Apolodor din Damasc, arhitectul genial care l-a ajutat de Traian să cucerească Dacia. A proiectat podul construit peste Dunăre în timp record acum 2000 de ani
0Faimosul arhitect Apolodor din Damasc a creat o serie de construcţii magnifice, iar unele dintre ele sunt în strânsă legătură cu istoria noastră. "Adevărul" vă prezintă povestea lui.
Apolodor din Damasc l-a însoţit pe Împăratul Traian în perioada celor două războaie în Dacia şi el a fost cel care a gândit planurile de construcţie, atât ale Podului de la Drobeta, cât şi a altor obiective, respectiv Castrul, Termele şi amfiteatrul de aici. De asemenea, el a fost şi cel care a proiectat construcţiile ridicate la Roma în forul lui Traian, inclusiv celebra Columnă şi posibil o serie de alte construcţii ridicate în alte provincii ale Imperiului.
„Apolodor din Damasc este cunoscut la nivelul mapamondului pentru antichitate prin construcţii magnifice şi amintesc două care se leagă de etnogeneza românească, care trebuie în principal să răspundă la cele trei întrebări, unde, când şi cum s-a format poporul român şi limba română, respectiv Podul realizat după proiectul şi motivaţia lui şi Forul roman în piaţeta din centrul Romei, unde este Columna lui Traian. Acest mare proiectant, constructor demiurg, a văzut lumina zilei în Damasc, în apropierea Ierusalimului şi a trăit între anii 60 -125”, spune profesorul de istorie severinean Mircea Borcoman.
Podul lui Traian a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, între primăvara anului 103 şi primăvara anului 105, la est de Porţile de Fier, în oraşul Drobeta-Turnu Severin cu scopul de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian şi a proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei regelui Decebal. Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc în avalul Severinului de astăzi, deoarece apele Dunării se calmau după ieşirea din defileul Cazanelor, iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre şi stânci purtate din trecătoarea dintre Carpaţi şi Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susţinerea construcţiei. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic.
Podul construit în timp record
Se pare că romanii au făcut eforturi extraordinare între 102-105 e.n. pentru a-şi croi o a doua cale de pătrundere spre inima Daciei, alta decât cea cunoscută dinspre apus pe valea Mureşului. Atât canalul Sip pentru navigaţie, cât şi drumul de traversare prin defileul Dunării, precum şi efortul de realizare, în timp record, a podului lui Apolodor din Damasc, dovedesc o precipitare aparte a romanilor pentru cucerirea Daciei. Probabil că Traian auzise de imensele bogăţii ale regatului Daciei. Aceasta l-a determinat pe Traian să nu precupeţească niciun efort în a-şi croi cât mai repede căile de comunicaţie necesare deschiderii unui al doilea front de luptă în sudul ţării cu care să-l surprindă pe Decebal dintr-o direcţie din care acesta se considera ocrotit şi apărat de obstacolele naturale la care romanii lucrau cu atâta sârg să le înlăture.
Cu ochii pe aurul dacilor
„Sigur se pune întrebarea ce i-a mânat pe romani şi pe Împăratul Traian să vină pe meleagurile Daciei. În primul rând visteria Romei se golise de aur, armatele foarte puternice costau foarte mult în întreţinerea lor. Construirea de castre, realizarea în Europa şi în nordul Africii a celei mai mari construcţii politice din acea epocă, Imperiul Roman, opulenţa de la curte, spectacolele, luptele cu gladiatorii, numeroasele războaie au secătuit visteria Romei şi atunci Traian şi-a aruncat ochii spre Dacia pentru că în zona centrală a Transilvaniei se ştia foarte bine că este trunghiul aurifer, unde oferta dumnezeiască era formidabilă, era excepţională în aur, argint şi alte metale preţioase. Aceasta este motivaţia principală pentru care Traian îl însărcinează pe Apolodor Din Damasc să construiască aici podul”, spune profesorul Mircea Borcoman.
Castrul de la Drobeta s-a ridicat după schiţele lui Apolodor din Damasc aproape concomitent cu podul de peste Dunăre. Avea forma unui dreptunghi, cu ziduri foarte puternice, de doi metri, în interior se găseau locuinţa pretorului şi alte 80 de spaţii mai mici cu destinaţia de magazie de alimente, magazie de armament, băile cu apă fierbinte, băile cu apă rece, apeductul pentru apa necesară preparării hranei ş.a. Partea dinspre Dunăre a fost întărită cu cărămidă, ca să reziste la eventualele atacuri.
Columna lui Traian
Peste timp, în memoria celor două războaie dacice din ordinul Împăratui Traian s-a construit la Roma, tot după planurile arhitectului imperial Apolodor din Damasc, Columna lui Traian, care s-a păstrat până în zilele noastre. Terminată în 113, Columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani şi daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.
„Ea este înconjurată de jos şi până sus de o bandă sculptată de circa 250 de metri în grani, care reprezintă foarte bine figurile dacilor şi romanilor, ţinuta lor, armamentul, întâlnirile dintre Traian şi Decebal, trecerea Dunării, chiar secvenţe cu minunea podului de aici, circa 5000 de figuri sunt dăltuite pe acest fus. Importanţa ei istorică este excepţională şi este categoric şi peremtoriu un izvor minunat care demonstrează naşterea poporului român şi a limbii române”, mai spune profesorul severinean.
Citeşte şi: