Avertismentul lui Eugen Rădulescu, consilierul Guvernatorului BNR, privitor la dezastrul financiar în care se găseşte România

Mai întâi cine este Eugen Rădulescu. Eugen Rădulescu este unul dintre economiștii cu cea mai lungă experiență în Banca Națională. În prezent este consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Anterior, între 2015 și 2023, a condus Direcția de Stabilitate Financiară a Băncii Naționale.

Eugen Rădulescu Foto: FB

A fost director al Direcției de Politică Monetară a BNR în anii ’90, reprezentant al României la FMI, președinte al Băncii Agricole și, între 2005 și 2007, președinte al CEC Bank. Este doctor în economie și a lucrat și ca expert sau consultant pentru FMI în mai multe state.

În două postări pe facebook, preluate în media şi pe reţelele de socializare, Eugen Rădulescu atrage atenţia aspupra situaţiei dezastruoase în care se găsesc finanţele ţării, asupra inconştienţei sindicatelor şi unor politicieni care pur şi simplu nu înţeleg că România se îndreaptă cu viteză spre ciocnirea de un  zid, din care nu se ştie cum şi dacă se mai poate redresa.

Statura intelectuală şi experienţa economică, neimplicarea politică în vreun partid, ar trebui să dea afirmaţiilor lui Eugen Rădulescu o credibilitate maximă. Iar parlamentarii aflaţi acum la votarea legilor cerute de jaloanele din PNRR să citească de zece ori postările sale, poate, poate vor înţelege ce spune.

Iată ce spune în prima postare

Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără că România să beneficieze de ultimele tranșe. Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 și s-a opus cu o îndârjire sinucigașă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acționează pentru a fi sigur că S&P ne va coborî în categoria țărilor „nerecomandate investițiilor”.

Banii din PNRR au fost prinşi în bugetul pe anul acesta, toate calculele bugetare legate de salarii, investiţii şi alte componente s-au bazat şi pe miliardele care ar fi trebuit să ne vină de la PNRR. Şi aproape sigur nu mai vin. Îşi dau politicienii seama de gaura creată în buget de absenţa acestor miliarde de euro?

De şefii sindicatelor nu mă mir! Anton Hadăr spune că mai bine ne lipsim de banii din PNRR, dar să păstrăm intacte veniturile bugetarilor! Omul nu înţelege nimic din economie. De Marcel Ciolacu („mă doare în ... organul genital de deficit”) nu mă mir. Atâta poate fostul prim-ministru al României, numit de Iohannis. Dar Hadăr este ditamai prof. universitar doctor în ştiinţe.

Bogdan Hossu, mare (la propriu şi la figurat) şi etern şef de sindicat, găseşte şi soluţia: suprataxarea companiilor private şi creşterea salariilor bugetarilor. Adică mediul privat, care ţine în spate un aparat bugetar imens, 1,3 milioane de oameni, să fie suprataxat, ca bugetarii să-şi vadă de dosarele cu şină, atunci când nu joacă solitaire la serviciu.

Până şi politicienii cu experienţă, gen Kelemen Hunor zice să creştem salariile bugetarilor şi să tăiem cheltuielile. Care cheltuieli, anvelopa salarială, plus protecţia socială, plus funcţionarea instituţiilor în care muncesc bugetarii însumează 80% din buget. Din restul de 20% plătim dobânzile şi ratele la banii împrumutaţi, investiţii, înzestrarea armatei, dările la instituţii internaţionale. Din ce să tăiem? Din investiţii, din autostrăzi?

Eugen Rădulescu:

Eu sunt siderat de inconștiența sindicatelor. Va să zică, menținerea nemodificată a veniturilor nominale pentru o parte a salariaților din sectorul public este absolut inacceptabilă, da? Când țara a depășit 60% din PIB datorie publică, iar deficitul se înțepenește undeva pe la 6% din PIB într-un an, cine și cum anume visează aceste sindicate că le va îmbunătăți veniturile în anii care urmează? Domnilor, treziți-vă! Vor urma scăderi dramatice de venituri nominale, șomaj, inflație cu două cifre – iar asta pentru mulți ani de aici înainte!

Şefii politici se tem de manifestaţii şi greve sindicale şi nu au curaj să contrazică sindicatele, chiar dacă nu sunt de acord cu ele. Excepţie face Ilie Bolojan: „În loc să plătești trei oameni prost, mai bine plătești doi oameni bine, iar al treilea se duce în privat”. Se referă la salariile bugetarilor. N-am auzit alt politician declarând că nu vrea să mintă românii, ci le spune şleau, în faţă, care este realitatea.

Menţinerea României în actuala categorie de rating de către agenţiile Fitch şi Moody’s s-a datorat în special lui Ilie Bolojan şi neinchiderea, încă, a contractelor din PNRR. După 1 septembrie nu ne mai ajută nimic, intrăm sigur în „junk” cu tot ce rezultă din această poziţie. Eu sunt uluit cum de PSD vrea la guvernare, fără să calculeze şi să gândească ce o aşteaptă!

Eugen Rădulescu:

„Jumătate din datoria noastră publică este în valută. La cursul de azi, cam 30% din PIB. Doar că, după ce țara nu va mai fi recomandabilă investițiilor, cursul valutar se va duce de-a berbeleacul, iar datoria în valută se va umfla. Capitalurile vor ieși din România, spre încântarea decerebraților care vor să rămânem cu industria calului și să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea – vom mânca iarbă și scoarţă de copac”.

Dacă aş spune eu sau alţi comentatori din presă n-ar fi mare lucru. Dar o spune un economist cu o experienţă impresionantă, care nu se joacă cu vorbele, cum fac uneori ziariştii. În locul şefilor de partide aş citi de zece ori postarea lui Eugen Rădulescu, ba i-aş cere şi lămuriri, în cazul în care nu înţeleg.

 Eugen Rădulescu: Eu personal nu cred că smintiții care ne împing în această direcție chiar vor câștiga vreodată alegerile. Și dacă o vor face, tot același va fi dezastrul, dacă nu cumva mai mare, pentru că, până la urmă, problema care se pune este: cine plătește? Domnul acela care spunea liniștit că îl doare în organul genital de deficit? Sau șeful acelui partid care se declară „antisistem”, care nu a muncit nici măcar o zi în viața lui şi singurul lucru la care se pricepe este să huiduie? Singura speranță rămâne în Curtea Constituțională, care poate declara neconstituționale creșterea prețurilor și deprecierea leului…

În al doilea comentariu, postat azi, luni, Eugen Rădulescu spune:

În primul rând, vreau să precizez că nu a fost un comentariu politic, ci unul strict economic: trăim de aproape 10 ani mult peste mijloacele noastre. Consumăm pe o datorie care crește exponențial și care stă să explodeze. Comentariul meu a fost un strigăt de alarmă: suntem foarte aproape de o criză majoră, nu doar de o scădere a consumului cu câteva procente pe fondul stagnării producției.

Mai avem doar câteva zile pentru a salva ce se mai poate salva din PNRR. Dacă nu sunt adoptate legi care trenează deja de 5 ani, vom pierde miliarde de euro — bani europeni gratuiți, pe care s-a construit bugetul din acest an. În absența lor, situația se va înrăutăți foarte mult și foarte repede.

Între timp, clasa politică rămâne blocată într-o luptă corp la corp, iar mașina în care ne aflăm cu toții se îndreaptă cu toată viteza spre zid. (O paranteză: când am vorbit ieri despre riscul de a „mânca iarbă și coajă de copac”, am folosit, evident, o metaforă — un răspuns la celebra „industrie a calului”).

Doar cine nu gândeşte nu înţelege în ce situaţie dramatică ne aflăm. Singura soluţie, scăderea drastică a cheltuielilor bugetare, prin reducerea personalului bugetar cu o treime. Adică eliminarea din sistem a 400.000 de bugetari. Care îşi pot găsi loc de muncă în privat, unde companiile aduc salariaţi din străinătate, pentru că nu găsesc în România. Producţia agricolă, din livezi, vii, rămâne neculeasă, pentru că nu are cine să muncească la recoltare. Dar avem 1,3 milioane bugetari, în timp ce Polonia are 900.000 bugetari la 36 milioane de locuitori. Mai ales acum, în era informaticii şi a  inteligenţei artificiale, este aiurea să nu dai afară o treime din bugetari. Dar cine are curajul să o facă?

Tot acolo vom ajunge, dar una este să faci asta cu cap şi răbdare, şi alta după ce te-ai dat cu capul în zid şi nu mai ai bani de pensii şi salarii. Finalul tot acesta va fi, reducerea aparatului bugetar. Depinde doar de clasa politică, de preşedintele ţării, cum şi când anume se va face!