Sinuciderea unui geniu/ Considerat de la şase ani „al doilea Enescu" Dan-Claudiu Vornicelu a sfârşit prin a se arunca de la etajul opt

Violonistul Dan-Claudiu Vornicelu, considerat de la vârsta de 6 ani un al doilea Enescu al muzicii româneşti, nu şi-a luat viaţa din cauza iubitei, ci pentru că suferea de tulburări nervoase. Muzicianul, care l-a interpretat la vârsta de 9 ani pe George Enescu, va fi îngropat astăzi, la ora 16.00, la Cimitirul Bellu Catolic.

„La vârsta de 6 ani, era considerat un al doilea Enescu", spune muzicologul Mihai Cosma despre violonistul Dan-Claudiu Vornicelu, care a murit, la vârsta de 37 de ani, după ce s-a aruncat luni de la etajul opt, de la 20 de metri înălţime.

Mai citeşte şi:

Scandalul Stradivarius amuţeşte în sol major

La vârsta de 9 ani, violonistul, considerat deja un geniu datorită virtuozităţii sale de excepţie, l-a interpretat pe George Enescu copil în documentarul de televiziune „Săteasca", regizat de Viorel Sergovici în 1982, despre viaţa marelui compozitor.

Colegii povestesc că violonistul suferea de schizofrenie încă din perioada liceului. „Dan se purta straniu, gestul sinuciderii sale a fost determinat neurologic. De asemenea, succesul din copilărie, presiunea exercitată asupra lui din cauza vedetismului precoce, aşteptările foarte mari ale celor din jur au fost foarte greu de dus pentru un copil. Se ştie că inclusiv Mozart când era mic a clacat la un moment dat din cauza presiunii exercitate asupra lui. Acest ritm de viaţă, cu multe concerte, poate fi prea mult pentru un copil şi îl afectează psihic", consideră criticul muzical Dumitru Avakian.

Obsesie pentru perfecţiune

Dan-Claudiu Vornicelu, în vârstă de 37 de ani, era asistent universitar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, unde preda vioara din 1999.

A avut o importantă activitate de cercetare şi a obţinut numeroase distincţii în ţară şi în străinătate, inclusiv în 1991, când a obţinut Premiul I la a şasea ediţie a Concursului Internaţional „George Enescu", la secţiunea vioară. De curând i se publicase teza de doctorat, în volumul „Repere stilistice ale muzicii de cameră franceze în sonata pentru vioară şi pian, 1850-1900", la Editura Conservatorului.

„Avea o obsesie pentru perfecţiune, era tipicar, cu o permanentă teamă să nu se greşească ceva, verifica totul de zeci de ori. Era introvertit, retras, foarte conştiincios", povesteşte muzicologul Mihai Cosma, care s-a ocupat de editarea cărţii sale.

Auz absolut

Imagini din ultimul concert de vinerea trecută la decernarea premiilor USR Foto:Credit TVR

Dan-Claudiu Vornicelu a început să cânte la vioară la doar patru ani, iar la şase ani a debutat ca solist al Orchestrei Simfonice din Bacău. De aceea, părinţii săi, medici, s-au decis să se mute în Bucureşti, cu cei doi copii ai lor.

Între 1980 şi 1992, copilul a studiat vioara la Liceul „George Enescu" din Bucureşti. Profesoara sa de pian, Doina Dacian, povesteşte că l-a cunoscut pe Dan-Claudiu Vornicelu când acesta a venit împreună cu părinţii săi în Bucureşti, la vârsta de şapte ani.

„Copilul avea o sensibilitate absolut extraordinară, cu ureche muzicală absolută", povesteşte profesoara sa. „Pe fondul sensibilităţii sale, moartea unui profesor l-a marcat profund, ca şi divorţul părinţilor săi de mai târziu. Acum era stresat şi de tăierea salariului cu 25%", dezvăluie profesoara sa.

„Voia să fie solist"

Imagini din ultimul concert de vinerea trecută la decernarea premiilor USR Foto:Credit TVR

În Filarmonica „George Enescu" din Bucureşti, alături de care a susţinut diverse concerte, nu s-a acomodat, susţinând numai recitaluri sporadice. Ultimul recital a fost susţinut în 2006 la Ateneu. „Voia să fie solist", spune Andrei Dimitriu, actualul director al Filarmonicii. „Nu toată
lumea poate să fie solist. Eu de câţiva ani nu mai auzisem de el, credeam că e plecat în străinătate ca şi fratele său", explică Dimitriu.

„Pentru oamenii cu o sensibilitate deosebită, orice lucru oricât de mic poate căpăta valenţe castastrofale. Să ştii că eşti talentat şi să trăieşti drama de a nu fi apreciat la valoarea sa au fost o frustrare foarte mare", subliniază profesoara Doina Dacian.

Comportament cu fluctuaţii

Referentul artistic George Oprea de la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română", unde violonistul Dan-Claudiu Vornicelu era angajat cu jumătate de normă, spune că artistul a lipsit o vreme din formaţie. „A plecat, a revenit. Comportamentul său avea fluctuaţii, era foarte bolnav, avea căderi psihice periodice", îşi aminteşte George Oprea.

La ultimul concert susţinut alături de Orchestra de Cameră Philarmonia condusă de Nicolae Iliescu, de la Sala Radio, la 8 iunie, Dan-Claudiu Vornicelu a cântat Haydn, Händel  şi Şostakovici. „Era bine, liniştit, am vorbit cu el în după amiaza sinuciderii.  Cu o zi înainte, venise la repetiţii", povesteşte Oprea.

Ultimul concert al lui Dan‑Claudiu Vornicelu a fost susţinut la decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor, vineri, 11 iunie, la Biblioteca Centrală Universitară.

„Iolanda Constantinescu, soprană în corul Filarmonicii, ni l-a propus pe violonist alături de pianista Ina Oncescu. Împreună au cântat din Brahms şi din Saint-Saëns. Dan-Claudiu Vornicelu a cântat chiar în holul BCU. Mi s-a părut foarte serios, educat, respectuos, de o virtuozitate deosebită. În ziua morţii l‑am sunat la prânz încă o dată şi i‑am mulţumit pentru concertul deosebit", a subliniat Andrei Gămălie, de la Televiziunea Română.

Ziarele de scandal au scris că tânărul violonist s-a sinucis din cauza iubitei lui.  „E o prostie fără seamăn. Prietena lui, care face parte din corul Filarmonicii «George Enescu», este foarte deosebită, cei doi aveau aceleaşi afinităţi. I-am întâlnit de curând, erau doi oameni frumoşi de acelaşi nivel intelectual, care s-au susţinut foarte mult unul pe celălalt", apreciază Doina Dacian.

"Comportamentul său avea fluctuaţii, era foarte bolnav, avea căderi psihice periodice."
George Oprea
referent artistic la
„Tinerimea Română"

Comuniştii îl foloseau. Era numit „copilul lui Ceauşescu"

Imaginea copiilor talentaţi era deseori folosită de propaganda ceauşistă

Dan-Claudiu Vornicelu a început să cânte de mic copil. „Niciodată nu a făcut caz de talentul lui, dar pentru că lumea l-a numit geniu şi l-a asemuit cu George Enescu, asta i-au atras duşmănia unora şi invidia multora. Încă de mic a fost bârfit şi privit cu ură: îi spuneau că e «copilul lui Ceauşescu»", povesteşte mama sa, Ioana Vornicelu.

Femeia acuză că regimul comunist s-a folosit de talentul fiului ei. „Comuniştii se lăudau cu el, organizau ceremonii în care ei îşi însuşeau meritele, iar el primea doar diplome de hârtie. Ziariştii de atunci îl căutau să scrie articole despre el, despre tineretul glorios al patriei, dar el mă punea mereu să le spun că e plecat la studiu. Niciodată nu a căutat publicitatea şi faima. Aşa a fost el, mai retras, mai introvertit", povesteşte mama sa.

Copilul a devenit din ce în ce mai  introvertit. Singurul care se mai înţelegea cu „micul geniu" era tatăl său, ofiţer-medic în cadrul Bazei de Aviaţie Militară din Bacău. Când s‑au mutat în Bucureşti, părintele său a ocupat un post la Secţia de Urologie a Spitalului Militar Central.
Dispărut şi găsit, într-un tren la Viena

Imagini din ultimul concert de vinerea trecută la decernarea premiilor USR Foto:Credit TVR

Timidul şi neînţelesul Dan Vornicelu a reuşit să-i şocheze pe părinţii săi, dar şi opinia publică, în anul 1994, când avea în jur de 22 de ani. Presa vremii consemna faptul că violonistul de renume mondial dispăruse subit, iar căutările disperate ale tatălui său nu au dat nici un rezultat. Intervenţia Poliţiei nu a fost de niciun ajutor timp de o săptămână.

 Abia după opt zile poliţiştii austrieci transmiteau omologilor români că, într-un tren internaţional, la Viena, fusese găsit un tânăr jerpelit care nu-şi mai amintea mare lucru. Băiatul era chiar violonistul Dan-Claudiu Vornicelu.

Despre această latură aproape necunoscută a „Micului Enescu" ne-a vorbit şi soţia marelului violonist Ion Voicu, cel de la care Vornicelu a învăţat tainele interpretării.

Psihic învolburat

„Mi-l aduc aminte pe Dănuţ Vornicelu ca pe un copil diferit, extrem de retras. A fost elevul soţului meu, care-l lăuda talentul excepţional, dar care era îngrijorat de psihicul învolburat al copilului", ne-a spus Madeleine Voicu. 

Pe lângă toate aceste trăiri din tinereţe, Vornicelu s-a lovit, în urmă cu trei ani de o altă mare dezamăgire. A divorţat de fosta lui soţie. Acum, gestul său suicidal a fost pus pe seama tuturor acestor traume interioare, dar şi pe seama faptului că fusese, din nou, decepţionat în dragoste.

„Copil fără copilărie"

Mama violonistului a declarat anchetatorilor că „băiatul meu a avut nişte discuţii mai aprinse, înainte să moară, cu o fătucă de la Filarmonică, care nu a făcut nimic în viaţa ei".   

„Cu atât de puţine date, este foarte greu de descifrat dacă Dan-Claudiu Vornicelu suferea de vreo boală psihică. Este clar, însă, că a fost un copil fără copilărie, că a fost un om care a muncit foarte mult întreaga lui viaţă", consideră medicul psihiatru Florin Tudose.

„Este posibil să fi apărut o depresie de epuizare. Sau putem prezuma că a existat o formă de imaturitate afectivă, tocmai pentru că - fiind mereu pe drumuri, la concerte - nu a avut timp să se maturizeze. Ipoteza unei depresii sentimentale este nulă la vârsta lui de 37 de ani, dar cearta cu persoana iubită putea fi factorul declanşator. Oricum, modul cum a ales să-şi pună capăt zilelor arată o dorinţă profundă de a muri",  subliniază Florin Tudose.

„Fiul meu cântă la îngeri, poate ei îl vor aprecia"

Trupul neînsufleţit al violonistului, depus la capela cimitirului Bellu II Catolic  Foto: Marian Iliescu

Trupul violonistului Dan-Claudiu Vornicelu odihnea, ieri, într-o capelă micuţă şi sărăcăcioasă din cimitirul Bellu II Catolic. În spaţiul strâmt încăpeau doar coşciugul acoperit de flori, o cruce din lemn, câteva scaune şi, de veghe, o femeie firavă şi plânsă, smotocind nervos un şerveţel înlăcrimat - mama „micului Enescu".

„Acum, fiul meu cântă la îngeri, poate ei îl vor aprecia", suspină femeia ca pentru sine. Spune că feciorul ei a fost un om prea sensibil, „aşa cum sunt mai toţi artiştii", şi că a plecat dintre noi „dezamăgit şi trist".

Dezamăgit de sălile de concert goale

„Acum s-a dat la o parte, nu mai deranjează pe nimeni", continuă Ioana, mama îndoliată. „În ultima vreme era tare dezamăgit să vadă sălile de concert goale. Putea pleca în străinătate ca fratele lui, care e violonist în Germania, la Essen, dar el îşi iubea ţara şi n-a vrut. Însă, de câte ori trecea graniţa, se întorcea din ce în ce mai întristat de imaginea proastă a românilor în Occident".

Doamna se fereşte să vorbească despre povestea de iubire a „micului Enescu".  „El nu vorbea niciodată despre problemele lui, nici măcar cu mine. Ştiu că a avut nişte discuţii acum câteva zile cu o fetişcană de la Filarmonică. Dar atât", spune ea.

Ioana Vornicelu e doborâtă de necazuri. Acum câţiva ani, fostul ei soţ Dan Constantin Vornicelu a făcut un atac cerebral şi a rămas paralizat. „Nici măcar nu ne-a anunţat...", oftează femeia. Astăzi îşi duce copilul la groapă.