De ce îi seduce extremismul pe tineri: „Când nu sunt ascultați, folosesc votul ca să protesteze la adresa clasei politice“

În România, doar 9% dintre alegători au între 18 și 29 de ani. Dintre aceștia, aproape jumătate nu sunt interesați de politică, iar peste o treime spun că nu înțeleg deloc cum funcționează sistemul democratic. De mulți ani, tinerii sunt criticați pentru absenteism, tratați ca o generație apatică, ruptă de societate. Dar realitatea e mult mai complicată și mai periculoasă. În spatele dezinteresului aparent se află frustrare, neîncredere și lipsa reperelor educaționale sau ideologice. Iar acolo unde statul nu mai convinge, cineva – sau ceva – tot umple golul.

Desigur, nici Germania și nici Polonia nu sunt ferite de ascensiunea mișcărilor extremiste. Însă, spre deosebire de România, tinerii din aceste țări au demonstrat, cel puțin până acum, o fidelitate mai mare față de valorile democratice. În Polonia, participarea tinerilor la alegerile parlamentare din 2023 a fost una dintre cele mai ridicate din istoria recentă – peste 70% – și a contribuit decisiv la înlăturarea guvernării conservatoare. În Germania, partidele pro-europene și ecologiste – precum Verzii și liberalii – continuă să domine în rândul tinerilor alegători. Chiar dacă extrema dreaptă câștigă teren, mai ales în estul țării, democrația încă are un bazin solid de sprijin în noile generații. Diferența? O cultură civică mai consistentă și o comunicare politică adaptată generației digitale.

Nepăsare vs lipsa educației civice

Pentru Claudiu Tufiș, conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, rădăciniile apatiei politice în rândul tinerilor din România se află chiar în sistemul care îi formează: „Sistemul educațional din România nu pregătește cetățeni, ci subiecți. Iar acest lucru se vede foarte clar dacă ne uităm doar la raportul dintre numărul de ore alocate culturii civice și cel dedicat religiei. Avem 13 ani de religie, cu minimum o oră pe săptămână. La cultură civică? În total, patru ore pe tot parcursul școlarizării preuniversitare. E imposibil să formezi un tânăr capabil să înțeleagă cum funcționează statul în doar patru ore“, spune acesta pentru „Weekend Adevărul“.

Diferențele între atribuțiile președintelui, Guvernului, Parlamentului sau ale administrației locale – adică exact acele cunoștințe care fundamentează votul informat – sunt, de cele mai multe ori, complet necunoscute de tineri. Nu din lipsă de interes, ci din lipsă de expunere. „Aceste lucruri sunt complexe. Nu poți să le predai într-o oră sau două și apoi să te aștepți ca elevul să le rețină toată viața. Dacă vrem cetățeni activi, trebuie să investim serios în educația civică, nu doar să o bifăm în programă“, subliniază Tufiș.U

Unii tineri aleg să voteze cu un personaj precum George Simion nu pentru un program politic, ci pentru că «e carismatic», «înjură bine», «ține cu o echipă de fotbal».

Aproape 50% dintre tineri se autoplasează la centru pe scala stânga-dreapta, iar 38% se declară de dreapta sau centru-dreapta. Doar 12% aleg stânga – cel mai mic procent din regiune, potrivit studiului „Tinerii din România. Diferențe de gen, participare politică și susținerea valorilor democratice“, realizat de Friedrich Ebert Stiftung (FES) în aprilie 2025. Însă analiza valorilor susținute de acești tineri arată că mulți dintre cei „de dreapta“ susțin, în realitate, politici asociate stângii: servicii publice puternice, echitate, bunăstare colectivă. Este simptomul unei generații care nu a avut contextul să înțeleagă ce votează – doar pe cine –, iar lipsa educației civice își spune cuvântul.

Situația devine și mai îngrijorătoare dacă privim dincolo de programa școlară: România are cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană – 16%, cu vârfuri dramatice în mediul rural (31%, față de doar 5% în urban). Doar 22% dintre tinerii români au studii superioare – cel mai mic procent din întreaga UE. Într-o țară în care atât de mulți tineri ies prematur din sistemul educațional, cum să vorbim despre cetățeni activi în viața țării?

Votul anti-sistem

„Dacă ne uităm la segmentarea votului în rândul tinerilor, observăm ceva îngrijorător“, punctează Alexandru Manda, avocat, consultant în politici publice și inițiatorul campaniei „Tinerii Votează“. „Conform cercetărilor sociologice realizate, aproximativ o treime dintre tinerii români au votat cu un candidat extremist, izolaționist, pro-rus. Ceea ce ne arată, de fapt, că acești tineri au vrut în mod intenționat să facă un gest radical, să producă o ruptură clară față de clasa politică actuală. Au votat astfel nu pentru că știau exact cine e candidatul respectiv sau ce poate el în mod real să ofere, ci pentru că acesta vorbea limba nemulțumirilor și frustrărilor lor acumulate“.

Pentru un segment semnificativ de tineri, această altă traiectorie dată de extremism deja pare mai tentantă. În fapt, în 2024, 25% dintre tineri erau de acord că dictatura ar putea fi o formă de guvernare mai eficientă. Iar în 2025, 41% considerau că România are nevoie de un lider puternic, care să nu se încurce cu Parlamentul sau cu alegerile, potrivit studiului „România. Opinii, temeri și aspirații ale tinerilor într-o Românie a inegalităților sociale“, realizat de Friedrich Ebert Stiftung (FES), în perioada februarie-martie 2024, pe tinerii cu vârste între 14 şi 29 de ani. Aceste atitudini conturează o generație pentru care democrația trebuie să dovedească nu doar principii, ci şi performanță – să vină cu măsuri concrete care le influențează viața în mod pozitiv aici și acum. Iar când politica actuală (în democrație) nu oferă nici siguranță, nici prosperitate, discursurile autoritare capătă un fals contur de soluții.

Votul dat de tineri în 2024 pentru candidatul anti-sistem rămâne un semnal extrem de serios pe care clasa politică trebuie să-l înțeleagă urgent, mai ales în perspectiva noilor alegeri din mai 2025. Iar mesajul este cât se poate de clar: dacă politicienii nu vorbesc pe limba tinerilor, altcineva o va face – și nu neapărat cu cele mai bune intenții pentru România.

Fenomenul nu este unic doar pentru țara noastră, iar votul tinerilor pentru candidați considerați anti-sistem este, din perspectiva lui Manda, un semnal de alarmă puternic pentru întreaga societate. Acești alegători tineri se simt profund neascultați și nereprezentați de partidele tradiționale și de candidații consacrați. În acest context, așa-numiții candidați „anti-sistem“ devin extrem de atractivi tocmai pentru că reușesc să capteze exact acea stare de frustrare și de revoltă.

Totuși, Alexandru Manda avertizează ferm asupra capcanei terminologice și politice în care putem cădea atunci când discutăm despre astfel de candidați. „Mi se pare complet greșit și chiar periculos să numim astfel de politicieni drept suveraniști sau patrioți. Suveranismul autentic, în sens constituțional, înseamnă cu totul altceva. România este un stat suveran încă din 1877. Nu avem nevoie să ne declarăm suverani prin partide care de fapt își iau lumina și directivele de la Moscova. Acești candidați nu sunt suveraniști, ci doar niște oameni care, în realitate, promovează interese contrare siguranței naționale și drumului euro-atlantic al României“, explică Alexandru Manda.

Atracția unei imagini publice artificiale

Acest tip de vot anti-sistem, născut din frustrare și din lipsa de reprezentare, nu este izolat de alte fenomene mai subtile, dar la fel de periculoase. Chiar și atunci când tinerii aleg să participe la viața civică, implicarea lor nu este întotdeauna bine informată și fundamentată.

Conferențiarul Claudiu Tufiș atrage atenția asupra faptului că mai ales modul superficial sau distorsionat în care mulți tineri înțeleg participarea democratică reprezintă o problemă acută. Acesta observă un fenomen îngrijorător: implicare fără fundament. „Cei care aleg să se implice o fac, adesea, fără să înțeleagă exact în ce anume. Ajungem astfel în situații în care unii tineri aleg să voteze cu un personaj precum George Simion nu pentru un program politic, ci pentru că «e carismatic», «înjură bine», «ține cu o echipă de fotbal» sau «pare sincer»“. Este un tip de atașament politic bazat pe elemente care țin mai mult de pop culture și reacție emoțională, decât de reflecție civică. „Tinerii își stabilesc preferințele politice uitându-se la apariții publice virale, la cât de cool pare un politician, nu la programe, nu la parcurs profesional, nu la capacitatea de negociere sau de guvernare. Efectiv, ignoră criteriile care ar trebui să conteze într-o alegere democratică serioasă“.

Situația devine și mai alarmantă atunci când analizăm în cine au încredere acești tineri. Conform studiului FES din martie 2024, în topul preferințelor lor apar figuri precum George Simion, Diana Șoșoacă sau Klaus Iohannis, fiecare cu aproximativ 10% dintre mențiuni. Pentru o generație crescută cu reacții și trenduri virale, carisma bate competența, iar politicienii moderați, cu programe articulate și discurs rațional, nu reușesc să urce în clasament. Însă acest dezechilibru poate modela nu doar viitoarele voturi, ci chiar direcția întregii societăți.

Cancanul, politica și extremismul

„Foarte mulți dintre tineri merg pe principiul alegerii răului cel mai mic“, consideră Alexandru Manda: „În studiul nostru realizat împreună cu IRES în martie 2024, aproximativ 42% dintre tineri au declarat explicit că, atunci când merg la vot, se ghidează după principiul răului cel mai mic“. Această abordare nu este însă o caracteristică exclusivă a tinerilor, ci reflectă un trend general prezent în toate categoriile de vârstă. Este o dovadă în plus că generațiile tinere, deși aparent diferite, ajung să împărtășească în mare parte aceleași frustrări și dileme electorale cu restul societății.

Pe lângă carențele din educație, Tufiș identifică o altă sursă a acestei degradări a spațiului civic: mass-media, care, în mare parte, întreține o abordare tabloidizată a vieții politice. „Presa contribuie și ea la această problemă. În loc să trateze politica cu seriozitate și rigoare, foarte multe canale media prezintă totul într-o cheie de scandal, de cancan. E ca și cum nu mai contează ce spune un politician, ci cum arată, pe cine ironizează sau dacă «a făcut show» într-o emisiune“. Rezultatul? O generație de tineri care nu doar că nu are repere, ci nici nu mai știe ce înseamnă să le caute.

Pe lângă educația precară și tabloidizarea discursului public, Claudiu Tufiș adaugă și un al treilea factor esențial: calitatea slabă a clasei politice. „Al treilea element care duce la dezinteresul tinerilor pentru politică este stilul în care se prezintă politicienii din România – un stil mai degrabă de cancan decât de responsabilitate. Nu doar că nu reușesc să inspire încredere, dar foarte mulți dintre ei par complet dezinteresați de ceea ce vor tinerii“. Aici se formează un alt cerc vicios, cu efecte directe asupra participării: „Politicienii se uită la cine votează. Observă că tinerii nu vin la urne, așa că își axează discursul pe temele relevante pentru vârstnici. Dar tinerii nu se simt reprezentați pentru că nu aud nimic despre problemele lor – șomaj, salarii mici, locuire imposibilă. Atunci, evident, nici nu mai sunt atenți“. Așadar, avem un sistem care îi ignoră pe tineri pentru că nu votează și în care tinerii nu votează pentru că sunt constant ignorați.

Sub presiunea fricii, între urnă și retragere

Un fenomen mai subtil și totuși puternic resimțit de tineri este anxietatea electorală. Alexandru Manda atrage atenția că aceasta este o realitate pe care a observat-o în mod clar în rândul alegătorilor tineri. „Într-adevăr, am remarcat o anumită anxietate legată de vot în rândul tinerilor, mai ales în contextul recent, când au avut loc multiple tururi electorale într-un interval scurt de timp – ceea ce, în științele politice, se numește oboseala votantului. A fost o avalanșă de informații, dezbateri, tensiuni politice care i-au copleșit pe mulți dintre ei“.

Mai mult decât atât, inițiatorul campaniei „Tinerii Votează“ punctează faptul că alegerile prezidențiale din 2024 s-au desfășurat sub semnul unor îndoieli serioase privind integritatea procesului electoral: „Am avut dovezi clare că o putere străină s-a implicat în procesul electoral din România și că a încercat să influențeze rezultatul alegerilor. Evident că acest context tensionat a amplificat anxietatea electorală în rândul tinerilor“. Cu toate acestea, Alexandru Manda crede că această anxietate nu ar trebui să fie un motiv de retragere, ci dimpotrivă: „Cred că anxietatea pe care o resimțim legată de vot ar trebui să ne motiveze și mai mult. Este exact argumentul în plus pentru a ne informa foarte bine înainte să votăm. E vital să alegem asumat și informat pentru România pe care vrem să o avem“. Astfel, chiar dacă anxietatea electorală e reală și justificată, ea nu trebuie să devină o scuză pentru pasivitate, ci o invitație către implicare civică mai conștientă și mai atentă.

Însă presiunea participării nu vine doar din dezamăgire, ci și din frică. În 2025, 56% dintre tineri se temeau de un posibil război, 53% se simțeau discriminați din cauza situației economice, iar aproape 8% spuneau că nu le ajung banii nici pentru strictul necesar. Este o generație crescută în crize succesive – pandemie, război, inflație – iar aceste traume colective îi apropie mai degrabă de discursurile care promit siguranță, ordine și soluții rapide, chiar dacă uneori vin la pachet cu autoritarism. Pe acest fundal de anxietate, discursurile autoritare, care promit siguranță și ordine în schimbul unor libertăți, încep să pară soluții rezonabile, deși, în realitate, istoria ne-a arătat exact contrariul. Iar acest pesimism generalizat este confirmat și de cifre: în 2025, peste 40% dintre tineri se declarau pesimiști cu privire la viitorul României, iar doar 27% mai sperau într-o evoluție pozitivă. În mediul rural, lipsa speranței este și mai accentuată. Mai mult decât ideologii sau promisiuni electorale, tinerii reacționează la o stare de nesiguranță profundă, care devine tot mai des tradusă în vot protestatar sau extremism.

Cea mai puternică armă

În lipsa unei educații civice solide și a unei comunicări politice coerente, nevoia de inițiative care să umple acest gol devine esențială. Una dintre cele mai vizibile campanii din ultimul an a fost „Tinerii Votează“, o platformă civică sprijinită activ și de Uniunea Studenților din România (USR). „Această inițiativă a apărut anul trecut din dorința de a încuraja mai mulți tineri să participe la vot și, în același timp, de a colecta date centrate pe preocupările și comportamentele electorale ale tinerilor. Din păcate, fiind un an electoral atipic, cu un calendar instabil și modificări de ultim moment, nu putem vorbi încă de rezultate tangibile sau măsurabile. Dar mesajul inițiativei rămâne extrem de clar și necesar“, spune Cristian Ghiurcă, președintele organizației studențești.

Pentru el și pentru Uniunea Studenţilor din România, votul nu este doar un drept, ci o formă de igienă democratică. Într-un context în care mișcările anti-europene, pro-ruse sau extremiste își fac tot mai vizibil loc în spațiul public, răspunsul nu poate fi decât votul informat. „Aceste ideologii nu apar din greșeală. Ele răspund unor nevoi nerezolvate sau speculează frustrări reale. Dar nu pot fi combătute prin tăcere sau prin interzicere, ci doar prin educație și participare. Altfel, ele nu vor dispărea, ci vor crește“. Ghiurcă subliniază că responsabilitatea nu e exclusiv a partidelor sau a studenților, ci trebuie să devină un efort colectiv: „Noi credem că trebuie să lucrăm împreună – societatea civilă, universitățile și statul – pentru a informa cât mai bine tinerii. Iar după ce sunt informați, trebuie să le facilităm condițiile reale să își exprime votul. Doar așa putem întări democrația“.

Priorități și provocări diferite

În România, tinerii reprezintă o minoritate electorală clară. Doar 9% dintre cetățenii cu drept de vot au între 18 și 29 de ani – mai puțin de jumătate față de proporția celor peste 65 de ani (21%). Când această diferență este amplificată și de prezența la urne relativ scăzută în rândul tinerilor, rezultatul este previzibil: o clasă politică ce preferă să se adreseze votanților mai în vârstă, ignorând complet problemele generațiilor tinere. Constantin-Alexandru Manda, avocat, consultant în politici publice și inițiatorul campaniei „Tinerii Votează“, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ de ce tinerii și nevoile lor sunt ignorate. În primul rând, acesta punctează faptul că partidele politice fac adesea o greșeală majoră atunci când vorbesc despre tineri ca despre un grup omogen, cu aceleași nevoi și aspirații.

În realitate, spune Manda, „legea definește tinerii ca fiind cei cu vârste între 14 și 35 de ani, dar este complet greșit să ne raportăm la întreaga categorie ca având aceleași nevoi, priorități și provocări“. De fapt, sunt patru mari categorii de tineri, fiecare cu nevoi distincte, care ar trebui tratate separat și punctual de politicieni. „Avem generația foarte tânără, de 14-19 ani, majoritatea elevi, apoi segmentul 20-24 de ani, aflați la tranziția dintre liceu și facultate sau în timpul studiilor superioare. Vin apoi tinerii profesioniști, cei între 25 și 29 de ani, aflați în primii ani ai carierei, urmați de cei din categoria 30-35 de ani, deja profesioniști maturi care încearcă să-și stabilească prioritățile legate de familie sau carieră pe termen lung“. Iar aici intervine problema, explică Alexandru Manda: „Din păcate, clasa politică nu se uită cu adevărat la aceste nevoi diferite. Nu ascultă suficient vocile reale ale tinerilor“.

Lipsa de ascultare și empatie din partea politicienilor a fost confirmată și de cercetările pe care le-a făcut recent, în parteneriat cu IRES, în 2024. „Conform studiului nostru, peste 90% dintre tineri declarau în martie 2024 că nu au deloc sau aproape deloc încredere în Guvern și în Parlament. Practic, nouă din zece tineri din România simt că nu sunt ascultați, că nu sunt băgați în seamă și că deciziile majore se iau peste capul lor. Această neîncredere profundă vine exact din sentimentul lor că nimeni, la nivel politic, nu îi ascultă cu adevărat“.

Însă, dincolo de clivajele politice, absenteismul tinerilor spune o poveste mai adâncă despre neîncredere, lipsă de reprezentare și un sistem care i-a învățat, de mici, că vocea lor contează prea puțin. „În sistemul nostru educațional nu îi pregătim pe tineri să devină cetățeni activi. Nu dezvoltăm reflexul de a se informa, de a urmări ce se întâmplă în politică, de a înțelege mecanismele puterii. Și atunci, ajunși la 20-25 de ani, mulți dintre ei nu doar că nu votează, dar nici nu sunt interesați să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor“, explică Claudiu Tufiș.

„Oricum nu contează“

De asemenea, inițiatorul campaniei „Tinerii Votează“, Alexandru Manda, explică faptul că mulți tineri invocă frecvent sentimentul că „votul lor oricum nu contează“. E o percepție adânc înrădăcinată, generată de ideea că, indiferent cum ar vota, deciziile vor fi luate oricum „peste capul lor“, iar nevoile și dorințele lor vor fi ignorate. „Din experiența campaniei noastre, am observat că atunci când tinerii simt că nu sunt ascultați, apar două tipuri de reacții. Prima – nu mai merg la vot deloc, pentru că nu văd sensul, iar a doua – merg la vot și încearcă să transmită un mesaj radical împotriva sistemului, alegând candidați anti-sistem sau outsideri politici. Practic, unii dintre ei folosesc votul ca să protesteze la adresa clasei politice actuale“, detaliază avocatul.

Un alt motiv frecvent invocat de tineri pentru absenteismul electoral este senzația că „nimeni din oferta electorală nu îi reprezintă cu adevărat“. Mulți dintre aceștia simt că niciun candidat nu e suficient de atractiv pentru a-i mobiliza să iasă din casă și să voteze. „Foarte puține voci din spațiul politic vorbesc serios despre problemele care îi afectează direct pe tineri. Nu vedem dezbateri despre bursele sociale sau cele de merit, nici despre transportul gratuit pentru elevii din mediul rural, care sunt nevoi reale, imediate. Și atunci, cum să simtă că politica are legătură cu ei?“, subliniază și Claudiu Tufiș.

Studiul „Tinerii din România. Diferențe de gen, participare politică și susținerea valorilor democratice“, realizat de Friedrich Ebert Stiftung (FES) în aprilie 2025, confirmă această ruptură profundă: doar 13,4% dintre tinerele femei și 15,1% dintre bărbați consideră că interesele lor sunt bine sau foarte bine reprezentate în politică. Restul? Simt că nu au niciun cuvânt de spus. Și nu doar din lipsă de voință, ci dintr-un dezechilibru real: doar 6% dintre parlamentari au sub 34 de ani. Politica, pentru ei, pare o conversație la care n-au fost invitați. În fapt, chiar dacă cifrele s-au mai îmbunătățit față de 2024, în continuare, peste jumătate dintre tinerii intervievați – 59% dintre tinerele femei și 50,7% dintre bărbați – declară că nu se simt deloc reprezentați de clasa politică actuală. Cifrele confirmă o ruptură sistemică: în ciuda faptului că reprezintă viitorul țării, tinerii sunt invizibili la nivel instituțional. Iar atunci când nu se simt reprezentați, tinerii nu doar că se retrag, ci, uneori, votează tocmai pentru a sancționa sistemul. Iar acest lucru s-a văzut limpede în alegerile prezidențiale din noiembrie 2024.

Această absență de pe agenda publică transformă politica într-un spațiu perceput ca inutil sau chiar ostil. Asta explică și de ce aproape 45% dintre tinerii români se declară neinteresați de politică, potrivit celor două studii FES menționate. Și mai grav, aproape 40% spun că nu știu nimic sau știu foarte puțin despre cum funcționează sistemul politic. Când lipsesc atât expunerea, cât și educația reală, nu mai e vorba de apatie – ci de un vid de cunoștințe care favorizează manipularea și decizii luate la întâmplare. „Pentru mulți tineri, politica devine un aspect abstract al vieții – ceva care nu le spune nimic, nu le oferă nimic și nu îi ajută în niciun fel. Așa ajung să creadă că e pur și simplu o lume paralelă, care nu merită atenția lor“, continuă Claudiu Tufiș.

Miza alegerilor prezidențiale

Votul pe care îl vor da tinerii în 4 şi 18 mai 2025 este o decizie fundamentală privind traseul României și modul în care ei își vor trăi viitorul aici, subliniază inițiatorul campaniei „Tinerii Votează“: „Aceste alegeri nu sunt despre cine va conduce România în următorii cinci ani, ci despre direcția în care va merge țara în următoarele decenii. Este o decizie esențială: continuăm parcursul euroatlantic care ne-a adus pace, securitate și prosperitate, sau alegem o altă traiectorie. Trebuie să decidem dacă vrem să fim parte reală a familiei euroatlantice, în care am intrat cu mari eforturi și sacrificii, și unde ar trebui să ne merităm locul câștigat atât de greu. Suntem într-un moment de răscruce pentru Europa, iar modul în care România se va poziționa pe plan internațional va influența profund viitorul ei pentru următorii 40-50 de ani“.

De aceea, întrebarea esențială nu este „cu cine vor vota tinerii?“, ci „mai cred ei că votul poate construi o țară pentru care merită să rămână?“. Dacă aproape jumătate dintre ei nu mai au încredere că sistemul le poate răspunde și dacă unii sunt dispuși să renunțe la libertăți pentru un trai mai confortabil, nu mai vorbim doar despre absenteism, ci despre o democrație care se clatină exact acolo unde ar trebui să prindă rădăcini: în generația care urmează.