Debandadă în justiție
0Într-o intervenție scurtă, dar la obiect, președintele Nicușor Dan a pus întrebarea retorică ,,Ce este cu această debandadă?”
Referința era plecarea masivă, din ultimele zile, a câtorva sute de magistrați, ce au trimis cereri de pensionare la președinte, dar fără o dată, lăsând decizia în mâinile președintelui; ce a subliniat că nu este notar.
Debandada la care cred că se referea nu era însă aceasta, ci la modul general al activității din justiție. Aflată într-o perioadă de intens stres, generat de propunerile de modificare a felului de calcul a pensiei și cu privire la vârsta de pensionare, domeniul justiției a reacționat incoerent, isteric, aș putea spune, lipsit de argumente, ci pe baza unor idei copilărești – ce denotă lipsă de maturitate, de gândire critică sau logică.
Zilele trecute a răspuns CSM printr-un comunicat în care a deplâns afectarea independenței justiției. Apoi, șefa CSM, Elena Costache, în câteva interviuri a reluat și întărit argumentele din comunicat în favoarea ideii că pensia mare și vârsta mică este cheia independenței justiției.
Dar toată lumea vede că în România justiția nu are nicio brumă de independență tocmai pentru că oamenii politici (Dragnea, Năstase, Ponta etc) le-au făcut cadou acest măr otrăvit; problema are nevoie să fie văzută din unghiuri diferite. În primul rând, a considera mică o pensie de 11 000 lei (cum a calculat eronat, în jos, șefa CSM) înseamnă fie infatuare, fie indecență. Magistrații nu sunt singurii unici, nu sunt singuri cu studii și nici măcar profesia ca atare nu este singura care să ceară întărirea prestigiului profesional; unici sunt și profesorii, care trudesc cu salarii de mizerie de ani de zile pentru ca noile generații să fie conștiente de ceea ce înseamnă stat de drept și democrație; studii au și medicii, ba chiar mult mai multe (îndelungate) decât magistrații; prestigiu necesită și militarii, de exemplu grupul de generali din armată, jandarmerie, informații etc.
În al doilea rând, fragmantul din interviu ce aduce discuția despre democrație este aiuritor: ,,ce fel de prestigiu vor într-un stat democratic. Vor în ce să se transforme justiția? Să fie o justiție aservită, o justiție în slujba cui?” Se pare că șefa CSM nu are cunoștințe minime despre democrație, stat de drept sau teoria genrală a dreptului.
Independența justiției într-un stat democratic înseamnă înainte de orice, în slujba legii; magistrații se supun legilor, nicidecum nu sunt peste legi, nu fac legi, nu ocolesc legi, nu au legi speciale ca o castă etc. Noțiunea de rule of law este, se pare, complet străină doamnei Costache, și în general, întregului CSM (ce tace zgomotos, complice, sau neștiutor, sau temător, sau din alte motive ușor de bănuit). Magistrații nu trebuie să fie aserviți oamenilor politici, nici bogaților, nici interlopilor, nici șefilor de clanuri mafiote, nici liderilor de clanuri de droguri etc, ci numai și numai legilor României. Deviza lor ar trebui să fie ,,fiat justitia, pereat mundus” (,,să se facă dreptate, chiar de-ar pieri lumea”). Deși legile sunt pentru oameni, nimeni nu este mai presus de legi; judecătorul o aplică chiar dacă, într-un anumit context, este prea dură.
Un stat fără justiție independentă nu este stat de drept – de multe ori, în ultimii ani, cam asta a fost percepția societății civile (de aici neîncrederea generală în justiție; ultimele evenimente au slăbit încrederea oamenilor în justiție până aproape de zero). Or, CSM ar trebui să dorească tocmai independența justiției, nicidecum să o lege pe pensii și vârsta de pensionare. A nu avea legi speciale, a nu fi deasupra legii, a nu avea privilegii sunt tocmai elementele unei justiții indepedente.
A treia idee pe care vreau să o subliniez este nevoia de etică (despre care am mai scris aici, în Adevărul): dn Costache, și tot acest CSM (dar cred că e valabil și pentru alți foști membri) nu cunosc deloc partea etică a justiției. De fapt, nici nu e de mirare: șefa CSM nu a făcut INM, iar la Universitatea Româno-Americană nu se fac cursuri de etică (am predat acolo exact în perioada în care dn Costache a studiat), ci numai de logică juridică. La cursurile de etică ar fi putut afla câte ceva despre relația dintre etică, morală și lege, dintre justiție și dreptate, teorii ale binelui, dileme etice, măsuri de prevenire și combatere a corupției etc.
Trec acum, sumar, la câteva probleme de fond. Debandada din justiție nu trebuie redusă la problema salariilor sau vârstei de pensionare; probleme sunt mult mai multe și enorm de grave. Lipsa de pregătire etică îi face pe unii să creadă că binele este ceea ce cred ei sau că dreptatea este a celui mai puternic. Pesemne nici măcar nu se cunosc valorile pe care se bazează un stat democratic, un stat de drept, după cum noțiunea de independența justiței nu are cum să fie bine înțeleasă fără o pregătire de bază (etică, filosofică etc).
Zbaterile din ultimele zile arată câtă nevoie este în justiție de reformă, la toate nivelurile, la toate structurile, de la cei debutanți la cei de 47-49 de ani (ce vor să plece din sistem), de la tineri la miniștri.
Îmi exprim speranța că după ce mia de independenți va pleca din sistem în aceste zile, în anii ce vin, cu eforturi susținute, zi de zi, cu presiune din partea societății civile, cu răbdare la INM, prin mai multe cursuri de etică, integritate și combaterea corupției (unul singur nu este suficient), se vor pune bazele pe care se va clădi, cu adevărat, o justiție independentă.
Se încarcă comentariile...
