Cât de bio sunt produsele bio: bebeluşii se bucură de alimente eco doar în reclame. Prima livadă bio certificată în România

În ultimii ani, România a fost împânzită de numeroase magazine pe rafturile cărora sunt expuse spre vânzare produse şi de două ori mai scumpe decât cele convenţionale. Este vorba despre produsele certificate bio. Pâine, peşte, lapte ori legume, toate sunt prezentate de comercianţi ca alimente mult mai sănătoase decât cele obişnuite şi care fac adevărate minuni pentru cei care îşi permit să le consume.

Produsele organice sau bio, aşa cum sunt cunoscute, sunt făcute cu ajutorul materiei prime care nu a fost tratată. Mai exact, spune medicul nutriţionist Simona Tivadar, produsele organice sunt obţinute fără a se adăuga la creşterea lor pesticide, insecticide sau orice fel de hormon, care ar putea să conducă la o suplimentare a creşterii acestora.

Cât de bio sunt produsele bio?

Medicul spune că în România reglementările legale în domeniul produselor organice „sunt destul de vagi“, iar un produs finit bio ar trebui să conţină, potrivit legislaţiei actuale, minim 95% materie primă naturală, dar că există posibilitate ca un produs să fie catalogat organic chiar dacă conţine minim 50% ingrediente de acest tip.

„Spre exemplu, un peşte care este hrănit cu mâncare bio nu ştiu cât poate fi numit bio. E simplu, deşi peştele este hrănit cu porumb bio, acesta nu consumă hrana lui naturală“, precizează medicul nutriţionist.

În ceea ce priveşte avantajele aduse de consumul produselor organice, Tivadar spune că aceste alimente sunt mai sănătoase în comparaţie cu cele pe care românii le găsesc pe rafturile supermarketurilor sau pe tarabele pieţelor. Motivul este unul cât se poate de simplu:  sunt obţinute fără tratamente care ar putea afecta sănătatea consumatorului.

De ce sunt mai scumpe produsele bio?

Nu există o barieră în ceea ce priveşte paleta produselor organice, iar medicul nutriţionist spune că orice produs care respectă cele câteva principii de bază poate fi numit organic. Peşte, lapte, ouă, pătrunjel, zacuscă şi varză. Şi lista poate continua. Aceste produse bio au preţuri mai piperate în comparaţie cu alimentele catalogate ca fiind obişnuite.

Spre exemplu, un kilogram de mere bio costă pe site-urile de profil în jur de nouă lei, în timp ce pe tarabele pieţelor, costurile sunt mult mai mici, iar bucureştenii îşi pot lua aceeaşi cantitate de mere cu circa cinci lei. Desigur, preţul poate creşte în funcţie de tipul de mere cumpărate.

Totodată, pe site-urile pe care sunt comercializate produse organice, un borcan de zacuscă costă peste 20 de lei, în timp ce aceeaşi cantitate poate fi cumpărată din supermarket cu 15 lei.

Explicaţia pentru preţul mult mai piperat al produselor organice este una simplă, după cum spune medicul. „Una e să faci cultură industrială şi alta e să nu pui insecticide şi să-ţi asumi faptul că o parte din recoltă s-ar putea pierde“, spune nutriţionistul, care adaugă că preţul mai mare este justificat.

„Există produse BIO care nu aduc beneficii“

Simona Tivadar atrage atenţia cu privire la una dintre capcanele în care cad o parte dintre adepţii produselor organice. Atraşi de etichetele pe care scrie mare „BIO“, românii nu mai iau în calcul varianta potrivit căreia respectivele produse nu aduc niciun fel de beneficiu consumatorului.

„Există fel de fel de produse care conţin Ginko Biloba, doar că nu există pe Pământ cât se spune. Sunt două tipuri: verde şi alb, iar substanţa albă este inactivă, practic, dacă este folosită nu aduce niciun beneficiu. Da, există produse BIO care nu aduc beneficii pentru consumatori“, susţine nutriţionistul.

Capitala, gazda magazinelor bio

Bucureştiul ultimilor ani s-a transformat într-un loc în care la tot pasul se găseşte un magazin în care există produse bio. Fie că este vorba despre supermarketuri cunoscute care au alocat un raion produselor organice, fie că vorbim despre site-uri care anunţă livrarea la domiciliu sau magazine micuţe în care se găsesc fel de fel de produse etichetate ca fiind bio, Capitala este împânzită de locuri cu mâncare organică.

Şi nu este vorba doar de alimente. Pe rafturile magazinelor de profil se găseşte o gamă largă de produse cosmetice dedicate doamnelor şi domnişoarelor care cred în puterea naturii. Spre exemplu, preţul unei creme împotriva ridurilor porneşte la un magazin de specialitate din Capitală de la 80 de lei şi poate ajunge până la 200 de lei.

Există şi poduse mai ieftine pe rafturile magazinelor bio, spre exemplu un săpun organic poate costa în jur de 20 de lei, dar preţul acestuia poate creşte în funcţie de ingredientele conţinute.

Drumul de la pâinea de turtele la feliile bio cu ambalaj special

„Pâinea îngraşă!“, „Pâinea va fi mai ieftină!“, „Pâinea se învecheşte repede“ sunt afirmaţii pe care le auzim mereu în jurul nostru. Unele sunt adevărate, dar altele sunt făcute doar în necunoştinţă de cauză. Cert este că pâinea nu este toată la fel şi ceea ce mâncăm poate să aibă un efect benefic asupra organismului. Tocmai de aceea, pâinea bio poate fi considerată pâinea care hrăneşte, cu adevărat.

Reţeta unei pâini sănătoase

Ce înseamnă o pâine bio? Pâna la urmă ingredientele sunt de cele mai multe ori aceleaşi. Faina, apa, drojdia nu ne pot face rău, nu? Ei bine, depinde de ce fel de ingrediente conţin ingredientele la rândul lor.

O pâine bio capătă acest nume nu doar dacă este făcută în casa unei gospodine de la ţară, ci doar dacă ingredientele ei provin din culturi agricole cu certificate bio. Plantele trebuie să fie cultivate şi mai ales crescute fără substanţe chimice, pesticide, ierbicide, sau îngrăşăminte artificiale.

Specialiştii spun că „nu există o reţetă perfectă pentru pâinea bio“, cum nu există nici de pâine ne-bio, de vin sau de alte alimente. Evaluarea se face în funcţie de asocierile alimentare, de activităţile zilnice şi nu în ultimul rând de gusturile personale.

„Există însă produse superioare - cele echilibrate nutriţional, din ingrediente de calitate şi alte tipuri de produse. Din acest punct de vedere, reţeta contra reţetă, un produs bio este superior unui produs ne-bio. Totuşi, un produs bio foarte sărac, în cazul nostru, să zicem doar din făină, drojdie, apă şi sare, nu cred că poate fi considerat superior unuia care, chiar dacă nu are ingredientele provenind din agricultura bio, are totuşi adaos de fibre, de mai multe cereale şi alte elemente care îl fac superior din punct de vedere nutriţional“, spune Elena Bolinu, directorul comercial al celui mai cunoscut producător de pâine bio din ţară.

Experţii sunt de acord că atunci când vine vorba despre valorile nutritive ale unui produs, eticheta de „bio“ contează mai puţin.

Pâinea bio se recunoaşte după preţ şi după etichetă

Ţi se pare că pâinea bio este mai scumpă? Ai şi de ce. Preţul ei de la raft este, într-adevăr mai mare decât al unei pâini obişnuite. Andreea Petre, directorul de producţie pentru o fabrică de pâine din comuna prahoveană Floreşti are o explicaţie: „Fabricarea oricărui produs bio este mai costisitoare decât a unuia ne-bio. Se obţine mai puţin grâu, în cazul nostru, dacă nu folosim îngrăşăminte chimice, ierbicide şi pesticide, decât dacă le folosim. Există şi costuri pentru certificare, atât a grâului cât şi a făinii şi a pâinii. Dacă folosim şi alte ingrediente - cum este cazului sortimentului bio Savoria - şi acestea sunt bio şi în consecinţă, mai scumpe decât celelalte“.

România a adoptat legislaţia europeană în privinţa inscripţionării Bio şi Eco. Dar doar analizele de laborator pot să-ţi spună dacă acea felie de pâine este bio. Şi da, în România mulţi îşi laudă pâinea ca şi cum ar fi una bio, dar asta nu înseamnă că ea nu are urme de chimicale.

„În cazul nostru, dincolo de declaraţia noastră şi a furnizorilor noştri, comercianţii mari ne-au cerut şi certificarea organismului independent şi au realizat şi propriile audituri. Astfel, probabilitatea ca de la un comerciant serios să fie achiziţionată o pâine fabricată de  un producător serios care să nu respecte legislaţia este mult mai mică“, mărturiseşte Elena Bolinu.  

Sandwich cu chimicale

Cine mănâncă un colţ de pâine caldă nu simte chimicalele care au fost folosite la fabricarea ei. Specialiştii spun că substanţele chimice care pot ajunge în pâine sunt de două feluri - cele care provin din plantele folosite şi cele adăugate în procesul de fabricaţie. Dacă cele din a doua categorie sunt trecute pe etichetă, primele scapă neamintite uneori. În această categorie intră orice chimicale care ajung pe terenul de unde a fost recoltat grâul. În căutarea unei materii prime mai ieftine, mulţi producători ignora acest aspect.

Din categoria substanţelor adăugate nu fac parte multe, dar ele sunt cele care fac pâinea mai gustoasă şi mai arătoasă şi ne şi pot îmbolnăvi dacă producătorul nu respecta reţeta. Sunt celebrele E-uri, conservaţi, agenţii de afânare şi prospeţime.

Puţini ştiu că pâinea care este considerată „naturală“, banala franzelă neambalată şi fără etichete strălucitoare conţine conservant. De multe ori, acest conservant este propionatul de calciu. Nutriţioniştii spun că doza zilnică din cele câteva felii de pâine pe care le mănâncă românul nu este dăunătoare organismului sănătos. Până la urmă nu este nici ilegală folosirea unui astfel de compus. Dar dacă la asta adaugi alte chimicale provenite din alimente şi mai şi respiri aerul poluat al oraşului vei ajunge să te îmbolnăveşti fără motiv. Este diferenţa dintre regimul alimentar pe care îl aveau bunicii noştri în urmă cu 50 ani şi ce mâncăm noi acum.

Afacerea bio

Nu orice producător de pâine se încumetă să facă produse bio. O fabrică din sud-estul ţării a încercat reţeta timp de câţiva ani şi apoi a renunţat. Românul de rând nu cumpără o pâine mai scumpă atunci când are stomacul gol. O altă fabrică din Prahova a început să vândă o pâine bio în miezul crizei, iar vânzările i-au încurajat să nu oprească producţia.

„De când avem sortimentul Savoria Bio cu Multicereale vânzările au crescut constant, chiar dacă nu spectaculos. Tocmai această creştere ne face să credem că interesul există, că oamenii înţeleg rând pe rând că tonusul fizic şi psihic şi starea de sănătate menţinute şi cu ajutorul unor alimente de calitate sunt mult mai greu şi mai scump de redobândit apoi prin medicamente sau proceduri de detoxifiere“, spune Andreea Petre.

Interesant este că pâinea românească bio a început să fie cerută şi la export. Asta în condiţiile în care costurile logistice ar putea duce la un cost mai ridicat decât al unei pâini similare produsă într-un stat european mai apropiat de vânzător sau de client.

Pâinea de la Ciucurova

Comuna tulceană Ciucurova poate fi un model de convieţuire şi de viaţă sănătoasă. Acolo trăiesc români, ruşi lipoveni, turci şi alte etnii. Dar ce face această comună să fie altfel decât un mare oraş sunt produsele consumate.

Până în urmă cu zece ani, în comună nu exista niciun magazin de pâine. Existau magazine, dar nu vindeau niciun fel de pâine. Asta pentru că oamenii aveau în casă cuptoarele lor încinse cu pănuşi de porumb şi îşi faceau pâinea după o reţetă veche de sute de ani.

Pâinea de turtele nu avea chimicale, drojdie şi era făcută din făina proaspătă rezultată din grâul crescut între cele două păduri de la Ciucurova. Gospodinele foloseau turtele - bucăţi de aluat uscat care erau dizolvate în apă caldă şi lăsate peste noapte să dospească.

O familie cu trei-patru persoane facea cel puţin nouă pâine de şase kilograme. Pâinea avea o coajă groasă, maronie şi un miez pufos. Ce o facea specială era proprietatea ei de a nu se usca timp de aproape o lună. Gustul inconfundabil a fost treptat înlocuit de cel al pâinii pe care nu o mănâncă nici căţelul gospodarului după patru-cinci zile.

Produsele pentru bebeluşi, bio doar în reclame

În ultimii ani, disputa dintre borcănelele cu mâncare pentru bebeluşi, cerealele şi alimentele preparate în casă a luat o amploare tot mai mare. În timp ce producătorii jură că produsele sunt bio, medicii spun că nu este chiar aşa. Asta deşi pe borcănelele folosite tot mai des de mămici scrie că totul este natural şi trebuie consumat şi ţinute la frigider cel mult 48 de ore după deschidere. Dacă nu este deschis, produsul ţine chiar şi şase luni.

Un produs bio este acela care este realizat fără să se utilizeze niciun fel de substanţe chimice. În plus, produsele bio trebuie să aibă certificat special. În goana după încasări, producătorii pun de multe ori eticheta bio, deşi lucrurile nu stau chiar aşa.

„Un produs ambalat, care are un termen de valabilitate destul de mare nu este natural. Cu aceste piureuri au fost multe dispute. Eu nu le recomand. Astfel de piureuri se pot face uşor în casă din legume şi fructe proaspete“, a explicat medicul nutriţionist braşovean Valentina Mirela Voicu.

Aceeaşi problemă este şi la sucurile sau cerealele care sunt denumite sugestiv bio, adică fără conservanţi şi coloranţi. Un raport al ANSVSA, dat publicităţii anul acesta, a analizat cantitatea de pesticide  din mâncarea pe bază de cereale a bebeluşilor. Din 11 mostre de astfel de mâncare clasificată ca „bio“ sau „organică“, zece conţineau pesticide. Într-adevăr, nivelul de pesticide era sub limita maximă admisă în Uniunea Europeană. Mostrele analizate proveneau din Austria, Germania, Polonia, Portugalia şi Spania.

Nimeni nu spune însă că aceste produse au în compoziţie şi foarte mult zahăr. „Singurul suc natural este cel pe care îl stoarcem noi acasă din fructe. Toate aceste produse gen cereale sunt adevărate bombe calorice. Trebuie alese cereale simple şi ocazional cele cu fructe uscate“, este de părere medicul braşovean Valentina Mirela Voicu.

Borcănele şi laptele praf doar satură bebeluşul şi nu au mare aport nutriţional

Pe lângă faptul că nu sunt bio, borcănelele şi laptele praf nu asigură nici necesarul de vitamine al sugarilor. Asta deşi reclamele şi etichetele spun cu totul altceva. Un studiu al cercetătorilor britanici din Greenwich a scos la iveală exact câte vitamine au aceste produse.

Medicii au stabilit că un bebeluş care mănâncă două borcănele pe zi şi bea 600 de ml de lapte praf nu îşi asigură aportul necesar de minerale şi vitamine. „Am văzut şi eu acel studiu şi mi se pare corect. Mâncarea pentru bebeluşi a devenit o industrie. Cercetătorii au arătat că borcănelele conţin doar 20% din necesarul de fier, zinc, magneziu şi calciu necesar bebeluşilor.

De aceea mâncarea făcută în casă din legume şi carne proaspătă este mult mai bună. Nu putem spune că aceste borcănele sunt periculoase, dar nu trebuie să devină o obişnuinţă în alimentaţia bebeluşului. Se pot folosi ocazional şi în concedii, dar cam atât. Nici laptele praf nu este BIO. De aceea eu le sfătuiesc pe mame să alăpteze dacă acest lucru este posibil“, spune pediatrul Artur Manolache.

Beneficiile alimentelor bio asupra organismului: ce înseamnă sucul eco?

Specialiştii precum profesor doctor Pavel Chirilă sau nutriţionista Lidia Boje, vorbesc despre beneficiile alimentelor Bio asupra organismului uman. Aceste produse au un conţinut mai mare de lecitină, mai multe minerale şi microelemente, mai multe substanţe vegetale secundare, un conţinut ridicat de antioxidanţi, mai multă vitamina C la fructele şi legumele bio, mai mulţi aminoacizi esenţiali, valoare nutritivă ridicată şi, bineînţeles, un gust mai bun al produselor organice consumate.

Printre produsele bio certificate de specialişti se numără sucurile bio, care mai au însă de luptat pentru a obţine supremaţia în rândul consumatorilor, mai ales celor tineri, dependenţi de sucurile acidulate şi cu variate gusturi sintetice, şi care pe lângă cantitatea mare de zahăr conţin şi substanţe ignifugice extrem de periculoase pentru sănătatea organismului uman. Conţin arome sintetice, iar fructoza din acestea este toxică. Şi asta nu e tot, căci mai sunt coloranţii şi conservanţii care fac ravagii în corpul uman şi o armată de E-uri greu de descifrat de către consumatorii de rând.

Alternativa sănătoasă şi recomandată de nutriţionişti stă în consumarea sucurile bio obţinute din fructe provenite din culturi controlate biologic şi care nu conţin zahăr sau alţi îndulcitori, conservanţi sau coloranţi artificiali.

Bihor, prima livadă certificată bio

Pentru cei care nu au timpul necesar pentru a-şi face un suc în propria bucătărie există varianta sucurilor bio, 100% naturale, procurate din magazinele de specialitate sau online direct de la producători. În vestul ţării, în judeţul Bihor, se găseşte prima livadă certificată bio, care produce şi îmbuteliează suc de mere 100% natural.

Firma Agromec din Cheresig a fraţilor Demian Constantin şi Demian Ioan deţine 20 de hectare cu meri, fiind vorba de opt soiuri de mere certificate bio. Pe un site de socializare, Constantin Demian preciza că „suntem singurii din Bihor şi printre puţinii din ţară, cu livadă ecologică de mere şi cu suc ecologic, sută la sută natural, eco, fără coloranţi, zahăr şi conservanţi. Din cei peste 15.000 de meri, am adunat recolta de pe circa 3.000, estimând o producţie record!”

Numeroase studii au arătat beneficiile sucurilor de fructe asupra sănătăţii, fiind cunoscut conţinutul de vitamina C şi antioxidanţi, totodată acestea reduc colesterolul, conţin o cantitate însemnată de fier şi sunt o sursă importantă de fibre, purifică organismul de toxine şi alte multe beneficii despre care menţionează nutriţioniştii atunci când ne recomandă să consumăm cu încredere sucuri obţinute din fructe biologice.

Despre dulciurile bio trebuie să ştim că au la bază zahăr nerafinat, uleiuri neprocesate, nu conţin aditivi alimentari, sau conservanţi, nu au arome sinetice sau alte substanţe chimice şi dăunătoare pentru organismul nostru. Prin ingredientele naturale ţin  sub control nivelul insulinei, şi nu duc la dezvoltarea de boli cardiovasculare sau diabet.

Dulciurile convenţionale conţin margarină, ingredient care nu este asimilat de celulele organismului, deoarece este artificial şi provoacă scăderea imunităţii, zahăr rafinat denumit de prof. dr. Pavel Chirilă „cancerul alb” şi o multitudine de aşa numite E-uri care ne periclitează în mod cert sănătatea. Acestea crează dependenţă, după cum susţine Lidia Boje şi duc la obezitate.

Tot profesorul Chirilă, medic primar boli interne şi adeptul produselor bio, susţinea că zahărul rafinat favorizează apariţia celor mai periculoase boli din zilele noastre: bolile cardiovasculare, cancerul şi diabetul zaharat.

În schimb, dulciurile bio conţin doar ingrediente naturale precum: unt de cacao, lapte praf integral, zahăr de trestie brut, vanilie de bourbon sau lecitină din floarea soarelui. După preferinţe, aceste produse pot avea şi stafide, alune, nuci sau arahide. Fiecare produs poate conţine urme din toate tipurile de nuci şi grâu, iar ingredientele sunt obţinute din culturi controlate organic.

Aşadar pe piaţa românească există alternativă la produse-le convenţionale care ne periclitează sănătatea.
Potrivit unui sondaj realizat de Comisia Europeană romanii sunt mai puţin dispuşi decât media UE să cumpere produse BIO, datorită faptului că aceste produse BIO sunt mai scumpe decat celelalte produse non-bio. Doar 65% din romanii chestionati ar fi dispuşi să facă acest lucru, fată de media UE de 72%.

Medicul nutriţionist clujean Adrian Copcea şi-a exprimat opinia despre produsele bio pe baza datelor ştiinţifice.

“Dintre alimentele frecvent consumate de români, există anumite alimente care necesită precauţii speciale şi merită cumpărate bio. Întrucât pesticidele şi antibioticele sunt printre principalele posibile componente ale alimentelor, unele alimente care le pot conţine şi impactul lor asupra sănătatii merita cunoscute.

Astfel, dintre alimentele vegetale mai expuse la pesticide şi cu o absorbţie mai mare în componenţă se numără cartofii, morcovii, salata verde, merele, perele şi strugurii. Acestea merită să fie cumpărate bio din punctul de vedere al expunerii la pesticide. La polul opus se numără vegetale care încorporează mai puţine pesticide sau necesită mai puţine intervenţii chimice în mediul de cultivare. Pentru acestea, argumentele pentru achiziţionarea variantelor bio sunt mai puţin puternice: ceapă, rosii, vinete, pepene rosu, banane, avocado. Fructele si legumele cu coaja groasa au avantajul natural al unei mai bune protecţii.

În ce priveşte alimentele animale, o atenţie particulară o prezintă laptele. Asociaţia Pediatrilor Americani a concluzionat că diferenţele dintre laptele non-convenţional şi cel organic (bio) pasteurizat nu se estimează a avea un impact major. Alţi autori susţin inversul, recomandând consumul de lapte bio. În general, datele cele mai multe conclud că hormonul de creştere bovin utilizat în ferme non-bio nu se găseşte în proporţii semnificativ mai mari, în plus nu este biologic activ la oameni.

În ce priveste ouăle bio, există controverse privind diferenţele de calitate nutriţională, care apar a fi mici, în schimb un avantaj al ouălor bio, semnalat de unii producători, ar fi lipsa arsenicului.

Carnea rămâne în continuare a fi un subiect de interes în principal prin prisma hormonilor utilizaţi. Dintre aceştia, Comisia Europeană a concluzionat în 1999 că 17-beta-estradiolul este asociat cu riscuri clar definite. Pentru carne, alegerea variantelor ecologice are mai multe argumente decât  celelalte produse animale – laptele şi ouale, care au şi geneza diferită şi prelucrări ulterioare industirale diferite.

Per ansamblu, numeroase institutii prinrtre care USDA, clinica Mayo etc. au concluzionat că diferenţele nutriţionale nu sunt majore între tipurile ecologic (organic, bio) şi non-ecologic, dar celelalte aspecte cu privire la adausuri (în special pesticidele, antibioticele şi hormonii) pot fi un motiv pentru a alege această categorie de de alimente.

Atrag atentia ca există inclusiv junk-food şi tipare alimentare nesănătoase care se pot alcătui în varianta „bio”, care nu este sinonim cu „sanatos”. În schimb, pentru avantajele, pentru mediul înconjurator si pentru avantajele anumitori tipuri de alimente (în special cele animale şi cele vegetale mai expuse la pesticide) recomand alegerea variantelor bio, atât de des cât este posibil. Diferenţele de preţ intre agricultura bio şi cea convenţională rămân, totuşi, de cele mai multe ori, decisive în ţările sărace precum România”, precizează Copcea.

Afacerea bio a unui clujean, lovită de criză

PopAvi, afacerea clujeanului Ioan Pop, este a treia fermă de găini din România care a primit certificat pentru producţia de ouă ecologice. Ferma de pui se află întru-un cartier mărginaş al Clujului. Dacă la început ouăle se vindeau în magazinul propriu, încropit lângă fermă, acum acestea au ajuns în supermarketuri.

Primul pas important în extindere a fost semnarea unui contract de distribuţie cu Mega Image, un lanţ de supermarketuri din Bucureşti, unde vânzările au mers bine. Acum, PopAvi vinde în magazine de specialitate  şi hipermarketurile Carrefour, real şi Auchan, ajungând şi în alte oraşe precum Braşov, Iaşi, Baia Mare, Sighişoara, Sibiu.  Principala problemă a femei lui Pop este acum vânzările, care  au fost afectate destul de tare de criză.

Un alt producător de ouă bio, Ioan Deac din Turda, este într-o perioadă mai grea a afacerii. „Momentan am renuţat un pic la fermă pentru că am făcut un infarct. Afacerea mergea destul de bine, dar vânzarea nu e constantă. Ouăle se vând foarte bine chiar în perioada asta septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Apoi,  în ianuarie merge mai greu, la fel  în februarie. De Paşti sunt 2 săpămâni în care merge bine, în restul nu prea merge”, spune Deac. El a susţinut că găinile bio trebuie să fie crescute în libertate şi nu pot fi hrăinte cu antibiotice, hormoni de creştere şi alte chimicale.

Românii, sceptici când vine vorba de produse bio

Practic, un fermier care se decide să intre pe „piaţa bio“ trebuie obligatoriu să depună şi să i se aprobe un dosar de către Ministerul Agriculturii. În plus, trebuie să obţină certificatul de producător din partea unui organism independent de inspecţie şi certificare.

„Odată ce o suprafaţa agricolă este certificată pentru cultivarea de produse ecologice, este nevoie de o perioadă de tranziţie sau de conversie, care durează 2 sau 3 ani, în funcţie de cultură. În acest interval, producătorii «curăţă» terenurile de îngrăşămintele chimice.

Abia după două sau trei cicluri de producţie, acele roade sunt certificate ca produse ecologice“, a explicat profesorul Vasilică Stoleru, de la Universitatea  de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) Iaşi.

Obţinerea de produse ecologice presupune condiţii stricte de cultivare, concentrate în jurul substanţelor folosite pentru fertilizare şi combaterea dăunătorilor. Se pot folosi doar îngrăşăminte naturale, precum gunoiul de grajd (provenit de la ferme ecologice), compost, îngrăşăminte verzi (precum trifoi sau lucernă), chiar antibiotice sau îngrăşăminte microbiologice. Pe partea de combatere a dăunătorilor şi a buruienilor se folosesc doar metode convenţionale, precum prăşitul, plivitul sau chiar arsul dăunătorilor cu flacăra în faza de început a dezvoltării culturii. Cuprul şi sulful sunt admise de legislaţie pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor.

La nivelul judeţului Iaşi există câteva zeci de mii de hectare certificate şi câteva sute de producători autorizaţi pentru „bio“. Cu toate acestea, suprafaţa cultivată ecologic este mică, în toate judeţele Moldovei, cu procente cuprinse între 1-2% din total. În cea mai mare parte, se cultivă grâu, mei sau sorz, dar există şi culturi de pepeni, varză, tomate, ceapă, viţă de vie sau pomi fructiferi, precum cireş, şi chiar culturi de cătină. Fermierii primesc subvenţii de la Ministerul Agriculturii situate între 100 şi 400 de euro/hectare/anual.

Specialiştii susţin că produsele ecologice scoase la vânzare sunt mai scumpe din cauza costului de producţie ridicat. „Producătorii trebuie să plătească anual taxa de certificare, cuprinsă între 200 şi 1.000 de euro. Apo se foloseşte foarte multă manuală, fapt ce presupune un timp mai îndelungat de îngrijire a culturii. Acestea ar fi motivele pentru care produsele ecologice sunt mai scumpe decât cele tradiţionale“, a completat profesorul Stoleru.

În ultima perioadă, toate lanţurile de supermarketuri au amenajate raioane speciale, conform cu legislaţia, unde se vând exclusiv produse ecologice certificate.

„Eu, personal, nu sunt la curent specificitatea produselor ecologice şi nu înţeleg «nebunia» cu produsele bio. Din punctul meu de vedere, sunt la fel de bune şi alimentele tradiţionale şi cele ecologice. Bio reprezintă tot ce este cultivat şi trăieşte, chiar şi acele plante care sunt ajutate să crească mai repede. Nu poţi hrăni o întreagă planetă doar cu produse cultivate în grădină la ţară“, este de părere profesorul Voichiţa Mogoş, medic primar endocrinologie, diabet, boli nutriţie şi şefa Clinii de Endocrinologie a Spitalului „Sfântul Spiridon" din Iaşi.

Culturi bio în Piatra Neamţ

Culturile bio din Neamţ ocupă o suprafaţă de 2.200 de hectare de teren arabil, păşuni şi fâneţe dintr-un total de circa 170.000 de hectare de teren arabil, cât reprezintă surpafaţa disponibilă în judeţ. Din acest punct de vedere, ca pondere, acest sector nu impresionează (sub 1,5%) deşi acest tip de culturi s-au dezvoltat în ultimii şapte ani.

Conform situaţiei centralizate la Direcţia Agricolă Neamţ, în zona bio activează 43 de operatori, în cea mai mare parte pe zona de culturi vegetale, respectiv cereale.
Pentru legume-fructe bio sunt doar trei producători în comunele Ţibucani (roşii, ardei, castraveţi) şi Agapia (livezi de măr şi păr).

Agricultorii din Neamţ orientaţi spre zona bio preferă culturile de cereale, cea mai mare fiind pe raza comunei Bahna (circa 1.000 de hectare) unde se obţin producţii de grâu, porumb, floarea soarelui, orz şi orzoaiacă. Celelate loturi sunt pe suprafeţe mici răspândite în zona de est a judeţului.
De asemenea, Direcţia Silvică Neamţ deţine certificare bio pentru fructe de pădure, iar la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni se cultivă plante medicinale. Doi operatori sunt în curs de certificare pentru culturi de cătină şi afine.

Astfel de culturi bio sau eco sunt destul de costisitoare pentru că trebuie plătite taxele de inspecţie şi certificare. În plus, subvenţiile s-au diminuat odată cu creşterea numărului de producători. Anul trecut cultuivatorii luau pentru suprafeţe cuprinse între 30 de ari şi 5 hectare în jur de 540 de euro la hectar, spune inginer Niculina Sorlescu, de la Direcţia Agricolă Neamţ.

O altă variantă preferată de agricultorii din Neamţ care preferă produsele bio sunt fermele zootehnice cuplate cu ferme de culturi vegetale, păşuni şi fâneţe. Sunt cinci astfel de ferme şi microferme în comunele Răuceşti  (30 de capete vaci cu lapte), Bălţăteşti (25 de capete vaci lapte), Hangu, Dămuc şi Farcaşa. În zona de munte a judeţului sunt crescute pe sistem bio vaci de carne,  ovine şi caprine.

Zaharuri şi îndulcitori bio

Preferinţa înnăscută a oamenilor pentru gustul dulce, pe de o parte, şi incidenţa crescută a  cazurilor de obezitate, pe de altă parte, a dus, în ultimii ani, la utilizarea tot mai frecventă a îndulcitorilor hipocalorici, atât ca atare cât şi în alimente şi băuturi, în detrimentul zahărului. Termenul de îndulcitor hipocaloric este folosit pentru a descrie compuşi care au un gust dulce şi care furnizează un conţinut redus sau zero calorii. 

Primul îndulcitor, utilizat în mod frecvent, zaharina, a fost descoperit în 1879, căreia i s-au adăugat în timp acesulfamul K (ace-K), aspartamul, ciclamatul şi sucraloza, utilizate la scară largă în întreaga lume. „Ca regulă, zahărul chiar şi bio este cel mai puţin indicat pentru a fi folosit în alimentaţie. Varianta de mijloc este mierea, iar în top se află îndulcitorii, care sunt cea mai sănătoasă variantă, mai ales în cazul persoanelor care suferă de diabet şi care îşi monitorizează atent consumul de carbohidraţi“, spune doctorul Mihaela Buşegeanu din Ploieşti, specializată în diabet, boli nutriţie şi metabolism. 

Studiile efectuate în ultimii ani au demonstrat că îndulcitorii din comerţ sunt siguri pentru sănătate şi sunt supuşi unor testări şi reglementări foarte stricte. Cu toate acestea, medicul Mihaela Buşegeanu precizează că îndulcitorii folosiţi la scară largă sunt produse de sinteză, produse chimice, a căror folosire în alimentaţia copiilor şi gravidelor ar trebui evitată şi exclusă în cazul unor boli cum sunt, de exemplu, cele hepatice. De asemenea, trebuie urmărită cu atenţie eticheta pentru că unii îndulcitori îşi pierd gustul dulce prin tratament termic. 

În ultimii ani, îndulcitorilor şi zaharurilor clasice li s-au adăugat pe rafturile magazinelor şi variante naturale, bio, unele clasice, cum ar fi zahărul brun din trestie sau plamier şi mierea bio, dar şi altele mai puţin cunoscute, precum siropurile de arţar şi agave sau pulberea de stevie şi roşcove.

Din extractul de frunze de stevie a fost creat, de altfel, cel mai nou îndulcitor, numit glicozide derivate din steviol, aprobat pentru a fi utilizat în Uniunea Europeană în 2011. „Un îndulcitor bio este un produs natural în măsura în care ceva inventat în acest scop poate fi natural. Ca variante bio, am recomandat pacienţilor bolnavi de diabet sau celor care se luptă cu menţinerea greutăţii corporale îndulcitorii pe bază de ştevie.

Cei care nu au probleme de sănătate pot consuma mierea românească, care, spre deosebire de multe din produsele importate, chiar dacă nu are certificat bio, în majoritatea cazurilor este un produs bio. În ţara noastră cred că încă ne mai putem bucura de produse fără etichetă şi preţuri de bio, dar cu aceleaşi calităţi“, spune Mihaela Buşegeanu. 

Produse bio pentru diabetici

De la îndulcitori, cereale, paste şi până la băuturi şi dulciuri fără zahăr, produsele pentru diabetici ocupă un segment aparte pe rafturile magazinelor, iar mai nou îşi fac loc şi la raionul de produse bio. Ceea ce le diferenţiază pentru oamenii obişnuiţi de restul produselor sunt preţurile, aproape duble, iar în cazul celor bio, chiar triple.

„O dietă numai cu fibre şi cereale integrale, fie ele şi bio, este neatrăgătoare pentru oricine, astfel că bolnavii de diabet sunt foarte interesaţi de orice noutate care li se adresează în domeniul alimentaţiei. Ceea ce îi face să dea înapoi este, întotdeauna, preţul acestor produse. Majoritatea bolnavilor de diabet nu îşi permit să le cumpere“, explică Iuliana Gheorghe, asistent medical la secţia diabet a Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, care susţine săptămânal şi un curs de alimentaţie corectă pentru diabeticii din oraş.  

Pentru suferinzii de diabet, cu opţiuni limitate de alimentaţie, produsele speciale, cu index glicemic scăzut, inclusiv cele bio, sunt, însă, singurele variante de diversificare a dietei. „Chiar dacă bolnavii de diabet îşi permit să cumpere produse bio şi acestea trebuie consumate cu măsură. Majoritatea conţin grăsimi, pentru a suplini gustul, iar riscul poate fi o creştere în greutate. Este foarte important să citeşti eticheta, să vezi toţi compuşii şi să consumi produsul în cantităţi limitate“, explică medicul Mihaela Buşegeanu. 

Ca regulă, doctorul recomandă produsele bio, certificate, de la firmele consacrate, pentru că preţul mai mare se regăseşte în calitate. În practică, însă, pacienţii cer foarte rar sfaturi despre produsele bio pentru diabetici. „De obicei, bolnavii de diabet sunt persoane vârstnice, iar produsele bio care li se adresează nu reprezintă neapărat o preocupare pentru ei, deşi aceasta ar trebui să existe. Explicaţia poate fi şi aceea că efectele pentru sănătate în cazul produselor bio se obţin în timp, în ani de zile“, spune Mihaela Buşegeanu. 

Specialistul recomandă însă ca tinerii şi copiii, sub 10% din pacienţii bolnavi de diabet, dar şi cei sănătoşi să consume produse bio certificate, care ar putea elimina riscul de a consuma, de exemplu, cereale tratate cu pesticide, produse obţinute din soia modificată genetic sau fructe tratate chimic. „Consumul de produse bio este o opţiune de viaţă, iar pentru a ne bucura de efectele pe termen lung trebuie începută în copilărie sau în tinereţe“, mai spune specialistul. 

La acest material au participat Cristina Răduţă, Remus Florescu, Cezar Pădurariu, Simona Suciu, Dana Mihai, Adrian Boioglu, Florin Jbanca.

Pe aceeaşi temă:

VIDEO Mencinicopschi, despre cât de naturale sunt, de fapt, produsele bio de pe piaţa românească

Profesorul nutriţionist Gheorghe Mencinicopschi, preşedintele Asociaţiei Bio România, Avraham Marian Cioceanu, şi Sorin Mierlea, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor, au discutat la Adevărul Live despre ce înseamnă cu adevărat produsele bio. Se justifică sau nu preţurile ridicate ale acestor produse? 

Fructele bio, o păcăleală toxică

Nu există diferenţe între fructele bio, din ce în ce mai căutate de români, şi cele tradiţionale. Aşa arată un studiu recent al cercetătorilor români de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Din contră, cercetarea subliniază că în coaja fructelor bio analizate s-a găsit un E foarte toxic într-o concentraţie ce depăşea de 13 ori valoarea maximă admisă de reglementările de la noi.

Cât de sănătoase sunt produsele bio

„Bio“, „organic“ sau „eco“ ar trebui să definească acelaşi tip de produse alimentare, şi anume pe acelea care nu au în conţinut mai mult de 5% ingrediente sintetice, chimice, hormoni şi care nu au deloc în compoziţie organisme modificate genetic. Precizarea „natural“ poate să ne inducă uşor în eroare, deoarece, practic, nu există nicio regulă cu privire la condiţiile necesare pentru a considera un produs drept „natural“.