Klaus Iohannis şi „pălăria“ prea mare pe care o poartă

Klaus Iohannis este departe de ce ne aşteptăm de la domnia sa. Pe măsură ce luăm la cunoştinţă de fapte şi vorbe ale domniei sale, comparaţia cu Traian Băsescu îi este tot mai nefavorabilă. Iohannis nu pare să aibă capacitatea de a înţelege şi reacţiona corect la ce se întâmplă în România şi în lume.

Şi Dan Tăpălagă, un critic al lui Traian Băsescu, constată într-un recent articol:

„Preşedintele pare complet depăşit, exprimă tardiv, slab şi inconsistent poziţii pe teme esenţiale sau tace adânc. Echipa de consilieri nu este nici azi completă în domenii cheie că educaţia, sănătatea, mediul de afaceri, semn al unei crizei de competenţe şi de oameni calificaţi. S-a înconjurat, în schimb, de un grup de mediocrităţi sau de politicieni oportunişti, legaţi între ei prin relaţii obscure de afaceri, amiciţii”. 

Traian Băsescu vorbea, aspru şi apăsat. Despre problemele statului, despre acţiunile Guvernului şi ale Parlamentului, despre ce se întâmplă în Europa şi în lume. Îşi informa cetăţenii care l-au ales. A considerat o minimă obligaţie morală informarea cetăţenilor.

Că unora le convenea ce spune, altora nu, dar prea puţini l-au acuzat că nu spune adevărul, de la nivelul informaţiilor pe care le avea.

Klaus Iohannis tace. Când trebuie, şi mai ales când nu trebuie.

Prima sa conferinţă de presă a fost la 100 de zile de la preluarea mandatului. Tare mi-e teamă că următoarea va fi la 1000 de zile!

Nu mai ştim care e poziţia României în Europa, în problemele importante de securitate cu care se confruntă toată Europa.

La 4 luni de la preluarea mandatului, Klaus Iohannis n-a propus un şef la SIE!

Nu ştim ce face bine şi ce face rău Guvernul, altfel decât din declaraţiile gonflate ale premierului. Pe care nu le verifică şi contrazice nimeni, de calibrul său sau mai sus. Adică Preşedintele României.

Klaus Iohannis n-a avut nimic de spus când Ponta şi-a dat OUG-ul care îl salva de plagiat sau când un membru al Guvernului a votat împotriva cererii DNA  în cazul Sova. N-a avut mei nimic de comentat asupra acţiunilor guvernului, considerând că nu e treaba preşedinţiei. Coabitare, coabitare, dar nici chiar aşa, să treci cu vederea tot ce se întâmplă negativ în activitatea guvernului.

Nici de acţiunile Parlamentului nu spune ceva dl Iohannis, privind pensiile speciale, ordonanţa traseiştilor, cazurile de împiedicare a cercetării penale a unor parlamentari, alegerile locale într-un singur tur, soluţie convenabilă partidelor mari, nu şi electoratului, pentru că perpetuează la infinit aceiaşi primari actuali. Că nu e treaba Preşedintelui.

Poate fără prea mult succes, dar Traian Băsescu ar fi tunat şi fulgerat în asemenea situaţii, măcar informa populaţia la ce şmecherii se dedau parlamentarii.

Dar treaba preşedintelui, conform art. 80 din Constituţie, este:

2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Ce înseamnă veghează, că doar nu să adune material pentru memorii.

Şi-l imaginează cineva pe Traian Băsescu stând pasiv la astfel de evenimente?

Din preşedintele nejucător, cum s-a dorit, Klaus Iohannis a devenit preşedinte spectator, de care România nu are nevoie.

Profitând de situaţie, premierul Victor Ponta a devenit agresiv, bruftuluieşte ziariştii, ironizează adversarii politici, nu dă explicaţii asupra actelor Guvernului. Doar pe Klaus Iohannis îl menjeaza. Ştie el de ce.

Băsescu călătorea, în ultimii ani de mandat, cu avioane de linie, deoarece guvernul nu avea bani pentru preşedinţie.

Klaus Iohannis îşi închiriază un avion privat de lux pentru a merge la Bruxelles.

Băsescu a făcut reforma în educaţie cu oameni precum Miclea şi Funeriu.

Klaus Iohannis se sfătuieşte cu Consiliul Naţional al Rectorilor, unul dintre cele mai retrograde organisme, care s-a opus în permanenţă reformei în educaţie.

Consilierii lui Băsescu n-au fost chemaţi la DNA.

George Scutaru, consilier pentru securitate la Cotroceni, a fost pus sub control judiciar la scurt timp după plecarea de la Cotroceni.

Tatiana Niculescu Bran, fost consilier al preşedintelui Iohannis pe comunicare, a plecat de la Cotroceni, fără explicaţii.

Ce să mai spunem de Dan Mihalache, Şeful cancelariei prezidenţiale, rămas în memorie pentru declaraţii controversate în privinţa Agenţiei Naţionale de Integritate şi a parteneriatului cu SUA.

Consultările cu partidele, bune şi ele, nu se soldează cu nimic concret, în afară de acordul privind bugetul armatei. În rest, pierdere de vreme.

Cert este că pentru Klaus Iohannis preşedinţia se dovedeşte o pălărie prea mare pentru experienţa, cultura sa politică, relaţiile şi capacitatea de a înţelege problemele României şi pe cele globale.

Românii au avut de data asta ghinion!