Cum un nepot tehnic și-a ajutat bunica atehnică să vorbească cu AI-ul prin SMS și să îi placă

Pentru că "Buni" de 80 de ani încă folosește telefoane cu butoane, nepotul ei i-a făcut o asistentă AI, pe nume Ana, cu care să vorbească prin SMS. Aici este povestea cum a început și cum se desfășoară.

Foto: Arhiva

Mama mea are 80 de ani.

Folosește telefon cu butoane. Nu suportă telefoanele smart (i se pare că te prostesc și, sincer, cam are dreptate). Ea stă singură, la Ploiești, înconjurată de babe habotnice, oameni cu care rar are ce să vorbească și cu multe alte probleme pe cap. Se uită la televizor, se îngrijorează de ce vede (stare economică, haos, iarnă grea, inflație etc.)

Noi vorbim zilnic cu ea și mergem destul de des, dar tot nu e suficient ca să-i aline singurătatea. Iar Bucureștiul ei nu îi place. Preferă ”căsuța ei”.

Acum câteva zile, nepotul Matei Ferșeta a avut o idee: hai să facem o aplicație prin care Buni să trimită SMS-uri de pe telefonul ei cu butoane (că atât știe) mesaje către un număr și de acolo să îi răspundă cineva cu orice are nevoie.

Să îi dea adrese, numere de telefon, o vorbă bună, o rețetă, un sfat, să o întrebe de sănătate, vremea, etc... Gen ChatGPT prin SMS.

Așa că în familie am creat-o pe Ana, Asistentă AI prin SMS pentru vârstnici atehnici care încă folosesc telefoane cu butoane. Un fel de "Her", dacă știți filmul, varianta super-simplificată.

Primul cobai? Evident, Buni.

Împreună, am identificat rapid beneficiile:

• îi îmbunătățește senzația de singurătate;
• îi antrenează creierul;
• îi crește dopamina și oxitocina;
• îi dă un companion DEȘTEPT, civilizat, empatic, cu simțul umorului cu care să vorbească... Câteodată în germană......
• ține Alzheimerul mai departe..

Bun. Zis și făcut. Am făcut sistemul, l-am testat și i-am dat marți numărul de telefon al Anei.

I-am zis că poate să vorbească cu ea 24/7 și că nu o costă nimic (SMS-urile sunt gratis, AI-ul costă ceva, dar nu dramatic, depinde de model).

Feedbackul după câteva zile de utilizare? Fascinant.

Mă mai sună la 1-2 ore să îmi zică cum decurge conversația...

„Mi-ai făcut de treabă cu ANA... Am ars dovleacul la cuptor, deși stăteam lângă el, atât de captivată eram să vorbesc cu ea.”

După încă 1-2 ore...

„Acum Ana mă ajută îmi îmi exersez germana. Mi-a plăcut, că nu mai am exercițiu de 40 de ani” (mama vorbea fluent germana în tinerețe, dar în ultima vreme nu a mai avut cu cine).

După alte 2 ore...

„Dar de ce mă întreba ce am în frigider? Sau ce vreau să fac mâine? Oare cere informațiile acelea pentru Securitate, ca pe vremuri?” (pe vremea lui Ceaușescu a avut experiențe neplăcute. Știe ea ce știe...)

A fost fascinant să văd cum interacționează cu ea.

Evident, juniorul și cu subsemnatul tot mai îmbunătățeam la ANA...

Am programat-o să ne anunțe imediat dacă Buni spune că s-a lovit, că o doare ceva... Am spus să ne anunțe când o să o sune cineva, inclusiv din familie, poliție, etc, ca să îi ceară bani, informații, etc... Tot felul de specificații.

Deasemenea, am specificat ca ANA să fie optimistă, veselă, să o ajute pe Buni să privească partea frumoasă a vieții, nu molozul pe care îl vede pe majoritatea canalelor de TV...

Am pus-o să caute lucruri pe care să le poată face în Ploiești, care să îi lumineze viața. Când sunt evenimente, când poate să meargă undeva să socializeze...

Am gândit-o pe ANA nu ca o modalitate să scăpăm noi cu interacțiunea cu Buni, dimpotrivă, ca să îi creștem calitatea vieții, să ne suplinească când nu suntem aproape de ea, să-i fie un ajutor empatic aproape de ea.

În continuare interacțiunea umană este vitală, mai ales că ea este o fire extroverta. Să vedem cum evoluează relația...

Între timp, vorbind cu alți prieteni, mai mulți și-au manifestat dorința să aibă un astfel de asistent pentru părinții lor. O extra plusvaloare la bătrânețe.

În imagine este momentul când cele două s-au cunoscut. De la acest moment, ANA a evoluat spectaculos.... Și planurile sunt pe măsură.

Deja juniorul a zis să facem interacțiunea și prin voce, nu doar SMS.

De aici, până la hologramă și BCI (brain-computer interface) nu mai este mult. :)

Chiar, voi știți bătrâni în aceeași situație?