Cum racola securitatea informatori. Oribilul episod al „trădării de la Obreja“ care a condus la moartea a doi partizani
0Una dintre cele mai mari grupări de partizani anticomunişti s-a format şi a acţionat în Munţii Făgăraşului. Fosta Securitate a încercat ani de zile să-i prindă pe membrii grupării, iar atunci când a reuşit aceştia au fost ucişi fără milă. Doi dintre aceşti eroi au căzut la marginea unui lan de porumb din satul Obreja, judeţul Alba.
Pentru a reuşi să îi prindă pe partizani, sau ”bandiţi”, cum erau numiţi aceşti în interiorul sistemului comunist, securitatea a dus o amplă acţiune de convingere în rândul populaţiei pentru a-şi forma adepţii. Unii au trecut de partea lor din convingere, alţii pentru bani. Mulţi învăţători, preoţi, ţărani, funcţionari au trecut cu arme şi bagaje în rîndul comuniştilor călcând în picioare gradele de rudenie, vecini, prieteni. Aceştia au devenit informatori care au dat pe mâna securiţilor pe cei care se opuneau regimului nou instaurat în România.
Printre miile de informatori s-a regăsit şi Vasile Răzăilă, un ţigan din Obreja, cunoscut de Securitate şi ca Vasile Ciungu. Acesta i-a trădat pe doi dintre membri grupării de partizani din Munţii Făgăraşului, Gheorghe Şovăială şi Gelu Novac. În urma trădării, cei doi au fost împuşcaţi în 6 august 1954, într-un lan de porumb de la marginea satului Obreja din Alba. Acţiunea Securităţii şi Miliţiei a fost amplă şi a implicat unităţile din Deva, Alba şi Braşov. Col. Gheorghe Crăciun de la Regiunea Stalin (Braşov) s-a ocupat personal de comanda acţiunii.
Cei doi luptători au plecat de la Şinca Veche la 4 iulie şi au ajuns în 2 august în judeţul Alba, la Obreja. Conform notiţelor scrise de ei şi care au fost găsite în arhivele Securităţii, aceştia au scris traseul urmat pe zile. La marginea satului Obreja au stat trei zile, ultima aducîndu-le sfîrşitul. Cadavrele au fost identificate de Petru Novac care deşi era arestat la acea dată a fost dus de Securitate la Morga din Alba pentru a le identifica.
Schiţa bătăliei dintre securiţi şi cei doi partizani
Cei doi eroi au rezistat aproximaziv două zile în luptă cu ”Serviciul Bande”, unul dintre cele mai criminale departamente ale Securităţii, alcătuit din criminali lipsiţi de scrupule, unii dintre ei foşti combatanţi în forţele comuniste din Spania şi Franţa. Şovăială şi Novac au căzut după o noapte întreagă de luptă cu un numeors
dispozitiv al Securităţii şi Miliţiei. Partizanii din Munţii Făgăraşului conduşi de Ion Gavrilă Ogoranu au reuşit să întârzie cu câţiva ani buni instaurarea ideilor bolşevice în zonă. Elevi, studenţi, susţinuţi atât de reprezentanţi ai intelecutalităţii zonei, cât şi de ţărani s-au opus orbeşte ororilor comunismului.
Longevitatea grupului - 9 ani- se explică prin organizarea sa de tip militar şi prin tactica utilizată. Nu exista o centralizare geografică sau un cartier general, zona de intervenţie era foarte largă, mobilitatea sporită, totul era făcut în aşa fel încât să surprindă inamicul şi să facă cercetările cât mai dificile. Folosind tactici de gherilă şi despărţindu-se în mod regulat în grupuri mici, pentru a-şi creşte şansele de supravieţuire, Grupul Carpatin de Rezistenţă Naţională Armată este cunoscut în special datorită supravieţuirii şefului său, Ion Gavrilă Ogoranu, personalităţii sale marcante, scrierilor lui, care aduc numeroase detalii cu privire la supravieţuirea partizanilor în munţi, în condiţii extrem de dificile.
Dintre cei douăzeci de tineri care vor alege să îşi sacrifice tinereţea şi viaţa socială pentru a lupta pentru libertate, doar doi au supravieţui în faţa Securităţii. Majoritatea au fost împuşcaţi în timpul ciocnirilor cu Securitatea, sau au fost trădaţi de apropiaţi sau de agenţi infiltraţi. 1957 a fost anul în care trei loturi de partizani au fost arestate, judecate şi întemniţate. Şase persoane au fost executate prin împuşcare, iar alte sute condamnate de la 10 ani până la muncă silnică pe viaţă Sentinţele aşa-ziselor complete de judecată stipulau în majoritatea cazurilor „crimă de acte de teroare şi constituire în bandă în scop terorist“ sau „crimă de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a RPR“, chiar dacă „încriminaţii“ au oferit doar alimente sau haine luptătorilor din munţi.