Transnistria: pensionari sărăciţi şi tăcuţi

Locuitorii din stânga Nistrului sunt nemulţumiţi de tăierea cu 30% a salariilor pentru bugetari şi a pensiilor, deşi, din frică, nu-şi manifestă nemulţumirile în mod deschis. Cel puţin nu o fac în faţa jurnaliştilor. Chiar dacă nu-şi mai pot permite multe din bunurile de care se bucurau acum un an, locuitorii din regiunea separatistă privesc încrezători spre Rusia.

Lângă piaţa de la Tighina o întâlnim pe Polina, o femeie de 50 de ani. Femeia este pensionară şi a simţit pe pielea ei tăierea pensiei cu 30%. Pentru a supravieţui este nevoită să lucreze ca femeie de serviciu. Din pensia de 1100 de ruble (circa 100 de dolari), acum primeşte puţin peste 700 de ruble. „Este o tăiere substanţială, am simţit-o. Pentru că avem o vârstă, cheltuim mult pe medicamente. Pensionarii şi bugetarii sunt nemulţumiţi. Mai am încă puteri să lucrez, dar mi-e teamă să mă gândesc cum aş putea să trăiesc doar cu  o pensie. Serviciile comunale au crescut”, ne spune Polina.

Cu mâna întinsă lângă piaţă

O altă femeie pe care o întâlnim la ieşirea din piaţă este Svetlana Vasilievna. Aceasta ne roagă cu insistenţă să o fotografiem pe o vecină de a ei care cerşeşte la un colţ de stradă, în apropierea pieţei, despre care ne spune că exagerează pentru că are o pensie de 2000 de ruble. Bani pe care îi bea. Svetlana este şi ea pensionară, cu o pensie de 710 ruble din care i-au tăiat 200 de ruble (30%). Aşa că acum primeşte o pensie de 500 de ruble (aproximativ 40 de dolari). Pentru a supravieţui, femeia vinde la piaţă hainele vechi din casă. „Nu pot să spun că preţurile la produse s-au ridicat. Zahărul chiar s-a ieftinit, iar carnea a rămas la acelaşi preţ, însă s-au ridicat preţurile la serviciile comunale. Iar vecina mea, pur şi simplu mă înnebuneşte. Are o pensie mai mare de 2000 de ruble, şi cerşeşte! Cred că e lângă Telekom, trebuie s-o fotografiaţi! Ce nevoi poţi să mai ai cu o pensie de 2000 de ruble?”, se întreabă femeia indignată.

Până la tăierea pensiei, dar şi a adaosurilor „ruseşti” şi „transnistrene”, viaţa era mai uşoară, povesteşte femeia. Suplimentul de pensie venit din Rusia era de 160 de ruble, iar suplimentul transnistrean era de 100 de ruble. „Aveam 970 de ruble, acum primesc 500. Traiul a devenit greu”, zice Svetlana.

Reportajele interzise

La intrarea în piaţă am reuşit să facem câteva poze, după care de noi s-a apropiat un paznic. Acesta, scrutându-ne suspicios, ne întreabă în limba rusă de unde suntem şi cu ce scop am venit la ei în piaţă. În timp ce ne prezentam, acestuia i-a sunat mobilul. „Paza! Da, acum vorbesc cu ei. Bine, bine”, a răspuns acesta la telefon. Ne-am dat seama că am fost urmăriţi de cineva. Aflând că suntem din Chişinău, paznicul ne-a vorbit în limba română. Ne-a explicat că avem voie să intrăm în piaţă, dar nu ni se permite să facem poze şi nici să intervievăm pe nimeni. Pentru asta trebuie să cerem aprobarea de la administraţie. Nu am mers la administraţie, pentru a nu mai oferi explicaţii încă o dată. Ne-am conformat şi am ascuns apartul foto şi reportofonul. Paznicul ne-a urmărit ce facem în piaţă.

Contrabanda cu miere 

În piaţă, o femeie de la o tarabă cu miere, ne îndeamnă să-i gustăm produsul şi să cumpărăm un borcan cu miere. Am refuzat pentru că nu aveam ruble transnistrene. Nici o problemă, zice ea, puteţi să plătiţi cu lei moldoveneşti. Femeia s-a oferit să ne dea 60 de copeici pentru un leu, şi nu 57 de copeici pentru un leu, preţul oferit la schimburile valutare. Aflând că am venit de la Chişinău, ne vorbeşte în limba română. Pe ea o cheamă Angela, locuieşte la Tighina, iar mierea o aduce de pe malul drept al Nistrului de la părinţii care ţin albine în satul Talmaz. Pentru a nu plăti taxele vamale transnistrene, femeia nu aduce mierea prin punctele de trecere oficiale, ci pe anumite trasee care îi permit să ocolească vameşii transnistreni. Angela ne spune că pensionarii şi bugetarii sunt foarte nemulţumiţi de tăierile cu 30% din salarii şi pensii, dar nu-şi manifestă indignarea în mod deschis, nu organizează şi nici un vor ieşi la proteste. Aceştia îşi manifestă nemulţumirile în discuţiile purtate între ei. Deoarece au scăzut veniturile, au scăzut şi vânzările în piaţă - chiar de două ori de la începutul anului.

„Sperăm la ajutorul Rusiei”

Într-un parc cu pavaj din Tighina o întâlim pe Nadejda. Femeia este originară din Tighina, însă locuieşte la Sankt-Petersburg, capitala de nord a Rusiei, o trădează şi accentul curat, literar al limbii ruse şi vorba foarte liniştită. A venit în vizită la mama sa care este pensionară. Despre preţuri ne spune că la Tighina şi la Sankt-Petersburg acestea, traduse în dolari, sunt aproape echivalente. „Diferenţa de preţuri este nesemnificativă. După ce i-a fost tăiată pensia, mama mea şi-a redus din coşul de consum. O mare parte din pensie se cheltuie pe medicamente. Cu toate acestea, sperăm la ajutorul Rusiei. Din toţi vecinii, Rusia este cel mai stabil stat astăzi. Noi trăim stabil, nu ducem războaie cu nimeni. Ne îngrijorează foarte mult ceea ce se întâmplă în Ucraina”, mai spune Nadejda.