Festivalul SIMN 2023 etalează valori ale muzicii timpului nostru

Rememorez recenta ediție, Festivalul SIMN - o întreagă săptămână de concerte ale Muzicii Noi, evenimente susținute în principalele săli bucureștene de concert și nu numai!

Ediția la care fac referire a fost însemnată. Nu numai datorită faptului că a se află în al patrulea deceniu al existenței sale! După părerea mea, cuprinderea largă actuală a fenomenului artistic în general, circulația valorilor, influența și inter-influența stilurilor, evoluția acestora în cazul unui anumit creator, în cazul mai multor muzicieni și școli, fac și de această dată caducă aprecierea ca fiind o manifestare internațională.

Este și rămâne internațională prin definiția sa. Sunt decenii bune, mai multe decât granițele unui secol, de când localizarea nominativă națională a unor școli – cu rare excepții! – poate fi considerată ca fiind depășită. Dar sintagma rămâne și poate fi utilă atunci când este vizată strict țara de origină a muzicianului creator.

Voi aprecia faptul că recenta ediție a fost una cu totul specială referindu-mă la extensia greu de imaginat a mijloacelor ce vizează domeniul artei sunetelor, de la complexul media video-acustic, și de aici la sunetul pianului, al viorii, sunet emis de o manieră – să o numim – tradițională.

Harnic și imaginativ, de mare eficiență în acțiune, cu siguranță doar actualul director al recentelor manifestări festivaliere, compozitorul Dan Dediu, a fost prezent la toate momentele SIMN. Recunosc, personal mi-ar fi fost imposibil să urmăresc toate concertele actualei ediții așa cum am făcut-o – de-mi aduc bine aminte - doar cu prilejul primelor ediții, la începutul anilor 90, atunci când creatorul întregului concept, directorul fondator al manifestărilor a fost compozitorul, academicianul Ștefan Niculescu.

Și atunci și mai târziu pe parcursul edițiilor succesive s-a avut în vedere ținerea de-o parte a partizanatelor de grup privind orientarea stilistică. Este motivul pentru care pe această direcție a fenomenului festivalier la care mă refer, a putut fi constatată o larga extensie; ...de la nivelul experimentului componistic la revenirea firească, deloc ostentativă la marile valori ale așa-numitului ev nou, al modernismului secolului trecut. Luciano Berio sau Gyorgy Ligety, Aurel Stroe și Anatol Vieru, marii maeștri ai celei de a doua jumătăți a secolului trecut au fost prezenți, spre exemplu, în programele actualei ediții. Momentele importante ale Festivalului, consider firesc să găzduiască creații semnificative ale marilor maeștri cărora domeniul componistic actual, de la noi, le datorează atât de mult! Mă gândesc de asemenea la creații semnate de Tiberiu Olah, Dan Constantinescu, Miriam Marbe, de Ștefan Niculescu însuși, inițiatorul Festivalului SIMN cu peste trei decenii în urmă.

Pe de altă parte, cu sens de adâncă semnificație, trebuie observat, alături de creațiile maeștrilor programele Festivalului au găzduit cu anume generozitate, inclusiv lucrările studenților compozitori; în acest caz este, totuși, dificil de observat astăzi scânteia care ar aprinde marile creații ale viitorului.

Sunt de luat în considerare, pe această direcție, concertele situate la începutul și la finalul întregii manifestări.

Ultimul concert și-a propus valorificarea în sens actual a formației instrumentelor cu coarde și arcuș, inclusiv a cunoscutei formații a cvintetului cu pian. Solitudine pentru trio de coarde, aparținând compozitorului clujean Cristian Bence-Muk, a adus o valorificare ingenioasă a formației. Au mai putut fi audiate creații semnate de Mihaela Vosganian, Ghenadie Ciobanu, Adina Dumitrescu, Bogdan Vodă și – în final, cum zice francezul pour la bonne bouche - lucrarea Crystal Foam, pentru cvintet cu pian, lucrare semnata de Dan Dediu; a fost momentul care a adus exuberanța ludică, inclusiv conștiința lucrului bine împlinit, așa cum se poate aprecia că s-a petrecut recenta ediție festivalieră. Este de menționat, formația a fost condusă de violonista Diana Moș.

În alt sens, concertul inițial, momentul deschiderii, a propus în schimb o valorificare cu totul temerară a genului de spectacol muzical dramatic. Opera in Your Pocket nu este un proiect nou. A fost imaginat și asumat de ansamblul SonoMania, proiect ce include trei momente pe care le susține imaginația luxuriantă a tinerilor autori, a celor trei compozitori, DanDe Popescu, Sebastian Androne-Nakanishi și Simona Strungaru, conducătorul formației. Acțiunea acesteia în relația cu grupul instrumentiștilor, cu cel al cântăreților, s-a dovedit a fi fost esențială pe întregul parcurs al acestei veritabile aventuri. Căci aventura în muzică, în toate marile epoci, a inițiat marile înnoiri, marile realizări ale domeniului artistic. Doar astfel poate fi inițiată, poate fi împlinită lumea posibilului, așa cum detaliază în expunerea domniei sale, directorul artistic. Căci numai în acest fel se poate deschide calea spre comuniune, spre mister, făcând posibilă inclusiv ”sinergia bio-tehnologică, de la improvizația liberă la algoritmul perfect”.

Colective ale muzicienilor performeri, ale compozitorilor din principalele centre culturale, artistice, universitare ale țării au putut fi urmărite, audiate pe scenele de concert ale SIMN. Am vedere concertele muzicienilor din Brașov – ansamblul KlanFar-Kommentar, din Cluj, muzicieni din Iași, creațiile în adevăr semnificative semnate de Adrian Borza și Laurențiu Beldean, de Adrian Pop, de Aron Torok-Gyurko. De-a dreptul înduioșătoare prin naturalețea mesajului s-a dovedit a fi fost muzica americană; am în vedere creația componistică dar și vivacitatea strălucitoare a realizării acesteia dată fiind evoluția violoncelistului Nicholas Photinos, a clarinetistului Andrew Hudson. Nu pentru prima dată, ansamblul flautiștilor conduși de Ion Bogdan Ștefănescu, uimește prin dinamica evoluției individuale și de grup. Pe aceeași direcție poate fi apreciată și evoluția cornistului suedez Erik Sandberg; ne-a prezentat ultima creație semnată de compozitorul Ulpiu Vlad, anume Geneza II. De la Chick Corea la Philip Glas, muzică pentru două piane sau la patru mâni a fost susținută de un notoriu în plan internațional duo, format din surorile Laura și Beatrice Puiu. Ambele colective simfonice ale Radioului bucureștean, atât ONB cât și Orchestra de Cameră, au putut fi urmărite în cadrul evoluției evenimentelor festivaliere, sub conducerea dirijorilor Gheorghe Costin și Mihai Agafița. Câteva lucrări au atras atenția atât prin mesajul lor cât și prin natura construcției. Am în vedere Concertul-fantezie pentru orga și orchestră de Dan Buciu, imaginația luxuriantă pe care o dezvoltă Adrian Iorgulescu pe parcursul Ipostaze-lor VI pentru vioară, fanfară și percuție. Economia strictă a mijloacelor componistice, o dezvoltă Cristina Uruc pe parcursul lucrării Farfale prezentată de cunoscutul ansamblu Archaeus, ansamblu comeral de îndelungată, de remarcabila activitate în viața noastră muzicală. Impresionant prin coerența emisiei timbrale a apărut ansamblul Minguet Quartett din Germania. Cum era firesc, un vârf al interesului publicului adunat în Sala Enescu a UNMB, l-a adus evoluția ansmblului de percuție Game, ansamblu condus de minunatul Alexandru Matei. Personal consider că lucrarea Trisson, datorată regretatului Octavian Nemescu, lucrare pentru doi percuționiști și bandă, dispune de o uimitoare forță interioară a comunicării într-un extins spațiu al comunicării. Pe parcursul aceluiași concert dar la distanță de peste două decenii, Sofia Gubaidulina și Doina Rotaru învederează natura virtuoză, de uimitoare expresivitate a acestui ansamblu.

O creație de seducătoare comunicare realizează minunatul Barrie Webb cu al său fermecat trombon, nu de astăzi, nu de ieri, de decenii în contextul vieții noastre muzicale; de această dată în lucrarea Prestop semnată de Vinko Globocar. In cadrul aceluiași program lucrarea Alter(music)natives pentru multimedia, reamintește perseverența impresionantă pe care o demonstrează Maia Ciobanu în propriul drum al creației.

Tot mediul electronic se dovedește a fi fost captivant pentru compozitorul Roman Vlad pe parcursul lucrării sale Tânăra sofisticată destinată viorii și mediului electronic, lucrare realizată cu participarea violonistei Diana Jipa.

Absențe festivaliere pe care nu le găsesc în nici un chip îndreptățite – și nu mă refer numai la actuala ediție! - sunt cele ale creației compozitorilor Horațiu Rădulescu, Lucian Mețianu, Costin Miereanu!

Să o recunoaștem, a fost o ediție SIMN de evidentă atracțiozitate, concerte care au oferit satisfacții atât publicului, compozitorilor cât și muzicienilor performeri. Aș putea observa, în plus, că – indiferent de stilul adoptat, de limbaj - tot ce se compune astăzi, totul intră sub umbrela muzicii timpului nostru, se supune spiritului timpului nostru, așa cum am menționat în rândurile de mai sus. 

Este mereu actuală vorba poetului, „Vreme trece, vreme vine”. Nume noi apar pe scenă în vreme ce altele sunt împinse înafara acesteia!