Articole scrise de Ştefan Mitroi

Rebel şi supus,  în acelaşi timp. Riguros în tot ceea ce face. Risipitor cu propriul suflet. Aplecat spre detaliu. Bun cunoscător al vieţii oamenilor şi, totodată, al vieţii sfinţilor. El însuşi om, ba încă unul foarte cumsecade, dar parcă şi sfânt, ...

Cu riscul de a fi acuzat de trafic de influenţă, aş suna peste tot să-i găsesc un loc de muncă. Nu neapărat ceva corespunzător calificării sale de poet, deoarece ştiu că astfel de locuri, ca şi astfel de calificări, nu prea există. Un loc de muncă în...

Se numeşte Carol Roman şi este decanul de vârstă al presei scrise din ţara noastră. Ştefan Mitroi: „N-aţi obosit?” Carol Roman: „Nu! Am sentimentul că mă aflu abia la început.”

Susţine Ilderim Rebreanu, nepotul marelui scriitor, ultimul membru al familiei care mai poartă acest nume. „-De unde şi până unde un Rebreanu stabilit în Teleorman?“

N-am stat pe loc. Am umblat pe dealuri. Ne-am uitat la cer. Pe urmă, fiecare la celălalt. Eu la anotimpurile vieţii lui, atingându-le cu buricele sufletului culorile. El la mirarea întrebărilor mele, mirându-se de ea cu răspunsuri  respirate, nu spus...

Înainte de toate, trebuie spus că ea există de multe sute de ani. Oriîncotro ţi-ai îndrepta paşii, o întâlneşti. Numai să vrei s-o vezi....

Dialog cu criticul de artă Alexandru Cebuc, fost director al Muzeului Naţional de Artă al României. „Aşadar, în decembrie, 1985, s-a petrecut, sub ochii dumneavoastră, ridicarea la cer a sufletului Mănăstirii Văcăreşti. N-a lipsit mult ca, patru ani ...

Povestea spusă de omul care a văzut-o cel mai de aproape, criticul de artă Alexandru Cebuc, fost director al Muzeului Naţional de Artă al României....

Sunt doi dintre prietenii mei. Pe Clara Mărgineanu o asemăn cu un pahar de vin tânăr, închis la culoare, iar pe Ion Chelaru cu mirosul pâinii calde, abia scose din cuptor....

În 1996, am valorificat din plin ocazia de a nu-l vota pe Emil Constantinescu. Şi nu din pricina gogoriţei cu întoarcerea burghezo-moşierimii. Mai întâi, trebuia să-mi dea, ca să poată să-mi ia. Să-mi dea bicicletă, că n-aveam, neavând, prin urmare, ...

Îl chema Andrei Peniuc până acum 8 ani. Trăia în Bucureşti. Absolvise Facultatea de Drept şi era poet, ba încă unul dintre cei mai buni ai generaţiei lui. Toate astea, împreună cu viitorul pe care îl avea atunci, au rămas dintr-odată în urmă, pentru ...

Poveştile vin întotdeauna după vin. O să schimbăm puţin ordinea, rugându-vă să începem cu poveştile. Cu trei scurte poveşti, mai precis. Vă propun ca prima dintre ele să fie cea a viţei de... viaţă din care se trage existenţa dumneavoastră....

Radu Florescu e un american venit după 1990 în România, ţara de origine a tatălui său, venire ce i-a transformat viaţa într-o poveste de succes, dar aici, nu acolo, în America....

N-aveţi deloc astâmpăr, domnule Mihăescu. În 1967, v-aţi stabilit în Elveţia. De aici aţi plecat în America. Pe urmă, aţi tot trecut Oceanul, venind ba în Elveţia, ba în Franţa. După 1989, v-aţi întors în România. Adică în locul din care aţi plecat î...

„Domnule Alexandru Dobrescu, îi este bine culturii noastre în Franţa? Cum se înţelege cu surata sa franceză?” Alexandru Dobrescu: „Dragă domnule Ştefan Mitroi, teoretic ar trebui să-i fie bine. Pentru că avem suficiente valori, clasice şi contemporan...

Cu scriitori din Iaşi, ca să fiu cât se poate de precis. Lumea acestora n-a fost niciunde şi nicicând foarte unită. Dar mai dezbinată ca acum n-a fost parcă niciodată. Scrisoarea reprodusă mai jos este o dovadă în acest sens.

Povestea care urmează nu este dintr-un film de Kusturica, ci din viaţa reală. De la noi, nu de aiurea. Ba chiar de la noi din Bucureşti. Bucureşti-centru, nu periferie, ca să fiu şi mai precis. Pentru că e vorba de rromi, îi rog pe cei de la România ...

Din namila de om care era, s-a transformat într-o umbră. Aşa cum pe la vârsta de 20 de ani tinereţea i s-a transformat în bătrâneţe, iar libertatea în ani grei de puşcărie.

Dialog cu Ioan Toma, ultimul ministru al tineretului din perioada regimului comunist. „-Sunteţi fiul unor oameni simpli din Moldova. Când eraţi copil, v-aţi gândit vreodată c-o să ajungeţi ministru?”

Banii înseamnă nu doar mai multă libertate, ci şi mai multă demnitate. În cazul tuturor oamenilor, dar mai cu seamă în cel al scriitorilor. Iată, aşadar, sumele pe care le-au obţinut ca drepturi de autor câţiva dintre scriitori români în anul 1967:...

Ideile bune caută în general capetele tinere. Ele trec pe deasupra lumii, asemenea cocorilor toamna, doar că trecerea lor se întâmplă în toate anotimpurile, şi acolo unde văd o minte convenabilă coboară spre ea, ca să poată urca din nou sub formă de ...

Nicolae Iliescu este fără nicio îndoială scriitorul care merge cel mai des la bibliotecă. Chiar mai des decât Ion Cristoiu. Unde mai pui că  este şi plătit pentru asta! Fapt cât se poate de normal de vreme ce este manager şi director general al bibli...

Interviu cu profesorul şi criticul literar Ion Dodu Bălan. Un răsfaţat al vremurilor de dinainte de 89. Un proscris al celor de după. Da, l-a cântat pe Ceauşescu. Nu neagă lucrul acesta. Şi nici nu regretă. Spune că tot ce-a făcut, a făcut din convin...

Ca să-l găseşti, nu trebuie să-l cauţi acasă, ci pe drum. Căci Nelu Cocoloş, sau Nelu lui Feia, cum îi spun cei din sat, se află mai mereu în mişcare. El zice că doar atunci când are timp liber.

Îţi trebuie doar atât: o viaţă, pe care e musai să începi s-o trăieşti. Şi-ţi mai trebuie o ploaie, o ploaie repede de vară, prin care să porneşti cu tălpile goale la fel de repede ca ploaia, atât de repede încât să nu se termine nici mersul tău, nic...

O personalitate scrie în această rubrică despre lecturile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul scriitorului Ştefan Mitroi.

De vorbă cu prezentatorul lor, Octavian Ursulescu.  Încă tânăr. Încă celibatar. Încă optimist. Încă sărac. Încă cel mai cunoscut prezentator de spectacole din România.

Zice că albinele l-au adus la Puţintei. Poate că ele ar fi spus că  invers, dar pe  pe cine să mai întrebi?, fiindcă din cei 80 de stupi câţi avea în 1980, Petre Condovici nu mai are astăzi  niciunul.

Se ia un bătrân de 95 de ani, pe care să zicem că-l cheamă Simion, şi se aşază în dreptul pridvorului unei case vechi de ţară. Apoi se ia o fetiţă de 6 ani, pe care să zicem c-o cheamă Gabriela, şi se aşază alături de bătrân.

De vorbă cu cel mai cunoscut creator de bijuterii din Orientul Mijlociu. S-a născut şi trăieşte în Abu Dhabi. A absolvit London Guildhall University. E cel mai cunoscut creator de trofee si bijuterii din Orientul Mijlociu. Este femeie.

Au împărţit podul casei în două. Câte un mic atelier pentru fiecare dintre ei. N-ai crede că poate să încapă înăuntru întreaga lume. Întreaga lume de care au cei doi pictori nevoie.

„Ce este norocul? Dar ghinionul? Toate reuşitele noastre le legăm în mod incontestabil de noroc, iar orice eşec îl asociem cu ghinionul. Dar oare întotdeauna norocul are doar valenţe pozitive, iar neşansa sau ghinionul reprezintă mereu latura negativ...

Datul cu părerea zăpăceşte de cap mai mulţi oameni decât datul cu pumnul. Aşa că, dacă este să vorbim despre cei mai periculoşi pumnangii, aceştia sunt păreriştii. Dătătorii cu părerea, adică.