Articole scrise de Petre Barbu

Să scrii un text împotriva convingerilor tale. Dar să-l scrii bine. Să vorbeşti pentru că ai fost obligat de cineva. Dar să vorbeşti magistral. Să exprimi nişte idei în care nu crezi. Dar să fii atât de convingător! Asta înseamnă să ai talent?...

Îţi bei ceaiul în bucătărie. Radioul e deschis pe „România Actualităţi“. Ai vrea şi tu să fii invitat în campania de promovare, să spui că acesta e radioul tău favorit, pe care-l asculţi în fiecare dimineaţă. Dar pe tine nu te invită nimeni. Pentru c...

Tu stai pe un scaun, pe scenă. Sala e plină ochi. El stă în picioare, cu spatele rezemat de perete şi îşi agită mâna stângă ca să fie văzut de moderatoare. Dar moderatoarea alege altă mână şi altă voce îţi adresează o întrebare....

Trag trolerul la uşă. Mă uit la pantofii care mă aşteaptă. Mi-am făcut pantofii cu cremă. Aş putea să mă încalţ şi să plec la tren. Dar nu e trenul meu....

Săptămâna trecută am citit ştirea potrivit căreia doi refugiaţi afgani au ajuns din greşeală în România, crezând că sunt în Ungaria. Am tresărit. Această „ştire de senzaţie“ am „fumat-o“ în urmă cu 10 ani....

Îi invidiez pe cei care pot să povestească cu pasiune despre locurile frumoase din Bucureşti: străzi, case, parcuri, amintiri! Pe mine nu mă leagă absolut nimic de acest oraş....

Abia ajunsesem acasă. Îmi era foame. Am încălzit la microunde tocana de cartofi. Atunci a sunat telefonul. Am văzut numele tău pe display şi am răspuns nerăbdător: „Ai citit ultimul număr din Dilema Veche?“....

De câte ori aud că începe un turneu de Grand Slam, îmi amintesc de un teren de tenis pe care am fost campion. Nu singur, ci împreună cu Dragoş, Dorel şi Sorin. Eram de-o seamă....

M-am retras în tribună, la umbră. Îmi frec muşchiul gambei, mă doare de mor, al dracului cârcel! Am înotat ca o cizmă: n-am tehnică, mi-am pierdut rezistenţa, supleţea, am să fac burtă, burtă de boşorog!

Un nou vânzător a apărut în viaţa noastră: farmacistul. Vinde la tejghea. Trebuie să ne obişnuim cu el. A apărut din lăcomia unor „băieţi deştepţi”.

Am intrat zilele trecute într-o librărie. Ştiam ce vreau să cumpăr: un roman al unui scriitor român, apărut în acest an. L-am cumpărat şi am plecat....

Telefonul sună o dată sau de două ori pe zi. Nimic important. Trei-patru e-mail-uri ajung până seara, cu chiu cu vai. Două sunt spam-uri. Am rămas singur. Toţi au plecat în vacanţă. Eu n-am plecat. Parcă sunt abandonat pe o insulă. Îmi vine să strig:...

În textul de mai jos, cifrele de audienţă au fost verificate şi analizate cu atenţie faţă de prima variantă a articolului. Pentru că verificarea, se ştie!, este... mama perfecţiunii.

Băiatul pare de vârsta ta. E tuns scurt. Are o tabletă. Stă pe bancă, cu trupul înclinat către bunică-sa. Ca să vadă şi ea ecranul tabletei. Poate urmăresc un film....

Piaţa e plină de roşii. Dar eu o caut pe bătrânică. Ea are roşiile care îmi plac. Unde o fi dispărut? Piaţa e plină de pensionari. Mişună încolo şi-ncoace. Mă mişc şi eu bezmetic....

De la o vreme, simt o nemulţumire care creşte în sufletul meu şi, în unele momente, începe să mă doară în tot corpul. Somatizez. Nu am audienţă!...

În foaierul teatrului l-am văzut pe Andrei Şerban. Primul meu gând a fost să sar la el, să-l ating. Dar regizorul era prins în febra pregătirii reprezentanţiei „Omul cel bun din Seciuan“, ultima din această stagiune la Teatrul Bulandra....

Nimeni nu ştie că sunt aici. Blocul pare părăsit. Sau au aflat cu toţii şi acum mă pândesc? Mă uit la uşa vecinului din dreapta, apoi mă întorc la vecinul din stânga. Linişte. Deschid uşa....

O scenă din romanul „Femeile lui Lazăr” al scriitoarei ruse Marina Stepnova, tradus de Antoaneta Olteanu la Editura Curtea Veche (2014),  m-a dus cu gândul, nu ştiu cum, la o scenă din romanul lui F.M. Dostoievski, „Idiotul“....

Suntem sub presiune. Suntem în deadline. Ratăm ediţia. Pierdem bani. Pierdem marja de profit. Urgent, răspunde-mi la întrebare: ce ai de gând să faci?...

Am urmărit schimbul de replici legate de „împuşcarea” lui Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici. Am urmărit şi furtuna declanşată de „timbrul literar”. Îmi amintesc şi de reacţiile vehemente la adresa juriului care a acordat un premiu literar l...

Abia comandasem un meniu McChicken şi mă holbam pe pereţi, la ofertele restaurantului. Era sâmbătă, aproape de ora prânzului. Îţi spun toate astea ca să ştii ce mi-ai făcut....

Ţi-e frică de ei. Şi când încerci să-ţi aminteşti când anume te-a cuprins frica asta (o zi?, o împrejurare?), te-apucă o frică şi mai mare. E o frică pe care nu poţi s-o dai afară....

Vântul anunţă ploaia. Trebuie să închid fereastra! Mănânc paste cu sos de roşii. Mă uit la degetele mele: cum ţin furculiţa, cum apuc solniţa. Câte lucruri importante am făcut cu mâinile mele? Puţine, dacă ar fi să le compar cu tine....

Cel mai bine este să trăieşti sub protecţia cuiva. Mai bine înfipt în sistem, mai puternic, mai deştept decât tine. Să ştii că el are grijă de tine. Când n-ai bani, funcţie sau când ţi-e rău. Să te duci la el, să te asculte şi să te servească....

Bei un pahar cu vin roşu. Singur. Aşa s-a nimerit, singur. Te uiţi la ei. Fără nicio reţinere. Nu poţi să-ţi explici de ce te holbezi. Te simţi bine. Nu trebuie să cauţi un răspuns, să te crispezi, te simţi bine.

Societatea românească nu are pe agenda sa problemele cu adevărat importante. Să le rezolve. Mult mai atractive sunt prognozele meteo (iar plouă!), înmormântările unor persoane cu notorietate îndoielnică (motive de socializare tâmpă) ori soarta câinil...

Când am terminat de citit romanul „Laur“ de Evgheni Vodolazkin, tradus de Adriana Liciu (Editura Humanitas Fiction, 2014), am avut pornirea de a-mi suna imediat prietenii, ca să-i anunţ că tocmai am citit ceva excepţional şi că neapărat şi ei trebuie...

În unele zile, trăieşti cu un gând la trecutul tău. Nu tânjeşti după tinereţe şi nici după zilele „însorite” (lipsite de poveri). Nu cauţi nici măcar amintirile luminoase, care să-ţi redea puterea. Cauţi altceva.

O reclamă pentru un brand de hârtie igienică, pe un panou publicitar în staţia de metrou Nicolae Grigorescu, îi îndeamnă pe consumatori: „Încearcă singurul tub dizolvabil în toaletă! Biodegradabil. Reciclabil“....

Taximetristul mă tot bate la cap să mergem la Hornbach, că e mai aproape decât Praktiker. Nu! Vreau la Praktiker Vitan, acolo trebuie să găsesc două bucşe de trecere de 8 pe 30!...

Niciodată, dar niciodată!, n-am rămas mut de admiraţie privindu-mi extrasul de cont bancar. Mi-au intrat în cont banii viraţi de editură pentru vânzările de la cartea mea!...

Nu sunt în măsură să dau sfaturi sau idei de business editorilor de cărţi din România, dar îndrăznesc să semnalez marea oportunitate pe care industria editorială trebuie s-o fructifice acum: cărţile puşcăriaşilor!...