Ce înţelege Marcel Ciolacu prin „naţionalism economic”. Să ştim ce ne aşteaptă dacă ajunge premier

Ultima lozincă lansată de Marcel Ciolacu este „naţionalism economic”, necesar României. Este necesar să înţelegem ce măsuri va lua dacă ajunge pemier. Şi cum ne vor afecta pe noi, oamenii de rând, aceste măsuri.

A mai încercat Viktor Orban în Ungaria un astfel de „naţionalism”. A plafonat preţurile la combustibili şi alimente, până când motorina şi benzina dispăruseră din staţiile de alimentare. Inflaţia a urcat în Ungaria la 25,7%, cea mai ridicată în rândul ţărilor UE. Numeroşi maghiari îşi fac aprovizionarea cu combustibili şi alimente din România, unde produsele sunt mai ieftine.  Agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s (S&P) a revizuit în scădere ratingurile pe termen lung şi scurt în monedă locală şi în valută atribuite Ungariei, de la “BBB/A-2” la “BBB-/A-3”, motivând cu  inflaţia ridicată persistentă şi presiunile externe.

Lucrurile sunt relativ uşor de înţeles. Când statul intervine în economia de piaţă şi competiţia economică, companiile îşi apără interesele prin ridicarea preţurilor, în primul rând. De aici inflația, care afectează cetățenii de rând, dar din care statul câștigă venituri mai mari la buget.

Marcel Ciolacu, PSD şi socialiştii în general, au o singură filosofie. Să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci, pentru că săracii ne votează, nu bogaţii. Cum luăm de la bogaţi? Creştem taxele şi impozitele și mărim astfel bugetul statului, să avem de unde creşte pensiile şi salariile bugetarilor. Că ei ne votează.

Ce nu înţelege Ciolacu

Toate creşterile de taxe şi impozite sunt duse de către companiile care produc bunuri şi servicii în preţuri. Nu pot funcţiona cu preţuri de vânzare sub preţurile de producţie, iar diminuarea profitului înseamnă condamnarea companiilor la stagnare, la lipsa inovaţiilor tehnologice, la lipsa de competitivitate, în ultimă instanţă.

Şi ce fac companiile dacă statul se încăpăţânează să le taxeze suplimentar şi să plafoneze preţurile produselor lor? Le vând în alte ţări, profitând de globalizare şi de circulaţia liberă a mărfurilor şi serviciilor în Europa. Aşa dispar de pe piaţa românească. Aşa au dispărut în Ungaria combustibilii, şi statul a fost obligat să renunţe la plafonarea preţurilor  lor la staţiile de aprovizionare.

S-a întâmplat în urmă cu mulţi ani în Suedia ceva similar. Sindicatele șantajau companiile să crească salariile angajaţilor, iar după un timp acestea au reacţionat. Vreţi greve şi nu mai vreţi să munciţi la noi, ne mutăm afacerile în alte ţări. Și sindicatele au renunțat la șantaj.

Asta se întâmplă într-o economie globală, cu libera circulaţie a forţei de muncă a mărfurilor şi serviciilor.

Şeful PSD nici nu vrea să audă de scăderea cheltuielilor bugetare, de mecanisme de urmărire a eficienţei banilor bugetari, pentru că voturile PSD vin de la bugetari şi de la familiile lor. Ar însemna să-şi taie craca (electorală) de sub picioare!

Problema mare pentru Ciolacu şi PSD este dată de constrângerile UE privind deficitul bugetar, de reformele prevăzute în PNRR şi neîndeplinirea cărora duce la oprirea banilor ce ar trebui să vină de la UE. Electoratul român mai poate fi păcălit, dar Tratatele UE nu.

Cum vrea Ciolacu să aplice „naţionalismul economic”, adică să suprataxeze companiile

Au fost numeroase încercări ale preşedintelui PSD Marcel Ciolacu, de a creşte taxele şi impozitele. N-a reuşit pentru că s-au opus liberalii, care l-au obligat şi pe premierul Ciucă să refuze aceste creşteri de taxe şi impozite.

Ajuns premier, cu sprijin parlamentar de la PSD, AUR, UDMR şi cine se mai lasă cumpărat, Ciolacu are alte posibilităţi de a-şi pune în practică „naţionalismul economic”. În guvern, indiferent de opoziţia miniştrilor PNL, premierul are ultimul cuvânt, la HG-uri şi OUG-uri.

Iată ideile lui Ciolacu exprimate de-alungul ultimelor luni.

Impozitarea progresivă.  De mult timp încearcă PSD să impună cota de impozitare progresivă, adică cei bogaţi să plătească mai mult la bugetul statului român. Până acum s-a lovit de opoziţia PNL, care invocă faptul că această cotă unică de impozitare este o importantă atracţie pentru investitorii străini.

Taxa de solidaritate. Ciolacu vrea introducerea unei taxe de solidaritate de 1% din cifra de afaceri pentru toate companiile.

Impozitarea proprietăţilor. Conform şefului PSD, taxarea în România a proprietăţilor aduce la buget sub 2% din PIB, în timp ce media europeană este de 4,6% din PIB. Autorităţile locale invocă birocraţia imensă la care ar  duce această măsură, lipsa digitalizării şi a cadastrelor. Există un proiect de lege care propune creşterea impozitării proprietăţilor cu 50%.

Impozitarea dividendelor. Marcel Ciolacu spune că la noi dividendele se impozitează cu 8%, în timp ce în Germania cu 26%.

Supra-impozitarea contractelor part-time. A fost decisă prin Ordonanța 16, de către guvernul Ciucă. Tuturor contractelor de două sau patru ore li se aplică contribuții ca pentru un contract full-time de opt ore.

Nu am pretenţia că am enumerat toate propunerile de majorare a taxelor şi impozitelor pe care le are în cap Marcel Ciolacu.

El ştie un lucru. De ce lumea  se împarte între bogaţi şi săraci? Mai bine să fie toţi săraci şi atunci vor vota PSD. Marile companii dezvoltă ţara, contribuie la creşterea imobiliară, aduc în România fabrici, echipamente, inovare tehnologică, bani şi relaţii comerciale, altfel România nu şi-ar fi crescut PIB-ul de la 50 miliarde dolari în 1990, la 300 miliarde dolari în 2020. Dacă statul român s-ar pune cu japca pe veniturile lor, ar pleca în alte ţări, cu conducere mai inteligentă.

Cum nu mă aştept ca Marcel Ciolacu să înţeleagă toate aceste adevăruri, să se gândească la reducerea cheltuilelilor de funcţionare a statului român „obez”, dacă ajunge premier va adopta măsuri de creştere a impozitării marilor companii. Iar în contextul actual, marcat de numeroase crize, suprataxarea companiilor ar fi bomboana pe coliva economiei româneşti.