En attendant DD

Și a sosit Ziua Z. 31 ianuarie 2025.

Data de-mult-prea-mulți-ani-așteptată, în care noile planuri-cadru pentru liceu vor vedea, în sfârșit, lumina spațiului dezbaterii publice. Maestru de ceremonie și de proces: Daniel David, noul minstru al Educației și Cercetării.

În context, notez și ziua de azi, 30 ianuarie, în care ministrul semnalează evenimentul, în conferință de presă[1][2].

Mâine vom vedea toți cum vor fi noile planuri-cadru, în toată splendoarea lor infinit-exasperant întârziată. Și tot de mâine încolo, le voi / vom analiza, comenta, decripta. Am decis, totuși, să scriu azi, în Ziua Z-1, înainte de mâine, Ziua Z, pentru a marca mai întâi – înainte de orice, dincolo de conținutul propriu-zis – semnificația esențială a momentului: punct final (de etapă, bineînțeles) la saga curriculară de noaptea minții, pe care eu o documentez sistematic, din 2004 încoace[3]. Dumnezeule mare, au trecut deja douăzeci de ani halucinanți!... Douăzeci de ani frustranți, în care Sistemul a pedalat în gol sinistru, și pe coordonata politică și pe cea a politicilor publice, în materia cheii de boltă a schimbării paradigmei oricărui sistem educațional: arhitectura sa curriculară. Mâine vom vedea clar cum anume a decis Sistemul să croiască viitorul educațional al liceenilor în deceniile ce vor veni și ce fel de Școală de secol XXI va oferi el, Sistemul, pentru adolescenții României secolului XXI.

Și mai am un motiv pentru care scriu azi – detașat deplin față de conținutul planurilor-cadru: anume, pentru a marca percepția mea față de prezența și prestația lui DD la cârma ministerului, până acum. Scurt și la obiect.

Alt film.

În materia ministeriatului Educației, pentru mine, DD vine și este din alt film decât toate celelalte de până acum. Un film articulat, coerent, riguros calibrat strategic, scris și regizat de un profesionist care, în sfârșit, știe foarte bine ce spune – și conceptual, și pedagogic, și ca leadership de proces.

Un alt film decât toate celelalte de până acum, îngălate la greu în cinisme, conivențe politico-sindicale și incompetență preuniversitară groasă tare - galerie culminând, colac peste pupăză, cu mediocritatea strigătoare la cer a predecesoarei actualului ministru. Și, cum mediocritatea e, de regulă, adânc impotentă conceptual-creativ, marchez aici și nerușinarea cu care precedenta garnitură ministerială și-a însușit și a bâgat în lege, plagiind malonest, fără să mă consulte, cheia procesului curricular definită prin curriculum la decizia elevilor din oferta școlii, concept pe care eu l-am creat și pus în analiza publică încă din 2013[4], concept pe care îl predau sistematic, tot de prin 2013-14-15, la Colegiul Național de Apărare, în prelegerile consacrate relației dintre Educație și securitate națională[5]. Pentru a face, totuși, o picătură de dreptate (în parte, cel puțin) în materia miniștrilor de până acum, salut aici curajul demn de cinste al Monicăi Anisie și al lui Sorin Câmpeanu, cărora nu le-a fost frică să legitimeze politic și să pornească tehnic, în 2020-2021, primele școli-pilot centrate pe pilotări curriculare pe bune. În rest, praf și pulbere. Citiți toate statisticile și clasamentele din care România este parte și ziceți voi că e altfel, ca Sistem educațional public.

Spuneam că, în lectura mea de leadership real, DD e din alt film. Exemplific percepția mea prin opțiunile de fond pe care actualul minisru și le-a asumat în chestiunea curriculară. Iată-le, preluate de adevarul.ro[6]:

„Curriculumul care este la dispoziția elevului din oferta școlii are o pondere mai mare. Asta înseamnă că școala oferă anumite discipline din care, după aceea, elevul alege. Și nu le oferă de formă”.

Daniel David a explicat că acest curriculum pus la dispoziția elevului din oferta școlii nu va fi lăsat complet la decizia unităților de învățământ. „Nu școala trebuie să aibă libertatea de alegere atât de mult, cât elevul. De exemplu, vor fi structurate unele discipline care trebuie să fie puse acolo obligatoriu. Poate elevul le alege, poate nu le alege. Însă, el trebuie să fie conștient că acele discipline există și reprezintă conținuturi foarte importante. Poate să spună, ok, le-am văzut, nu mă interesează, dar sunt acolo”

Și cu asta am spus tot. Nu există, până la DD, un alt ministru care să fi spus ce spune el, limpede, clar, cu toate vorbele.

Alt film.

Mai am de marcat un lucru, tot despre DD. Am auzit foarte bine ce a spus, anume că, dată fiind doar o lună de ministeriat efectiv, a decis să folosească – în planurile-cadru pe care le va face publice mâine – o bună parte din ce a produs procesul curricular deja în funcțiune de ani buni, și că a intervenit ici-colo, în puncte esențiale. Am încredere că, în lunile ce vin, va apăsa exponențial mai ferm pe pedala transformării curriculare de sistem autentice, de pildă pe linii de acțiune cum sunt:

·         Punerea la dispoziția Sistemului a 3-4 variante de planuri-cadru echivalente, cu proporții diferite de subsidiaritate curriculară, inclusiv CDE-OȘ – de pildă, 20-30% pentru licee mai fricoase-conservatoare; 30-50% pentru licee dispuse să-și asume o doză rezonabilă de curaj al schimbării; 60-70%, pentru licee curajoase, inovatoare; sistemele educaționale adevărate practică subsidiaritatea curricuală operaționalizând filosofia curriculum oferit de școală

·         Încurajarea școlilor-pilot existente și a noilor școli-pilot să-și asume proiectare curriculară la firul ierbii, pe principiul curriculum oferit de școală – evident, un proces ghidat, asistat științific, monitorizat onest, riguros, cu bună-credință, pentru crearea cât mai multor modele de bune practici, pretabile la scalare de sistem

·         Scalarea la nivel de sistem a rezultatelor deja consacrate în pilotările de până acum – practic, procesul se află în al patrulea an de funcționare și sunt deja componente de piltare curriculară de pto fi preluate la scara sistemului (v. Școala Curcani – Călărași; Școala Gh. Vernescu Rm. Sărat – Buzău; Școala D. Cantemir Baia-Mare; C.N. Gh. Lazăr București etc.)

Aici suntem acum.

Mâine va fi Ziua Z.

On vivra et on verra.

Și, pentru că mâine, într-un fel, se încheie o epocă în Educația din România, depun aici mărturia în două imagini a raportării mele civice la schimbarea paradigmeri curriculare a Școlii ca Sistem, de-a lungul timpului.

ianuarie 2012. Lansarea proteastului meu civic pentru curriculum, la Gala Ligii Studenților Români din Străinătate.

iunie 2024. Prelungirea, și în 2024, a protestului meu civic pentru curriculum, în cadrul emisiunii În fața ta[7] (moderatori: Claudiu Pândaru; Florin Negruțiu)

Înainte de a adăuga și 2024 pe eșarfa mea, ea arăta așa:

Cum va fi mâine și dincolo de mâine, vom vedea.

Timpul va proba.

P.S. Titlul, parafrază după numele celebrei piese de teatru semnate Samuel Beckett, En attendant Godot[8] (Așteptându-l pe Godot)