Dincolo de politică și geopolitică. „Limba culturii” dintre România și China
0Înainte de retragerea sa de la post, doamna Zhao Li (赵立), consilier cultural al Ambasadei Republicii Populare Chineze la București, a acordat un interviu exclusiv în limba chineză Paulei Toma, cercetător la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „I.C.Brătianu”, Academia Română și coordonator al proiectului „China la zi”.
Doamna Zhao Li este un vorbitor fluent al limbii române, pe care a învățat-o la Universitatea de Studii Străine din Beijing (北京外国语大学, Beijing waiguoyu daxue). Și-a început cariera diplomatică în cadrul Ambasadei Chinei la București în 1986, principala sarcină pe care a avut-o fiind aceea de a promova schimburile culturale între cele două țări și de a aprofunda prietenia dintre cele două popoare. Și-a incheiat activitatea în aceeași calitate, tot la București, la sfârșitul anului 2022, mandatele sale în diplomația culturală din Ambasada Chinei (în România) totalizând unsprezece ani.
Redăm mai jos textul integral al interviului:
Paula Toma: Stimată Doamnă Zhao Li, doresc să vă mulțumesc în primul rând pentru că ați dat curs invitației de a purta astăzi, acest dialog cu privire la evoluția cooperării culturale între România și Republica Populară Chineză. Pornind de la premisa că anul 1989 ar putea fi un reper în acest proces de înțelegere a dinamicii cooperării culturale între cele două țări, cum ați descrie perioada schimburilor culturale între cele două părți înainte de anul 1989 și perioada 1989 - prezent?
Zhao Li: De ce considerați că anul 1989 ar putea fi un reper pentru o astfel de cercetare?
P.T: Gândindu-mă strict la factorul politic. Și ca să fiu și mai precisă...la calea diferită pe care Republica Populară Chineză și România au ales să o urmeze după anul 1989.
Z.L: Prin urmare, considerați că schimbările produse în anul 1989 au influențat schimburile culturale dintre România și China?
P.T: Din punctul meu de vedere, politicul joacă un rol extrem de important în dezvoltarea cooperării dintre cele două țări, influențând cooperarea în celelalte domenii. De pildă, dacă relațiile politice dintre două state nu mai sunt atât de dinamice precum erau odinioară, este posibil ca acest lucru să aibă un impact negativ asupra cooperării dintre cele două state în celalalte domenii. În plus, gândindu-mă la schimburile culturale, care aveau loc în „perioada de aur” a relațiilor dintre România și China, așa cum este menționată perioada anilor 1949-1989 de către unii cercetători români, descrise și în documentele publicate de către fostul ambasador, Romulus Ioan Budura, pe atunci existau români care se deplasau anual în China pentru a învăța mai multe despre această țară, inclusiv despre cultura și manierele servirii mesei.
Foto: Documentele publicate de Excelența Sa, regretatul Romulus Ioan Budura, fost ambasador al României în Republica Populară Chineză, reputat sinolog și vicepreședinte al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România.
Z.L: Din punctul meu de vedere, schimbările petrecute în domeniul cultural în timpul celor două perioade, așa cum ați ales dumneavoastră să le delimitați, nu au fost prea mari. Iar afirmația mea se bazează pe numărul mare al domeniilor și al schimburilor de oameni care au avut loc de la an la an. Însă, desigur, repet, nu înseamnă că opinia mea este absolut corectă. Referitor la cele menționate de dumneavoastră cu privire la prima generație de sinologi români... Acești oameni au fost dornici de a prezenta China cititorilor români și de a traduce cărți din limba chineză. Au scris foarte mult! Însă, dacă ar fi să compar acea perioadă cu ultimii douăzeci de ani, aș sublinia faptul că numărul persoanelor care studiază în prezent limba chineză este din ce în ce mai mare, că domeniile s-au extins din ce în ce mai mult. În prezent, mulți români manifestă interes pentru cinematografie, muzică, medicină tradițională și merg în China pentru a se specializa în aceste domenii. Așadar, există interes pentru fiecare domeniu în parte. Întrucât, în prezent, fiecare își vede de aria lui, de specialitatea lui, nu putem avea informații complete pe această temă. În România, nu sunt mulți interesați să cerceteze astfel de teme, așa cum sunteți dumneavoastră!
Fostul ambasador Romulus Ioan Budura a scris, a publicat mult. Desigur că ține de timp și de pasiune. Domnia Sa a fost o persoană sârguincioasă. În prezent, numărul traducerilor din limba chineză în limba română crește de la un an la altul. Deoarece, după absolvirea facultății, mulți au ales traducerea drept a doua lor profesie. Potrivit statisticilor noastre, în ultimii trei-patru ani, au fost traduse din limba chineză în limba română 80 de cărți, așadar, un număr destul de mare! Subliniez...vorbim despre traduceri, și nu despre scrieri științifice ori literare! Este știut că, să traduci este mult mai simplu decât să stai și să scrii. Din acest motiv, aș pune schimbările culturale pe seama acestui lucru și mai puțin pe transformările petrecute după ’89. Însă, desigur, acesta este doar punctul meu de vedere. Acum revenind la întrebarea dumneavoastră, la caracterizarea celor două perioade...Într-adevăr, în domeniul cultural s-au produs niște schimbări. Înainte de ’89, cele două țări împărtășeau aceeași ideologie.
Întrucât în 1950, România și China au semnat primul acord de colaborare culturală, la fiecare cinci ani, era semnat un program de colaborare, pe baza căruia se făceau planificări și se realizau schimburile culturale între cele două părți. Această planificare presupunea scrierea în detaliu a activităților pe care cele două părți doreau să le realizeze. De exemplu, erau menționate ansamblurile culturale pe care, fie România, fie China, doreau să le trimită țării-gazdă, numărul persoanelor care urmau să se deplaseze, numărul expozițiilor ce urmau a fi organizate, costurile care implicau efectuarea unor astfel de schimburi...Cine finanța aceste costuri? Aceasta aș spune că reprezintă cea mai mare schimbare produsă. Finanțarea pentru astfel de schimburi era garantată, iar acestea erau reciproce. Țara gazdă asigura cazare, o diurnă, însă transportul internațional era asigurat din fondurile proprii.
P.T: Care sunt demersurile în prezent privind activitățile culturale?
Z.L: Acordul de colaborare a fost semnat de trei ori, prima dată în 1951, apoi în 1964 și în 1994. Programele de colaborare actuale au fost scrise în funcție de cel semnat în anul 1994, însă în prezent s-au simplificat foarte mult, nu mai sunt atât de detaliate. De aceea, trupele de artiști care doreau să efectueze un astfel de schimb ce nu era încadrat în program, trebuia să-și asigure singure finanțarea. Ultimul program cultural a fost semnat în 2017 și acoperă perioada 2017-2022, urmând ca după încheierea acestuia, să fie semnat altul, tot pentru o perioadă de cinci ani.
P.T: Atunci, dacă nu se mai scrie în detaliu, de ce mai sunt semnate astfel de programe?
Z.L: Semnarea acestor documente reflectă atitudinile celor două țări, ale celor două guverne, voința de a susține acest proiect, dorința de a avea o astfel de colaborare. Aceasta ar reprezenta o altă schimbare. Înainte, domeniile erau mai restrânse și fiecare scria despre ceea ce făcea în domeniul său – despre expoziții, despre formațiunile artistice, despre edituri, despre ansamblul grupurilor artistice, despre Asociația Scriitorilor, despre Uniunea Asociațiilor... Toate aceste experiențe erau împărtășite și cunoscute de toată lumea. Calea diferită aleasă de cele două țări, care a contribuit la dezvoltarea lor (intrarea României în Uniunea Europeană și deschiderea Chinei spre exterior) a făcut posibilă desfășurarea multor activități. În prezent, România organizează multe festivaluri – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) – primul mare festival din Europa Centrală și de Est, unul dintre cele mai mari festivaluri din lume și cel mai mare eveniment dedicat artelor spectacolului din România; Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF - primul festival internațional de film de lungmetraj din România, desfășurat anual la Cluj-Napoca; Festivalul Art Safari - cel mai amplu eveniment dedicat artei din România; Festivalul „George Enescu” – un eveniment muzical românesc de prestigiu internațional; Festivalul Untold – cel mai mare festival de muzică din România; Festivalul de Film de Animație – eveniment prin intermediul căruia sunt prezentate producții europene haioase, pline de șarm, dar și educative, atât publicului adult, cât și pasionaților de filme de animație de autor; Târgul Internațional Gaudeamus – cel mai important eveniment de tip expozițional din România, dedicat cărții și educației.
Foto: Doamna Zhao Li, susținând un discurs la ceremonia de deschidere a evenimentului „Focus on China”, organizat în timpul Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF din România (2019), Sursa: aici
Foto: Fostul Ambasador al R.P.Chineze în România, Doamna Jiang Yu, susținând un discurs la conferința de presă dedicată celei de-a 26-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Sursa: aici
Astăzi asistăm la un boom al informațiilor. Înainte nu exista Internetul, nu aveai cum să fii la curent cu actualitățile dintr-o anumită țară dacă nu citeai...de exemplu, știrile! Dacă nu existau schimburile între oameni, nu cunoșteai ce se întâmplă în cealaltă țară. În prezent, nici nu mai este necesar să ieși din casă dacă dorești să afli ceva. Găsești pe Internet tot ce dorești! De exemplu, în octombrie, la ediția 2022 a evenimentului Cozzmonautica, organizat la Timișoara, a participat și Chen Qiufan (* cunoscut și ca Stanley Chan), un autor de SF chinez, laureat cu multiple premii pentru proza scurtă. În fața celor peste 30 de persoane prezente la eveniment, acesta a vorbit despre relația dintre SF și tehnologie, conexiunile digitale din pandemie, ca sursă de inspirație pentru una din prozele sale, cât și despre viitorul IA.
Foto: Chen Qiufan, autor de SF chinez, ținând o prelegere despre diversele căi prin care putem ajunge într-un viitor ultratehnologizat, Sursa: aici
Cu această ocazie, a fost proiectat filmul „The Wondering Earth” (流浪地球, Liulang Diqiu), primul film științifico-fantastic de succes, al cărui fundal este spațiul cosmic. Povestea acestui film are la bază o nuvelă cu același nume, al cărui autor este Liu Cixin, cel mai mare scriitor de science-fiction din China. Revenind la ideea anterioară, dacă domnul Chen Qiufan nu ar fi contactat Ambasada, nu am fi știut nimic despre acest schimb cultural.
Un alt exemplu de tipul acesta este participarea regizorului român Andrei Gruznitsky la cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Beijing 2022 cu filmul „După 40 de zile”, tradus în limba chineză „不得安息的老妇人, Bude anxi de lao fu ren” „Bătrâna care nu se poate odihni în pace”, despre care am aflat din știrile din presa chineză.
Foto: Sesiunea de partajare post-proiectare, Sursa: aici
Un al treilea exemplu este Festivalul „George Enescu”, la care au participat cinci chinezi, care au cântat la pian și vioară. Toți s-au înscris online, așadar nu am știut nimic nici despre acest schimb cultural.
Pe scurt, schimburile actuale în domeniul culturii au un conținut mult mai bogat și atâta timp cât există interes, se organizează tot felul de activități. În plus, multe schimburi culturale nu mai țin de guvern, ci sunt organizate în mod independent. De exemplu, echipa din China a câștigat în octombrie 2022 locul 2 la cel mai mare turneu de Dota 2 din lume - The International 10, organizat la București. Dota 2 este o competiție electronică.
P.T: Ce domenii au devenit mai restrânse și care au devenit mai dinamice de-a lungul timpului în cooperarea în domeniul cultural dintre România și China? De ce?
Z.L: Suplimentar exemplelor deja enunțate...Consider că domeniul traducerilor a devenit mai vibrant. După cum v-am menționat, în ultimii trei-patru ani, peste 80 de cărți au fost traduse din limba chineză în limba română, ceea ce denotă cererea mare de pe piață. Așadar, de îndată ce editura acceptă traducerea unei cărți, se găsesc imediat și traducători.
P.T: Din ce domenii sunt traduse majoritatea cărților?
Z.L: Literatură. Majoritatea operelor lui Mo Yan, dar și ale altor scriitori chinezi, au fost traduse din limba chineză în limba română.
P.T: Pe câte paliere se realizează cooperarea în domeniul cultural între China și România? Mă refer la educație, traduceri, activități culturale ce presupun schimburi reciproce în domeniul teatrului, al cinematografiei, al schimburilor academice, al turismului etc.
Z.L: Comparativ cu popoarele altor țări, chinezii chiar înțeleg mai bine România, și, de asemenea, la rândul ei, România înțelege China. De aceea, între cele două țări există o prietenie tradițională. Asta, în principal, datorită faptului că persoanele cu vârsta peste 40 de ani (este valabil pentru ambele țări), doresc să înțeleagă mai multe despre cultura chineză și, în plus, o îndrăgesc. În prezent, China participă la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, la Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF, la Festivalul Art Safari. Înainte de pandemie, am participat anual și la Festivalul Internațional de Folclor „Muzici și Tradiții în Cișmigiu”. Pe lângă acestea, participăm anual și la Asia FEST, un festival care a ajuns deja la cea de-a 9-a ediție. Anul acesta a fost organizat în Parcul Național din București. Excelența Sa, Domnul Ambasador Han Chunlin, alături de invitați speciali și oficialități ale primăriei, ambasadelor și centrelor culturale, a participat la deschiderea oficială a evenimentului, organizată pe data de 23 septembrie 2022. Pentru aceasta, Ambasada Republicii Populare Chineze la București a pregătit publicului român o expoziție de fotografie, în care au fost prezentate imagini cu palate imperiale, putând fi vizionată pe parcursul tuturor celor trei zile cât a durat festivalul. Tot în acea zi, la orele 22.00 a fost proiectat în aer liber un film de animație „White Snake”. În cea de-a doua zi (24 septembrie 2022), Institutul Confucius a pregătit un atelier de caligrafie chinezească și de tehnică a tăierii hârtiei, iar în ultima zi (25 septembrie 2022), clubul de arte marțiale „Shanghai Wushu București” și Compania 9 au organizat un spectacol nonverbal în regia lui Paul Ciompoieru. De asemenea, pe parcursul celor 3 zile, au fost oferite vizitatorilor și standuri cu mâncare chinezească.
Foto: Actualul Ambasador al R.P.Chineze în România, Domnul Han Chunlin, susținând un discurs la ceremonia de deschidere Asia FEST 2023, Sursa: aici
Foto: Reprezentația Clubului de arte marțiale „Shanghai Wushu București” la Asia FEST, Sursa : aici
P.T: În opinia dumneavoastră, inițiativele promovate de președintele Xi Jinping în anul 2013 și, respectiv, în 2012 - „Centura și Drumul” și Formatul de cooperare dintre China și țările din Europa Centrală și de Est (Formatul de cooperare China - țările ECE) au contribuit la consolidarea relațiilor culturale dintre cele două țări? Dacă da, cum și în ce măsură?
Z.L: Din punctul meu de vedere, o posibilă contribuție a platformei „Centura și Drumul” în domeniul cultural a fost înființarea unor mecanisme în diferite domenii precum Alianța Internațională de Teatru „Drumul Mătăsii” (丝绸之路国际剧院联盟,Sichou zhi lu guoji juyuan lianmeng),Alianța Festivalului Internațional de Artă „Drumul Mătăsii” (丝绸之路国际艺术节联盟,Sichou zhi lu guoji yishu jie lianmeng),Alianța Internațională a Muzeelor „Drumul Mătăsii” (丝绸之路国际博物馆联盟, Sichou zhi lu guoji bowuguan lianmeng), Alianța Muzeelor de Artă „Drumul Mătăsii” (丝绸之路美术馆联盟, Sichou zhi lu meishuguan lianmeng), Alianța Bibliotecii „Drumul Mătăsii” (丝绸之路图书馆联盟, Sichou zhi lu tushuguan lianmeng). Dintre acestea, România face parte doar din primele două. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași și Teatrul „Masca” din București s-au alăturat Alianței Internaționale de Teatru „Drumul Mătăsii”, iar Festivalul Internațional de Folclor „Muzici și Tradiții în Cișmigiu”, Jazz Syndicate Live Sessions, Festivalul Roland Jazz, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu Alianței Festivalului Internațional de Artă „Drumul Mătăsii”.
Prin intermediul Formatului de cooperare China - țările ECE au fost înființate unele asociații de dans, de artă, de cultură, de film, forumuri, în majoritate prin implicarea de trupe de dans sau de școli. De exemplu, Alianța pentru Cultură și Artă a Dansului a Formatului de cooperare China-țările ECE, condusă de Academia de Dans din Beijing, căreia i s-au alăturat și Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Institutul Cultural Român; Alianța Academiilor de Muzică a Formatului de cooperare China-țările ECE, condusă de Conservatorul de Muzică din Zhejiang, căreia i s-a alăturat Universitatea Națională de Muzică din București; Alianța Bibliotecilor China-ECE, condusă de biblioteca din Hangzhou, căreia i s-au alăturat Biblioteca Județeană ASTRA din Sibiu, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj, Biblioteca Județeană Satu Mare; Alianța Editurilor „Centura și Drumul”, condusă de Foreign Language Teaching and Research Press (China), căreia i s-au alăturat patru edituri din România - Integral, Ideea Europeană, Libris editorial, Paralela 45.
Înființarea unor astfel de mecanisme se datorează în principal dorinței noastre de a îmbunătăți cooperarea cu țările din Europa Centrală și de Est. În plus, luând în considerare costurile destul de ridicate pe care le implică deplasarea unei delegații europene în China sau invers, am considerat că aceasta ar fi cea mai bună soluție. Prin urmare, în funcție de cererile fiecărei țări în parte, de exemplu, Polonia, Ungaria, care și-au exprimau dorința de a organiza un training specializat în diferite domenii, partea chineză a urmărit să susțină astfel de inițiative, training-urile organizându-se întotdeauna în țara care venea cu inițiativa, reprezentanții celorlalte țări deplasându-se acolo. În ultimii ani, au avut loc multe activități de tipul acesta. În decembrie 2021, peste 50 de instituții au participat la cea de-a cincea întâlnire anuală a Alianței Culturii Dansului China-Europa Centrală și de Est.
Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, domnul Constantin Chiriac a participat la această conferință anuală, iar Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu s-a alăturat acestei Alianțe. În iulie 2022, la Atelierul de Dans China-Europa Centrală și de Est (中国—中东欧国家舞蹈大师工作坊, Zhongguo—Zhong Dong Ou guojia wudao dashi gongzuo fang), organizat prin intermediul video-conferinței, au participat reprezentanți ai Festivalului Internațional de Film, ai Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, doamna Adriana Bârză-Cârstea, lector universitar doctor la Facultatea de Litere din Sibiu, predând cursurile „De la cuvinte la coreografie”. Fiecare dintre Alianțele menționate mai sus au fost înființate de partea chineză la propunerea țărilor din regiunea ECE, birourile lor aflându-se pe teritoriile acestora.
P.T: Costurile acestor activități sunt acoperite în întregime de partea chineză sau, într-o oarecare măsură, și de țara beneficiară?
Z.L: Depinde de tipul activității organizate, însă, din câte cunosc, costurile nu sunt acoperite în întregime numai de partea chineză.
P.T: Nu îmi explic de ce, dar mi-a venit brusc în minte concursul de limbă chineză „Podul Limbii Chineze” (汉语桥比赛, Hanyu qiao bisai). Organizarea acestei competiții internaționale nu a început la scurt timp de la venirea la putere a președintelui Xi Jinping, practic același an în care a fost propusă inițiativa „Centura și Drumul”?
Z.L: Olimpiada „Podul Limbii Chineze” poate fi înțeleasă și ca având o oarecare legătură cu inițiativa „Centura și Drumul” , dar nu neapărat. Este un concurs organizat de Institutele Confucius, instituții înființate în urma încheierii unui parteneriat între o universitate din România și una din China în scopul predării limbii chineze. Dacă o universitate din România dorește să înființeze o clasă Confucius sau invers, o universitate din China dorește o colaborare cu o alta din România, potrivit procedurii, acestea trebuie să depună o cerere la Centrul de schimb și de cooperare dintre China și străinătate al Ministerului Educației din China (教育部中外语言交流合作中心, Jiaoyu bu zhong wai yuyan jiaoliu hezuo zhongxin), cunoscut anterior sub numele de Hanban.
Astfel, de exemplu, pentru înființarea unui alt Institut Confucius în România, universitatea respectivă trebuie să depună cerere la acest centru, care îi va căuta o universitate parteneră în China. Există, de asemenea, și varianta ca o universitate din România să contacteze direct o universitate din China, iar dacă aceasta din urmă este de acord, se poate depune imediat o cerere la acest centru pentru înființarea unui Institut Confucius. Cele două universități vor semna mai întâi un acord de două luni și jumătate, potrivit căruia partea chineză (universitatea din China) va sprijini salariile profesorilor, iar cea română va oferi cazare și o diurnă acestora. Toate uniunile pe care le-am menționat anterior se află sub coordonarea Ministerului Culturii din China, în timp ce Centrul de schimb și de cooperare dintre China și străinătate (Hanban) și „Podul Limbii Chineze” sunt sub coordonarea Ministerului Educației.
Foto: Cea de-a 18-a ediție a concursului „Podul Limbii Chineze” (2019), Sursa: aici
Foto: Cea de-a 18-a ediție a concursului „Podul Limbii Chineze”, Sursa: Arhiva personală a autorului
P.T: Consider că pe plan cultural, pe lângă secțiile de limbă chineză deschise în cadrul mai multor universități din România, Institutele Confucius (I.C) joacă un rol extrem de important în predarea limbii chineze și, în aceeași măsură un rol activ în dezvoltarea parteneriatelor dintre respectivele universități și universități de prestigiu din China. În special cel din București, al patrulea I.C deschis în România la data de 25 noiembrie 2013. Pe lângă cursurile de limbă chineză pe care le desfășoară, acesta a promovat intens literatura și cultura chineză prin organizarea unor evenimente culturale și academice, cu un impact puternic în sfera receptării și a inițiat proiecte comune de cercetare științifică. De-a lungul acestor ani, I.C. din București a organizat numeroase evenimente academice precum conferințe științifice din domeniul tehnologiei, literaturii, didacticii, la care, alături de reputați sinologi, la care au participat specialiști chinezi din mai multe universități din China, dar și din alte țări. La invitația acestuia, scriitori și poeți faimoși, precum Su Tong, Yu Hua, Cao Wenxuan, Lan Lan, Xu Zechen, Xi Chuan, Lao Ma, Zhao Lihong și mulți alții au efectuat vizite în România, fiind organizate, cu această ocazie întâlniri literare, dezbateri, lansări de carte, evenimente ce au contribuit la întărirea cooperării româno-chineze în plan cultural. Astfel de evenimente, ne-au adus pe noi, studenții de la secția de limbă chineză mai aproape de China, de poporul chinez, de mentalitatea chineză, încurajându-ne să le călcăm pe urme profesorilor noștri de la secție.
Foto: Studenți ai secției de limbă chineză la evenimentele organizate de Institutul Confucius, Sursa: Arhiva personală a autorului.
Foto: Studenți ai secției de limbă chineză la evenimentele organizate de Institutul Confucius, Sursa: Arhiva personală a autorului.
Foto: Paula Toma și scriitorul chinez, Zhao Lihong, aflat în vizită la Institutul Confucius din București (iunie 2019), Sursa: Arhiva personală a autorului
Z.L: Într-adevăr, pe plan cultural, domeniile de colaborare între România și China sunt vaste. În ceea ce privește Institutele Confucius, rolul acestora este de a preda limba chineză, și în plan secundar, de a organiza activități culturale, prin intermediul cărora cursanții își pot aprofunda cunoștințele despre cultura chineză. Întrucât multe dintre activitățile culturale sunt organizate în prezent sub umbrela acestuia, gama activităților lor s-a extins foarte mult. În plus, dezvoltarea economică a Chinei din ultimii ani a contribuit la creșterea numărului de persoane interesate să învețe limba chineză, de unde și nevoia de a înființa aceste Institute. Cooperarea între universități permite, de asemenea, efectuarea unor schimburi reciproce de experți din domeniul tehnologiei informației (IT), al fizicii, al matematicii etc. Astfel, studenții chinezi au prilejul de a veni în România pentru studii de doctorat, iar studenții români de a merge în China la studii în domeniul I.T. Universitățile din cele două țări organizează, de pildă, training-uri în domeniul medicinei tradiționale, studenții români având oportunitatea de a acumula mai multe informații despre acupunctură sau masajul chinezesc chiar de la sursă.
P.T.: Cum a afectat pandemia de COVID-19 schimburile culturale dintre cele două țări? Ce activități culturale intenționează să organizeze Ambasada Chinei la București în perioada următoare?
Z.L: Asemenea guvernului chinez, Ambasada Republicii Populare Chineze la București dorește promovarea schimburilor culturale în scopul aprofundării încrederii reciproce între cele două părți și îmbogățirii multiculturalității propriei țări, dar și a țării partenere. Cunoașterea culturii unei țări presupune în primul rând, dialog și schimburi, care contribuie la depășirea neînțelegerilor. Ați fost plecată în China la studii! Sunt sigură că în perioada anilor petrecuți acolo, ați observat un aspect important – chinezii nu sunt direcți, doresc să arate respect celuilalt. Occidentalii, în schimb, îți spun verde-n față dacă au altă părere. Mi-am dat seama de acest lucru în timpul facultății, când din dorința de a-mi pune în practică limba română, am început să însoțesc delegații venite din România, majoritatea alcătuite dintr-un inginer și patru-cinci tehnicieni, care lucrau în liniile de îmbuteliat bere. Petreceam câte trei luni cu fiecare delegație în parte. Majoritatea persoanelor erau din Cluj. Am trăit experiențe inedite, care m-au ajutat în primul rând să descopăr caracterul acestor persoane, pe care am ajuns să-l îndrăgesc.
Au fost momente când au existat păreri în contradictoriu, românii ajungând chiar la dezacord. Cum am crescut în China și până la acel moment nu avusesem contact cu străinii, vă mărturisesc că, asemenea situații, reacțiile acestor persoane m-au frapat pur și simplu! După ce își spuneau fără niciun fel de menajament totul în față, plecau, iar a doua zi parcă nimic nu se-ntâmplase. În China, cam rar să te-ntâlnești cu astfel de situații. Chinezii se simt afectați după o dispută. Iată o primă diferență culturală între cele două popoare. Potrivit culturii tradiționale chineze, de exemplu, copilul, indiferent de vorbele părintelui său, are obligația de a-l respecta. În caz contrar, vorbim de o lipsă de respect. Eu m-am obișnuit în schimb cu aceste maniere și nu mă mai afectează. Pot spune chiar că m-am adaptat destul de bine și că-n în prezent sunt destul de directă. Și nu m-am adaptat numai la comportament, ci și la obișnuințele culinare.
După ce am mâncat pizza, brânză, au început să-mi placă atât de mult încât, atunci când nu le mai mâncam pentru o vreme, le duceam dorul! Asta înseamnă cu adevărat însușirea unei culturi, a unei alte gândiri, a altor obiceiuri, care sunt efectul schimburilor culturale. Numai în acest fel este posibil să ne lărgim orizonturile, să promovăm multiculturalitatea și să ne îmbogățim viața! Bineînțeles că nimeni nu ne obligă să împrumutăm din obiceiurile unei persoane, din cultura unei alte țări! Este suficient să le admitem, să le-nțelegem și să le respectăm! Punerea corectă în practică a acestui concept nu contribuie doar la aprofundarea cooperării între cele două țări pe plan cultural, ci și în alte domenii, precum cel comercial, politic, militar etc. Cum ar putea două țări să întrețină relații comerciale dacă nu au încredere una în cealaltă? Dacă nu-l cred pe partenerul meu, mă voi gândi întotdeauna că mă trage pe sfoară, nu-i așa?
P.T: Vă împărtășeșc aceeași viziune! Presupun că pandemia a dus la amânarea multor proiecte. Dacă într-adevăr este așa, mi-ați putea oferi câteva exemple, vă rog?
Z.L: Pandemia ne-a determinat să facem trecerea bruscă de la offline la cea online. Obișnuiam să participăm anual cu trei-patru ansambluri la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, însă, în ultimii doi ani, din cauza contextului pandemic, am fost prezenți doar în online. La fel și în cazul Festivalului SAFARI. În anul 2019, când s-au sărbătorit 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și China, pot spune că a fost un sezon dedicat special Chinei. Am participat cu o expoziție care a ocupat câteva săli.
Foto : Fostul Ambasador al Chinei în România, Doamna Jiang Yu, Subsecretarul de Stat al Ministerului Culturii și Identității Naționale, doamna Irina Sanda Marin Cajal, Vicepreședintele Institului Cultural Român, domnul Krizbai Bela Dan, Directorul General Art Safari, doamna Ioana Ciocan, Consilierul Cultural al Ambasadei Chinei în România, dna Zhao Li, Directorul Centrului Cultural Chinez din București, domnul Zhou Min la Ceremonia de deschidere a Expoziției de Artă Contemporană Chineză pentru Tineret, Sursa : aici
Foto: Prima expoziție de Artă Contemporană Chineză pentru Tineret din cadrul Expoziției Art Safari 2019 din București, Sursa : aici
În timpul pandemiei, schimburile de oameni s-au diminuat substanțial. Luând în considerare factori precum populația Chinei, estimată la un miliard patru sute de milioane de locuitori, condițiile din spitale (faptul că nu avem suficiente spitale care să facă față numărului mare de bolnavi pe care îi avem), precum și condițiile precare din mediul rural din China, unde locuiește majoritatea populației, guvernul chinez a decis adoptarea unor măsuri stricte pentru prevenirea pandemiei Covid-19. După cum a declarat și președintele chinez Xi Jinping în diferite ocazii, numărul deceselor înregistrate a fost mic datorită măsurilor implementate. Cum în fiecare familie din China sunt bătrâni, în această situație de criză li s-a dat o atenție specială.
Ne bucurăm că poporul chinez a înțeles și a respectat acest lucru. Spitalele din China sunt aglomerate și pacienții stau în fiecare zi la coadă. V-ați imaginat pentru o clipă ce ravagii ar fi făcut acest virus în China dacă guvernul nu ar fi fost impus aceste măsuri? Cum ar fi fost spitalele și satele? Ar fi fost o catastrofă! Din păcate, imaginea Chinei în acest context a fost foarte distorsionată. Promovarea rezultatelor obținute datorită gestionării la timp și corecte de către guvern a acestei situații de criză a fost privită întotdeauna drept o manieră de a face propagandă, în schimb, li s-a dat mereu crezare acelor persoane care s-au opus guvernului sau l-au criticat. Din nefericire, în România, mulți bătrâni s-au stins din viață din cauza acestui virus.
P.T: Da, din păcate! Mi-am imaginat pentru o secundă metrourile din China, pline de oameni la orice oră...Și prefer să mă opresc aici! Permiteți-mi să vă adresez ultimele întrebări pe care le mai am. Știu că în urma summit-ului liderilor Forumului China-țările ECE, organizat la inițiativa României în anul 2013, la București, au fost semnate 13 acorduri în domenii precum cel nuclear, economic, sanitar-veterinar, termo, hidro, energetic, al societății informaționale, dintre care două în domeniul cultural. Este vorba despre Programul cultural pentru perioada 2013-2016 și un acord între cele două guverne cu privire la înființarea și funcționarea Institutului Cultural Român de la Beijing și a Centrului Cultural Chinez de la București. Pe data de 14 iulie 2015 a fost inaugurată deschiderea oficială a Institutului Cultural Român, care și-a început imediat activitatea, și în 2017 Centrul Cultural Chinez a fost înregistrat oficial la București, însă acesta încă nu și-a început activitatea. Există vreo posibilitate să fie deschis anul acesta (2022)? Dacă nu, când? Care va fi rolul acestei instituții? Activitatea derulată de acesta va fi oarecum asemănătoare cu cea a Institutului Confucius?
Foto: Institutul Cultural Român (ICR) la Beijing, Sursa: ICR Beijing
Z.L: Deschiderea Centrului depinde de cât de repede vom obține autorizațiile de care avem nevoie pentru aceasta. Vă mărturisesc că, după ce am cumpărat clădirea în care dorim să îl înființăm, am întâmpinat unele dificultăți, pe care în cele din urmă, le-am depășit cu succes. Suntem gata cu renovările, ne mai lipsește doar autorizația de incendiu. Rolul principal al Centrului Cultural Chinez, după cum reiese chiar din denumirea acestuia, va fi acela de platformă, de „fereastră” pentru promovarea culturii chineze, și în plan secundar, se vor organiza și cursuri de limbă chineză. În componența Centrului vor intra săli de curs, o sală de expoziții, una de reprezentații, o sală mică pentru proiecții de filme, o bibliotecă, la care cei interesați de cărți din diferite domenii despre China vor putea apela oricând, ba chiar să împrumute cărți de aici, și o bucătărie. Personalul va fi atât chinez, cât și român, iar programul cu publicul va fi de luni până vineri. În Franța, am deschis deja un Centru Cultural Chinez, care are peste 50 de angajați.
P.T: Ce măsuri credeți că ar trebui luate pentru promovarea schimburilor culturale în domeniul traducerilor, turismului, educației etc? Deși numărul traducerilor crește, într-adevăr, de la an la an, constat că majoritatea traducerilor se fac din chineză în engleză și, ulterior, din engleză în română, o „practică” cu care, vă mărturisesc, eu nu sunt de acord. Munca de traducere pe care o depun împreună cu colegii mei pentru revista presei „China la zi” m-a ajutat să conștientizez câte nuanțe s-ar pierde, câți termeni din limbajul diplomatic ar fi traduși necorespunzător în limba română dacă traducerea nu s-ar face direct din limba sursă.
Z.L: În perioada în care se afla la post Excelența Sa, Doamna Ambasador Jiang Yu, ne-am gândit la o formulă de cooperare editorială, alcătuită din două grupuri – unul român, al cărui coordonator să fie prof.univ.dr Luminița Bălan, directorul român al Institutului Confucius din București și unul chinez, coordonat de prof. univ. dr. Ding Chao, românolog și traducător, la Universitatea de Studii Străine din Beijing, pentru a traduce un număr egal de cărți, care să fie publicate în țara parteneră. Ne-am dat seama ulterior că o astfel de formulă nu ar funcționa. În primul rând, din cauza insuficienței de resurse financiare. Guvernul chinez ar fi susținut financiar grupul chinez, însă doamna profesoară Bălan nu cred că ar fi avut cum să sprijine conferințele, toate cele necesare în organizarea acestor activități. În plus, după cum este și normal, guvernul chinez ar fi sprijinit în primul rând publicarea cărților din limba chineză sau poate chiar și a celor din limba română. E valabilă și reciproca întrebării, anume, ar sprijini guvernul român publicarea cărților din limba chineză în România? O altă problemă pe care am luat-o în calcul a fost numărul persoanelor din care ar fi fost constituite cele două grupuri. Cel chinez, ar fi fost constituit cu siguranță din domnul Ding Chao, Domnul Dong Xixiao, prodecanul Facultății de Limbi și Culturi Europene din cadrul BFSU, alți profesori chinezi și foști ambasadori chinezi. Însă grupul român, în afara de doamna profesoară Bălan, din ce ar mai fi putut fi alcătuit?
P.T: Poate că i s-ar fi alăturat domnul profesor Mugur Zlotea, prorectorul Universității din București, doamna Ionela Voicu, traducător autorizat, celelalte cadre universitare de la secția de limbă chineză din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, UB sau chiar și alte universități, și de ce nu, chiar și absolvenți mai tineri ai secției. Eu aș fi participat cu mare interes! Dar în privința turismului? Care credeți că sunt principalele dificultăți pe care le întâmpină turiștii chinezi când vin în România?
Z.L: Principala problemă o constituie lipsa unei curse aeriene directe între China și România (Beijing-București), așa cum a existat cândva. Însă chestiunea aceasta va fi rezolvată în curând, poate chiar anul viitor! Iar dacă într-adevăr am dreptate, va fi mult mai simplu! Obținerea vizelor de călătorie este o altă problemă! Odată ce cursa aeriană Beijing-București va fi reluată, poate fi pusă în discuție problema vizelor. În Serbia, de exemplu, turiștii chinezi care stau doar timp de două zile, nu necesită vize de călătorie. Sunt sigură că mulți chinezi doresc să viziteze România, în special cei în vârstă, care din diferite motive, nutresc sentimente puternice pentru această țară! Posibil că, mulți dintre ei doresc să compare România din trecut cu cea din prezent! Un alt aspect ce merită adus în discuție este transportul. Obiectivele turistice din România sunt destul de împrăștiate. Vizitarea orașului Cluj, de pildă, presupune petrecerea unei zile pe drum. Așadar, dacă ai în plan să vezi mai multe obiective turistice din România, trebuie să-ți rezervi mai multe zile pentru drum. Să nu mai vorbesc despre acei turiști chinezi care, cu o astfel de ocazie, doresc să mai viziteze și o altă țară din Europa. Desigur că, sunt și persoane care vin special să viziteze România!
P.T: Dar în domeniul educației?
Z.L: Întrucât din ce în ce mai multe universități din România au depus deja cereri sau până în prezent și-au exprimat dorința de a înființa Institute Confucius prin parteneriat cu o universitate din China, tind să spun că activitățile în acest domeniu vor fi din ce în ce mai numeroase. Un exemplu pe care vi-l pot da este cel al Universităților din Craiova, din Cluj, din Arad etc, care și-au exprimat dorința unei colaborări în domeniul științific cu partea chineză. Noi luăm de fiecare dată în calcul tot ceea ce implică înființarea și derularea activităților într-un Institut Confucius - profesorii, voluntarii trimiși din China, găsirea unei școli, și raportăm toate acestea la populația României...De aceea, două Institute Confucius în Cluj și unul în Timișoara ar fi mult prea aproape unul de celălalt. Soluția cea mai bună ar fi înființarea unei clase Confucius.
P.T: Care este domeniul pe plan cultural în care cooperarea româno-chineză este cea mai fructuoasă?
Z.L: În opinia mea, cooperarea în domeniul artei este cea mai fructuoasă. De exemplu, cooperarea dintre orașele Sibiu și Shanghai, între care există o încredere reciprocă. Domnul Constantin Chiriac are o relație foarte bună cu regizorii din China. Înainte de pandemie, își însoțea anual trupele în China la Festivalul Internațional de Arte din Shanghai, după care a început să participe și la Festivalul de Teatru din Wuzhen. În ultimii ani, cinci trupe de artă obișnuiau să vină an de an din China în România, de aceea, consider că Festivalul de Teatru și cel de Film, n-au mai necesitat promovarea noastră. Același lucru este valabil și în privința traducerilor. În ceea ce privește Institutele Confucius în anumite țări, funcționarea unora fost influențată negativ de factori politici, în România situația este diferită. La ultima întâlnire cu directorul departamentului Internațional din cadrul Ministerului Educației, mi s-a comunicat că mai multe universități din România doresc să înființeze alte Institute Confucius.
P.T.: Mult stimată doamnă Zhao Li, cu speranța că nu am abuzat prea mult de timpul dumneavoastră, vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru prețioasele informațiile oferite!
A consemnat Paula Toma, cercetător la Centrul de cercetări sino-ruse din cadrul ISPRI – Academia Română
Se încarcă comentariile...
