Proceduri recomandate la începutul secolului trecut pentru capturarea avioanelor inamice. „Aparatul să fie ancorat cu frânghii“

În acele vremuri, oamenii nu erau familiarizaţi aproape deloc cu ceea ce însemna aviaţia, în condiţiile în care şi autoturismele erau destul de rare.

Primele zboruri cu avionul, în lume, datează din anul 1903, graţie unei invenţii revoluţionare a fraţilor Orville şi Wilbur Wright, care astăzi ar părea hazlie.

Aceştia au inventat mecanismele de control al zborului care au făcut posibil primul zbor autopropulsat, însă aparatul de zbor inventat de ei se catapulta de pe o pistă din lemn. În România, primul zbor este consemnat în 1910, când inventatorul Aurel Vlaicu a zburat în jur de 50 de metri, la o înălţime nu mai mare de 4 metri, pe Dealul Cotrocenilor.

Lucrurile au evoluat însă în ajunul Primului Război Mondial, când avioanele erau folosite la bombardamente. La mijlocul lunii decembrie a anului 1916, înainte de a fi sub ocupaţie germană, oraşul Focşani a fost ţinta unor bombardamente ale aviaţiei germane, atac aerian soldat cu multe pagube. Înainte însă de bombardamente, primarul oraşului de la acea vreme a emis o "Ordonanţă", în care populaţia este sfătuită cum să reacţioneze în caz de atac aerian.

Cum nici autoturisme nu era prea multe pe vremea aceea, pentru populaţie avioanele reprezentau o totală necunoscută, iar ordonanţa primarului, multiplicată la tipografie şi împrăştiată în oraş părea oarecum curioasă.

Astfel, locuitorii erau sfătuiţi să aducă la cunoştinţă de îndată autorităţilor dacă au văzut aeroplane planând peste oraşul lor, cu toate amânuntele necesare legate de forma aparatului, înălţimea la care zboară sau direcţia spre care se îndreptă.

Oamenii erau educaţi să deosebească avioanele româneşti de cele inamice, acestea având siluete diferite, dar şi alte însemne după care puteau fi recunoscute, cum ar fi cele naţionale. Trebuie spus că autorităţile priveau problema destul de serios, dar modul în care localnicii erau invitaţi să se implice în această acţiune poate fi considerat amuzant.

Este vorba despre procedurile cu privire la capturarea unui avion inamic, în condiţiile în care pilotul avea îndrăzneala de a ateriza în oraş.

“Toate autorităţile din acest oraş, precum şi orice locuitor este obligat de a-l ataca şi împiedica de a mai zbura. Cel mai simplu şi expeditiv mijloc este de a-i tăia parte din sârmele ce merg în lungul aparatului, de la cap spre coadă, sau a distruge partea dinapoi a aparatului. Aviatorii vor fi arestaţi şi puşi sub pază, iar aparatul ancorat cu frânghii, astfel ca să nu poată fi ridicat sau trântit de vânt. Se va anunţa apoi autoritatea militară care va lua măsuri pentru ridicarea aviatorilor şi a aparatului şi predarea celor în drept”, se arată în informarea făcută de primarul Ştefan Graur către localnici.

Din documentele păstrate în arhive, nu rezultă că s-a reuşit vreodată o capturare în acest mod a unui avion inamic, dar în schimb în campania din Primul Război Mondial aviatorii români au doborât foarte multe avioane inamice.

La Focşani au fost înfiinţate în anul 1911, de către prinţul Bibescu, două escadrile cu avioane de tip “FARMAN”, iar aerodromul construit tot aici imediat după Primul Război Mondial a reprezentat nucleul de bază în formarea şi perfecţionarea dascălilor zborului cu elevi.