academiei Române.                

Sunt consideraţii pentru care Studioul de Concerte Radio, cea mai mare, cea mai egală din punct de vedere acustic, sală bucureşteană de concerte, a primit numele maestrului. In calitate de exeget, o cercetare minuţioasă a creaţiei maestrului Jora a întreprins, a publicat, pianista Ilinca Dumitrescu.     

        

Cu un an în urmă, autorităţile locale ale oraşului Roman, Uniunea Armenilor din România, inclusiv filiala locală, au iniţiat organizarea Concursului de interpretare muzicală şi de Compoziţie Mihail Jora, eveniment anual destinat celor mai tineri muzicieni elevi şi studenţi.         

                                                  

Ultimele zile ale lunii octombrie au prilejuit susţinerea celei de a doua ediţii a competiţiei ce poartă numele maestrului. A fost iniţiată secţia de Compoziţie destinată, cum este firesc, prioritar, studenţilor compozitori. Distincţia supremă a fost conferită studentelor Andreea Petrescu din anul III şi Oana Maria Vardianu din anul al II-lea; premiul secund a revenit Biancăi Diana Popa iar premiul al III-lea Mariei Alina Perianu şi Filip Dimitrie Suciu, cu toţii studenţi ai claselor de compoziţie ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. 

In cadrul secţiunii de interpretare muzicală, distincţia supremă a revenit pianistului Theodor Rădulescu de la Universitatea din Timişoara, şi micuţei violoniste Daria Popescu, elevă a Colegiului Naţional de Artă Gheorghe Apostu. Personal am avut bucuria şi onoarea de a face parte din juriul condus de prof.univ.dr. Mihaela Vosganian, juriu din care a mai făcut parte şi maestrul Cosmin Bălean, din Timişoara.  

Ţin să menţionez, cu acelaşi prilej, pe parcursul unui sobru ceremonial creştin ortodox au fost comemoraţi mai mulţi muzicieni fii ai oraşului, maestrul Sergiu Celibidache la împlinirea a douăzeci şi cinci de ani de la plecarea sa în eternitate,  compozitorul Paul Ciuntu la împlinirea a o sută patruzeci şi cinci de ani de la naşterea artistului, compozitorul şi profesorul Alexandru Zirra la comemorarea a şaptezeci şi cinci de ani de la plecarea la Domnul, şi, desigur, maestrul Mihail Jora la comemorarea a o sută treizeci de ani de la naşterea maestrului, a cinci zeci de ani de la plecarea sa în eternitate. Cu toţii, în momente istorice dintre cele mai diferite, au croit şi au luminat căi ale muzicii oferind pilde ale creaţiei pentru cei care i-au cunoscut, le-au apreciat rodul inspiraţiei, pentru noi înşine.                                          

Nu pot sa nu observ, Concursul Jora de la Roman, de la un an la celălalt, tinde a se defini drept un veritabil eveniment festivalier; recenta ediţie a constituit un bun prilej ca mulţi dintre etnicii armeni din Transilvania, din Banat, din Moldova, din Muntenia, din Dobrogea, inclusiv din oraşul Gherla, vechiul Armenopolis, să se reunească, să se cunoască mai bine; voi lua în consideraţie şi faptul că trei dintre personalităţile comemorate, fii locului, erau de aceeaşi origină etnică. 

Materialul a apărut iniţial în revista România Literară.  

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite