Alianţă a politicienilor în sprijinul unui poet din Craiova

Cu riscul de a fi acuzat de trafic de influenţă, aş suna peste tot să-i găsesc un loc de muncă. Nu neapărat ceva corespunzător calificării sale de poet, deoarece ştiu că astfel de locuri, ca şi astfel de calificări, nu prea există. Un loc de muncă în care poetul respectiv chiar să fie util, şi chiar să fie plătit pentru asta, şi chiar să poată trăi cu banii pe care-i primeşte.

Cam asta i se întâmplă dumnealui acum, nu prea are din ce trăi. Ce folos că atunci când a debutat s-a vorbit despre el ca despre un Labiş al Olteniei? Şi că au scris la superlativ despre cărţile lui Fănuş Neagu, Păunescu, Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Marin Sorescu şi mulţi alţii? Astăzi a ajuns, la vârsta de 53 de ani, să se lovească doar de uşi închise. Poate că pe multe le-a închis chiar el prin firea sa uşor rebelă, aşa cum de altfel îi şi stă bine unui poet, dar mai cu seamă prin articolele pe care le-a semnat  în vremea când era gazetar de presă scrisă şi când mai exista, totuşi, asemenea presă.

Pesemne c-a şi greşit uneori, apăsând pe condei mai mult decât ar fi trebuit. E singurul rău pe care l-a făcut pe lumea aceasta. Asta în condiţiile în care admitem că cei doi băieţi mari şi frumoşi care-i poartă numele, căzuţi ei înşişi în păcatul păgubos şi păgubitor al poeziei, ca şi multele cărţi valoroase pe care le-a publicat nu intră în această categorie, aşa cum îndrăznesc să cred că nu intră nici dragostea pe care le-a arătat-o, şi le-o arată şi acum, când nu mai sunt, părinţilor.

Poetul de care vorbesc n-ar fi fost de acord, sunt sigur, să scriu aceste rânduri despre el. Tocmai de aceea, n-o să-i dau numele. Cu toate acestea, mulţi dintre cei care-l cunosc  îl vor recunoaşte cu uşurinţă. E foarte posibil să nu mă ierte niciodată pentru asta. Îmi asum riscul, deşi mi-ar fi plăcut să mi-l asum pe cel pomenit la început. Dar nu ştiu, din păcate, la cine să sun. Aşa că fac pe acestă cale un apel la domnii politicieni să-i întindă o mână de ajutor, după modelul generozităţii  manifestate în cazul altui doljean, fost component al naţionalei de fotbal şi al unor faimoase cluburi europene.

Habar n-am dacă prietenul meu poet a făcut sau face parte din naţionala de poezie a României.Tot ce ştiu este că are de îndurat o pedeapsă ruşinoasă. Ruşinoasă pentru ţara în care trăieşte!

Diferenţa dintre el şi conjudeţeanul său mult mai celebru este că el trebuie ajutat să iasă din şomaj, nu din închisoare. E dispus să muncească orice, numai să aibă unde. Ce ziceţi, domnilor politicieni, de constituirea unei mici alianţe în acest sens? Poetul de la Craiova nu e singurul scriitor care are nevoie de sprijinul dumneavoastră. Dar vă propun să începeţi cu el, în paralel cu efortul de a-l scăpa de puşcărie pe Gică Popescu.