Metaversul lui Zuckerberg: cum ar putea arăta lumea dacă viziunea fondatorului Facebook devine realitate

Mark Zuckerberg a prezentat săptămâna trecută metaversul, un nou concept de internet organic în care va fi posibilă o imersiune în experienţă mai degrabă decât a fi spectator la ea în faţa unui ecran. Totuşi, ce fel de lume sau ordine a lumii vrea să înfăţişeze fondatorul Facebook şi cum va schimba raportarea la lumea reală?

„Dispozitivele tale nu vor mai fi punctul focal al atenţiei tale”, spune Zuckerberg. Metaversul va fi „mai natural şi mai viu.Veţi simţi că sunteţi chiar acolo împreună într-o lume diferită, nu singur pe computerul vostru”, continuă el.

În 2017, un grup de cercetători de la Stanford a studiat impactul alegerii unui avatar în lumea virtuală asupra comportamentului şi chiar personalităţii - astfel ei au analizat impactul unui fenomen numit „Efectul Proteus” prin care adoptarea unui personaj digital modelează acţiunile şi schimbările din viaţa de zi cu zi. De pildă, cel care se prezintă mai înalt virtual devine un negociator mai agresiv în lumea fizică.

Aceste avataruri şi funcţionarea lor, ca şi efectul insoţitor, ar putea deveni deodată relevante pe scară largă odată cu trecerea la metavers - o lume ideală fantazată ce permite interacţiuneaunui număr nelimitat de utilizatori pentru orice, de la plimbare, joc, învăţare, muncă şi chiar cumpărături, arată o analiză Washington Post.

Mark Zuckerberg a redenumit compania „Meta” şi s-a angajat să investească miliarde pe parcursul următorului deceniu pentru a aduce la realitate o asemenea lume. Influenţa lui şi capacitatea lui financiară sunt net superioare unor firme specializate în lumi virtuale precum Roblox sau Fortnite.

Anunţul lui Zuckerberg a fost întâmpinat cu scepticism de industrie din motive legate de lipsa unei platforme hardware, o intrare târzie pe scenă şi provocările tehnice şi corporative. Însă, dacă Facebook - şi alţii care şi-au imaginat de-a lungul anilor existenţa unui metavers - reuşesc să-l materializeze, atunci vor aduce o reordonare dramatică a modului de viaţă. O realizare deplină a noii lume mixte va amplifica tendinţele existente, va crea noi oportunităţi şi, la fel de important, va crea noi probleme.

Rabindra Ratan, profesor asociat la departamentul pentru media şi informaţie la Michigan State University, care a studiat interconectarea virtuală la scară mare, spune că, în ciuda „haterilor” apăruţi inevitabil, în realitate „sunt mai multe motive pentru care să fim optimişti cu privire la această lume” - una care nu va fi ferită de „răutate” doar că aceasta va avea nuanţe diferite.

Conceptul de metavers a stârnit o reacţie aproape unanimă cum că teoria e nebunească, fantezistă, având mai multă promisiune decât plauzibilitate - ceea ce e de înţeles, având în vedere că cineva propune deodată să ofere o lume întreagă în loc să o construiască cărămidă cu cărămidă. Pe de altă parte, la vremea apariţiei fiefurilor internetului nimeni nu a bombardat lumea cu viziuni fabuloase la scară planetară pentru următorii 10 ani.

Asta nu înseamnă că nu există un potenţial de măreţie: acum 35 de ani ideea ca cineva să-şi facă prieteni, să facă bani sau să-şi găsească  partenerul de viaţă stând în faţa unui ecran suna la fel de incredibil ca azi metaversul. 

„Ideea în sine de Metavers semnifică faptul că o parte tot mai mare din viaţa, munca, timpul liber, averea, fericirea şi relaţiile se va trăi în cadrul lumilor virtuale mai degrabă decât să fie doar expandate sau ajutate de dispozitivele digitale şi software”, a transmis Matthew Ball, expert digital care a scris mult despre metavers, într-un comentariu pentru Washington Post.

Susţinători ai metaversului între care şi  Zuckerberg au promovat potenţialul pentru un birou virtual. 

„Deci în locul unui mesaj prin Slack în 2D văd un avatar 3D al propriei persoane stând la monitorul meu virtual privind mesajul Slack? Ce face asta în plus?” a observat Clay Shirky, director executiv de programe de tehnologie la NYU şi care studiază impactul acestora asupra societăţii.

„Zoom are atât de are succes tocmai pentru că reduce prezenţa. Nu te simţi ca şi cum ai fi la birou, de aceea poţi şi petrece mult timp pe el. Nu vrem să mai avem senzaţia că suntem la birou”, a precizat el.

Ratan este de altă părere - metaversul ar veni cu o mulţime de instrumente care nu sunt disponibile în prezent pentru munca la distanţă - şi nu doar atât: şedinţele ar putea deveni mai echitabile.

„O pletoră de preconcepţii superficiale pe care le avem în prezent ce ar putea împiedica o persoană să fie ascultată sau care i-ar produce teama de a-şi spune părerea ar putea fi diminuată dacă apărem la întâlniri ca avataruri bazate mai mult pe ideile şi realizările noastre, spune Ratan care vrea să obţină finanţare de la Facebook pentru laboratorul său.

Transformările cu privire la muncă ar putea fi chiar mai profunde. Experţii în metavers spun că întrebările despre cum se va schimba modul de a munci este  o paradigmă greşită pentru că întreaga economie a muncii ar putea fi transformată - nu e vorba doar de videoconferinţă imersivă ci de un întreg sistem.

„Vor apărea noi companii, produse şi servicii pentru a gestiona totul, de la procesarea plăţilor la verificarea identităţii, livrarea de publicitate, crearea de conţinut, securitate”, a scris Ball pe site-ul său. El descrie, de asemenea, inovaţii precum „lucrătorii care aleg să locuiască în afara oraşelor şi [care] vor putea participa la economia „de mare valoare” prin intermediul muncii virtuale”.

Partizanii metaversului, care a existat atât în aplicaţii fictive, cât şi în aplicaţiile din lumea reală încă din anii 1990, au subliniat modul în care el va facilita oportunităţile sociale - permiţând, să zicem, o zapare din sufrageria noastră la un meci de fotbal, apoi la o adunare în toată ţara.

Suprastimularea vieţii reale

Dar, la fel cum reţelele de socializare se pot simţi ca nişte calorii goale în comparaţie cu prietenia reală, metaversul poate ajunge să simuleze inadecvat viaţa reală. „Sigur, poţi simţi că te afli la reuniunea de Ziua Recunoştinţei de pe canapea ta.  Dar nu ai vrea să poţi gusta curcanul?” , a declarat într-un interviu Janet Murray, directorul Centrului de Arte Liberale Integrative Digitale al Georgia Tech şi un pionier în studierea conectivităţii digitale.

Ea şi-a exprimat de asemenea îngrijorarea faţă de un gen de  supraveghere capitalistă în care corporaţiile infiltrează tot mai mult metaversul aşa cum au început să o facă pe alte platforme de realitate virtuală.

„Există ceva entuziasmant într-o tehnologie care oferă reprezentări ale lucrurilor care nu sunt fizic acolo”, a spus ea,  avertizând însă că funcţionarea noastră ca avatare poate fi un câmp minat din punctul de vedere al vieţii private care ar putea deveni mult mai expusă decât internetul neîntrupat.

O altă problemă ar fi ce s-ar întâmpla cu dezinformarea - o serie de experţi susţin că o caracteristică a lumii virtuale este condiţia sau suscitarea unei realităţi mai concrete decât un tweet conspiraţionist sumar.

Estomparea graniţelor realităţii

Dar estomparea graniţelor între o lume virtuală şi cea reală poate, de asemenea, spori falsurile. Dacă afirmaţiile incorecte par convingătoare ca cuvinte lipsite de trup pe un ecran, ele vor fi şi mai persuasive încorporate în 3-D.  Ethan Zuckerman, profesor de la Universitatea din Massachusetts la Amherst, care a creat un metavers la mijlocul anilor ’90 a întrebat: „Cum va putea o companie care poate bloca doar 6% din conţinutul de ură în limba arabă să se descurce cu discursuri periculoase atunci când acestea sunt inscripţionate pe tricoul unui avatar sau dezvăluit la sfârşitul unui foc de artificii virtual?”

Un impact ar putea fi o distorsiune mai mare a realităţii, utilizatorii ajungând să facă eforturi să deosebească realul de sintetic. Lumea virtuală „Second Life” a produs deja anecdote în acest sens, deoarece oamenii fie neglijează părţile concrete ale vieţii lor, fie le tratează pe cele două ca fiind interschimbabile.

Posibilitatea de a ne afunda şi mai adânc într-o existenţă digitală atrage atenţia observatorilor de tehnologie precum Julian Dibbell, a cărui carte „My Tiny Life” abordează atât seductivitatea unui astfel de paralelism virtual, cât şi modul în care i-a pus în pericol relaţia din viaţa reală.

„A existat întotdeauna o întrebare copleşitoare: unde trageţi limita între ceea ce este şi ce nu este prea multă imersiune în lumea virtuală?” a spus Dibbell într-un interviu. „Toţi vom fi canalizaţi înspre aceste lumi şi mai cu forţă decât suntem deja”.

O lume digitală supradimensionată

Ceea ce oferă versiunea lui Zuckerberg a metaversului, în cele din urmă, este o modalitate de a vizualiza o lume mixtă realităţii pe care platformele digitale au creat-o deja, scrie New Yorker. El va suferi de aceleaşi probleme ca platformele actuale în măsura în care sunt deţinute de o singură companie. Care dintre noi vrea să trăiască într-o altă lume a creaţiei sale? „Avem ani de zile până când metaversul pe care îl imaginăm va fi pe deplin realizat”, spune el. Este un mesaj de reasigurare: în momentul în care utilizatorii medii vor avea disponibil metaversul – care este prezentat ca ceva inevitabil – Meta va fi construit cea mai agreabilă versiune pentru noi toţi.

Zuckerberg recunoaşte faptul că metaversul nu este încă fezabil din punct de vedere tehnologic şi că orice execuţie a acestuia trebuie să fie una deschisă, o colaborare între diferite companii şi platforme. Şi totuşi, Meta, numită după lucrul în sine, pare să plănuiască să creeze instrumentele şi infrastructura care stau la baza tuturor. În descrierea lui Zuckerberg, compania va construi dispozitivele prin care să experimentăm metaversul, software-ul pentru ca dezvoltatorii să creeze experienţe pentru acesta şi pieţele în care creatorii îşi vor vinde producţiile virtuale şi utilizatorii le vor cumpăra, poate sub formă de non-fungible tokens (date stocate unic).