Despre farmecul banalității, dincolo de kitsch și fandoseală
0În volumul „Farmecul banalității. Un teatru de fiecare zi”, profesorul și teatrologul Octavian Saiu scrie despre tarele obiceiurilor balcanice, care ne rod mai rău decât un virus. Cartea publicată la Nemira a fost lansată, în iulie, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS).
Autorul Octavian Saiu trece în revistă, în volumul „Farmecul banalității. Un teatru de fiecare zi”, elemente savuroase dintr-o dramaturgie a banalității, analizând zicale celebre din vocabularul uzual al românilor. Unele „fraze pot fi mari parabole despre lume sau biete miniaturi de spirit, cum sunt expresiile din popor, rostite adesea fără pretenții de înțelepciune. Unele sunt pline de miez. Altele, de o simplitate aiuritoare”, scrie Octavian Saiu, în „Lista scurtă a unui repertoriu fără sfârșit”, prefața volumului „Farmecul banalității. Un teatru de fiecare zi”. Sintagmele, pe care autorul le folosește în analiza sa, arată ceea ce ne definește ca indivizi și tot ceea ce ne formează ca ființe sociale.
Împotriva bășcăliei
Cartea publicată în colecția Yorick a editurii Nemira are în sumar capitolele: „Autoportrete în cuvinte”, „Gândirea creatoare de limbaj”, „Verbe cameleonice”, ”Cultura cotidianului”, „Paradoxurile simplității”, „Împotriva bășcăliei”, „Te-ntreci cu…”, „Mintea copiilor”, „Asta mai lipsea”, „Te doare-n”, „Gura bate”, „Mânca-ți-aș!”, „Ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap”, „Poalele-n cap”, „Un fel de n-ar mai fi”, „Lua-te-ar”, „A apucat-o pe calea… ”, „Lasă-mă să te las”, „S-a dus”, „Când ți-o fi lumea mai dragă”, „Batista pe țambal”, „Cu picioarele înainte”, „A murit de moarte bună”’, „A luat-o pe urmele cuiva”, „Ceva de vis”, „Teatralitatea limbajului de fiecare zi”. Octavian Saiu amintește, în capitolul „Împotriva bășcăliei”, că termenul bășcălie e intraductibil și face un portret amar al României balcanice: „Numai aici, într-un colț de lume care și-a inventat scuza că e balcanic, unde miticii mâncători de mici și corporatiștii consumatori de fast food se prind în aceeași horă, numai la noi, unde mahalaua stă să înghită și ultima fărâmă de civilitate, într-o țară în care până și inima celui mai cosmopolit hipster tresaltă voios la câte-o manea cu măscări, numai în îmbâcseala noastră de la Porțile Orientului, unde kitschul și fandoseala se împrăștie ca un virus, numai în România noastră pitorească ar fi putut să apară un termen ca acesta”.
Autorul este ironic, autoironic și dovedește un simț fin de observație. Dincolo de observațiile acide, dincolo de balcanismul inveterat, se simt căldura și atașamentul pe care acesta le are pentru plaiurile mioritice și pentru oamenii de aici.
Specialist în teatru și literatură comparată
Octavian Saiu este profesor, cercetător și critic de teatru. Are un doctorat în studii teatrale și unul în literatură comparată. Predă la universități de pe mai multe continente și a fost de două ori Visiting Fellow la University of London. A fost moderatorul conferințelor „Beckett at the Festival“ din cadrul Festivalului Internațional de la Edinburgh, a moderat și a susținut conferințe la Olimpiada Teatrelor de la Wrocław – Capitală Culturală Europeană 2016 – și de la Toga, Japonia, în 2019. Din 2004, este moderatorul conferințelor Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Este consultant al mai multor festivaluri din lume și Președinte al Asociației Internaționale a Liderilor din Teatru (IATL).
A scris numeroase volume, printre care: „În căutarea spațiului pierdut” (Nemira, 2008), „Fedra, de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane” (Paralela 45, 2010), „Hamlet și nebunia lumii” (Paideia, 2014), „Efectul Tartuffe: fascinația teatrală a imposturii” (Paideia, 2018), „Durerea. Dincolo de teatru” (Nemira, 2020), „Arta de a fi spectator” (Nemira, 2021).
A fost distins cu Premiul Criticii pentru carte de teatru în 2010 și Premiul UNITER pentru Critică de Teatru în 2013. În 2020, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Președintele României i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
Se încarcă comentariile...
