Articole scrise de Cristina Hermeziu

Posibilitatea referendumului din Marea Britanie, prevăzut pe 23 iunie 2016, privitor la rămânerea sau nu a regatului în UE (Brexit), a deschis deja cutia Pandorei. Un sondaj Ipsos Mori publicat astăzi, de ziua Europei, arată că aproape jumătate din a...

„Preţul cerut de proprietari este extrem de mare pentru România“, afirmă, la Paris, Doina Lemny, specialist al operei lui Brâncuşi. Cu toate acestea, românii din Paris se mobilizează pentru ca opera lui Brâncuşi, unică între creaţiile sale, să rămână...

Pe tema refugiaţilor, Europa are iluzia că şi-a pus, eficient, un garou. În acest moment, Turcia nu face altceva decît să-şi forţeze propria intrare în paradisul „dobitoacelor de neam mare“, fiind misionată să le ţină în limburile ei pe nefericitele ...

La 84 de ani, Aurora Cornu caută în continuare să ajungă în centru: că e Paris, New York sau lumea literară. Căsătorită patru ani cu scriitorul Marin Preda, poeta povesteşte într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, acordat în inima capitalei franc...

Născut la Răşinari pe 8 aprilie 1911, Cioran ar fi împlinit, azi, 105 ani. Nu l-a canonizat nimeni, pe scena Ambasadei României de la Paris, deşi acordurile de Bach ale lui Andrei Vieru o legitimau: de fapt, i-am putut vizita biroul de la mansarda di...

Franţa, ca şi Europa, se reorganizează. Legea care vrea să schimbe codul muncii i-a făcut pe francezi să ocupe La Place de la République din Paris zi şi noapte, de o săptămînă. Dialogul cu cineasta nonconformistă Ana Dumitrescu, născută în România, i...

Hotărît lucru, exilul aruncă uneori un năvod bun peste umăr, de prins în el limba lăsată prea uşor acasă şi pe cei care o ţin vie şi intensă, scriitorii. Am citit poemele despre timp şi poezia de iubire ale lui Cătălin Pavel. Poetul ştie să-ţi dea se...

60 de oameni ai cărţii, 20 de evenimente, 1.000 de titluri. Ce rămâne din acest rit de trecere obligatoriu şi fastuos, care îi aduce la un loc pe cei care imaginează, fabrică şi vînd cărţi, în cea mai rîvnită vitrină literară europeană, la Paris? Car...

Dacă Dumnezeu ar exista, el ar fi o bibliotecă, spunea Umberto Eco, plecat de curând să se instaleze, pentru eternitate, într-o astfel de supremă şi ultimă catedrală. Mi-l amintesc la un tîrg de carte de la Paris, semnînd automat şi „laic”, fără evla...

Am să vă povestesc despre o altă Anna, una care seamănă izbitor cu bunicile noastre, ale europenilor de dată recentă. Reproducerea aceea ieftină, cu Cina cea de taină, încadrată longitudinal într-o ramă maro, habar n-am cum a ajuns ea, din casa bunic...

De ce? Răspunsul lui Cristi Corobană, IT-ist român care se ocupă cu transmisiile TV pentru Parlamentul European, îţi taie respiraţia : vrem să reconectăm diaspora la ţară, ca să nu se mai sinucidă copiii de dorul mamelor plecate....

La presiunile Institutului „Elie Wiesel“ scriitorul Vintilă Horia nu mai este „cetăţean de onoare post mortem“ al oraşului natal Segarcea.

Dezbaterea recentă din jurul cazului complex şi delicat „Vintilă Horia – criminal de război?“ a suscitat, pe lângă poziţii argumentate şi de o civilitate intelectuală şi morală exemplară, o cantitate uriaşă de comentarii virulente, în special pe foru...

Condamnat pentru „crime de război“ de Tribunalul Poporului în 1946, autor al unei opere literare remarcabile, personalitatea scriitorului Vintilă Horia este una controversată în ochii opiniei publice. Pe de-o parte, Institutul „Elie Wiesel“ îl acuză ...

În timp ce Cristina Horia, fiica scriitorului de la Madrid, face demersuri juridice pentru anularea sentinţei Tribunalului Poporului din 1946, prin care Vintilă Horia a fost condamnat pentru „crime de război”, Institutul „Elie Wiesel”, invocînd Legea...

Pe 13 noiembrie 2015, un jurnalist francez a avut reflexul de a filma imediat, de la fereastra locuinţei sale, peste drum de sala Bataclan, chipul ororii: răniţi care ieşeau urlînd, o femeie atîrnînd în gol cu mîinile încleştate de balustradă, oameni...

Deschid anul ca pe o carte nouă. Pagini albe pe care refuz să le pre-scriu deja cu neruşinate afaceri de corupţie sau masacre cu refugiaţi şi terorişti. Îi las anului o şansă. E o voluptate în începuturi şi în surescitarea de a aştepta poveşti care a...

Începem să privim Revoluţia din depărtare. Să ne înstrăinăm de punctul acela fierbinte din 1989 care ne-a deschis vieţile. În România, procesul comunismului n-a avut loc. În acelaşi timp, o altă generaţie ne înlocuieşte. Cei care n-au trăit nicio zi ...

Pe francezi i-au trecut sudorile. 7 milioane de oameni au votat pentru extrema dreaptă, la al doilea scrutin. Pe aceştia nu i-a mai speriat nimeni şi nimic. Pentru ei, monştrii au faţă umană. Nu există căpcăuni antirepublicani. Politicienii sistemulu...

Alături de prezenţa obligatorie a scriitorilor români la Salon du livre, aşezarea în durată (profesionist, fără heirupism) a unui festival de film românesc la Paris era de mult o evidenţă, irosită în ultimii ani din lipsă de viziune, de politici cult...

Acea familie de francezi musulmani care trăiau, munceau onest, plăteau impozite în Franţa, vorbeau franceză, se referea la francezi cu apelativul „ei”. Frapant nu e atît faptul că discursul lor era critic, ci că nu se includeau printre „francezi”. A ...

La doi paşi de casă, dau peste răspunsul suficient în faţa timpului şi a terorii: un copac a înflorit a doua oară în an. Mîine, francezii îşi vor pune la ferestre un steag tricolor. Au făcut-o şi destui nefrancezi, pe facebook sau în gînd. „Je pense,...

Pe Ponta l-au „tras în ţeapă“ încă de pe atunci, agăţîndu-se cu disperare de gardul Ambasadei României de la Paris, pentru un vot. Acum un an, pe 16 noiembrie 2014, 96% dintre votanţi puneau ştampila pe Klaus Iohannis.

Pe 14 noiembrie dimineaţa, Franţa nu se va trezi din coşmar. Coşmarul e real. La lumina zilei, e un carnagiu. François Hollande, preşedintele Franţei, s-a dus la meci, în seara de 13 noiembrie 2015. Fiindcă a fost lăsat să se ducă, e limpede că servi...

Refugiaţii blocaţi în „jungla” de la Calais, al căror număr s-a triplat în trei săptămâni şi care trăiesc în condiţii de promiscuitate greu de imaginat pentru orice ţară europeană, nu visează decît să ajungă în Anglia. Bariere înalte de patru metri p...

Există, în România, un fel de energie underground, care nu aşteaptă decît o scînteie. Ea poate face minuni. Dar ne va scoate la mal? Nu heirupismul spontan va salva, de fiecare dată, un pacient care trebuie operat, ci respectarea timpilor operatorii....

L-am întrebat pe Norman Manea ce crede despre problema refugiaţilor. El însuşi unul dintre marii pribegi ai României, ajuns scriitor nobelizabil, de pe un alt continent. De 50 de ani, toate cărţile sale, scrise în limba română, au exilul în inimă, ca...

Trebuie sau nu să-i primim pe refugiaţi? Pentru că, dincolo de opinia mea personală, e nevoie de o dezbatere pertinentă, am dat cuvîntul unor mari creatori .Cînd l-am provocat pe Mircea Cantor la o reflecţie pe tema delicată a refugiaţilor aveam în m...

Am trecut, în vara lui 2015, prin Răşinarii unde s-a născut Cioran, în 1911. Un sat plin de praf la propriu, cîrpit pe alocuri cu asfalt, traversat deopotrivă de căruţe şi Audi: vai de sufletul şi de plămînii celui care vine să suprapună mitul paradi...

Scor final: 38 la 11. Comentatorul francez al meciului de rugby Franţa - România a reuşit un frumos eseu cînd a spus: „O echipă meritorie. România, ţara lui Ionescu şi a lui Tristan Tzara“. Aş fi vrut ca România să devină o ţară frecventabilă ca lume...

De abia dorinţa de Europa a refugiaţilor sirieni sau irakieni, în fuga lor de război, legitimează neaşteptat ideea de Europa. Pentru că oamenii ăştia - 0,2 % în raport cu populaţia UE - vor cu orice preţ într-un ţarc în care n-ar mai fi fost război d...

Profesor de franceză autoexilat în Franţa după venirea minerilor la Bucureşti în 1990, Radu Bata şi-a făcut din decalaj (lingvistic, ontologic) un mod de supravieţuire, pe cît de poetic pe atît de politic: „suntem/ un popor/ de icoane/ (pe sticla/ te...

John Constantin Brâncuşi Moore are 81 de ani şi trăieşte lângă Paris. Fost fotograf la faimosul cabaret Crazy Horse, bătrânul îşi aminteşte de invitaţiile pe care le primea odinioară la ceremonii brâncuşiene, în Franţa sau în lume, ca fiu al sculptor...