Analiză „AI-ul mă înțelege mai bine decât mama”. Chatboții devin confidenții de serviciu ai adolescenților. Ce e de făcut?

Adolescenții vorbesc cu AI-ul mai mult decât cu părinții. Chatboții devin confidenți, profesori și prieteni: nu judecă și sunt mereu disponibili. Dar când încrederea se construiește mai ușor cu un bot decât cu un om, ce rămâne din relații? Experții avertizează: riscul de izolare și dependență e real.

Tot mai mulți adolescenți folosesc aplicații bazate pe inteligență artificială pentru sfaturi, sprijin emoțional și conversații intime. Fenomenul nu este chiar nou, spune antropologul Alex Dincovici, lector asociat la SNSPA și Universitatea din București. 

AI-ul ca substitut de terapeut?

„Cu mai mulți ani în urmă au început să fie dezvoltați chatboți cu scop terapeutic, pe anumite protocoale inspirate în principal de abordările cognitiv comportamentale. La momentul respectiv, nu erau posibile conversațiile în limbaj natural la nivelul existent astăzi, iar chatboții aveau în spate un algoritm semi-structurat menit să identifice atât starea de spirit curentă a utilizatorului cât și să sugereze anumite exerciții punctuale ca răspuns la aceasta. În prezent, având în vedere cantitățile imense de date care stau în spatele modelelor mari de limbaj curente, această capabilitate a evoluat extrem de mult, și cu suficient de mult text și prompturi avansate, putem configura anumite llm-uri să se comporte asemenea unui terapeut, și nu doar psihoterapeut”, explică el pentru Adevărul.

În opinia sa, există avantaje evidente din acest punct de vedere, dacă luăm în considerare contextul mai larg, în care accesul la servicii de consiliere și terapie, de orice fel, este destul de redus și anevoios în multe țări, în timp ce nevoia pare a fi din ce în ce mai mare. „Pe de altă parte, dacă ne uităm nu neapărat anecdotic la contextul românesc și la lipsa de guvernanță din domeniul activităților din spectrul psihologiei, cu toate problemele etice evidențiate constant în spațiul mediatic, un "robot" terapeut ar putea fi în anumite situații un partener de dialog mai bun decât un psihoterapeut slab pregătit sau cu o etică profesională îndoielnică”, adaugă antropologul. 

Avantajele și capcanele inteligenței artificiale

Totuși, această tendință ridică alte probleme semnificative. „LLM-urile sunt, în mare parte, cutii negre, care nu știm exact cum ajung la informațiile pe care le furnizează, care nu pot interacționa cu o altă persoană la fel cum o face un om, printre altele și datorită absenței limbajului non-verbal și a unei experiențe umane de interacțiune care să fundamenteze demersul. În plus, aici nu există încă niciun fel de răspundere vizavi de efectele unei conversații, sunt multe probleme legate de confidențialitatea datelor apărute în interacțiune, și am fi naivi să credem că un LLM este neutru din toate punctele de vedere și oferă sfaturi "obiective"”, mai spune Alex Dincovici. 

Potrivit acestuia, capacitatea de răspuns este dependentă în primul rând de cantitatea și de calitatea datelor cu care modelul a fost "hrănit", și din acest punct de vedere ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că cel puțin datele prezente în acest moment pe internet sunt în proporție din ce în ce mai mare generate tot de modele mari de limbaj și de inteligența artificială, ceea ce transformă în moduri dificil de anticipat și "reacțiile" acestora la întrebări sau cerințe din partea utilizatorilor.

„Dacă încerc să mă pun în pielea unui părinte de adolescent, ceea ce voi ajunge în foarte scurt timp, un sfat de care sper să țin cont pe viitor este încercarea de a gestiona utilizarea unui LLM de către copil prin inserarea unui părinte în ecuație și o folosire asistată. În acest moment cel puțin, cred că suntem destul de naivi dacă ne imaginăm că putem controla în totalitate accesul unui adolescent la internet și la aplicații bazate pe inteligență artificială, așa că trebuie să ne înarmăm mai degrabă cu răbdare și să încercăm pe cât posibil să ajungem la scenarii de utilizare asistată, în care să încercăm să utilizăm împreună astfel de programe, prin introducerea unui "părinte" în flux (parent in the loop), cu capacitatea de a filtra mesajele și de a reflecta critic asupra răspunsurilor oferite”, adaugă antropologul.

Izolarea și incapacitatea de a relaționa pe fondul utilizării îndelungate a unui LLM sunt riscuri reale. „Însă, nu trebuie să uităm că trăim într-o lume în care acestea se întâmplă, într-o oarecare măsură, și în lipsa acestora, iar "împrietenirea" cu AI-ul poate fi în egală măsură și efectul acestora, nu doar cauza”, atrage atenția Alex Dincovici.

„AI-ul nu se plictisește de tine”

Cel mai recent studiu publicat de organizația Common Sense Media relevă că peste 70% dintre adolescenții americani au folosit cel puțin o dată „companioni AI”, iar jumătate dintre aceștia interacționează frecvent cu aceste aplicații. Cercetarea, citată de Associated Press (AP) într-o investigație publicată recent, a inclus un eșantion de peste 1.000 de tineri, cu vârste între 13 și 17 ani.

Surpriza nu a fost doar amploarea fenomenului, ci și natura profundă a relației create între tineri și boți. Mai exact, unul din trei adolescenți a declarat că discuțiile cu AI-ul sunt la fel de satisfăcătoare sau chiar mai satisfăcătoare decât cele cu prietenii reali, iar o treime a abordat prin intermediul chatboților subiecte serioase sau emoționale, în loc să le discute cu persoane apropiate.

De la glume și teme la probleme de viață

Inițial gândiți ca simple unelte conversaționale, chatboți precum ChatGPT, Claude, dar și aplicații dedicate cum sunt Character.AI sau Replika au început să fie tratați ca parteneri virtuali. Potrivit studiului, mulți adolescenți își personalizează „prietenul AI”, îi atribuie trăsături de personalitate și apelează la el pentru sfaturi despre haine, relații sau decizii importante.

„AI-ul e mereu acolo. Nu se plictisește de tine și nu te judecă niciodată”, a explicat un adolescent de 18 ani, citat de AP. „Când vorbești cu AI-ul, ești mereu interesant. Ești mereu validat.”

Un alt elev de liceu a mărturisit pentru AP că și-a pierdut încrederea în propriile decizii și nu trimite niciun e-mail important fără să verifice tonul cu ajutorul unui chatbot. Mai mult, un prieten de-ai săi chiar a apelat la inteligența artificială pentru a compune un mesaj de despărțire, punând capăt unei relații de doi ani.

Relații fără emoții reale?

Psihologii avertizează că adolescența este o etapă crucială pentru dezvoltarea identității, empatiei și abilităților sociale, lucruri greu de exersat într-un dialog artificial, lipsit de feedback real. Conform spuselor autorului studiului, Michael Robb, adolescenții riscă să se „antreneze” emoțional într-un mediu în care nu sunt provocați, nu sunt contraziși și nu învață să citească nuanțele interacțiunilor umane.

Pe lângă validare constantă, cercetătorii au descoperit și riscuri suplimentare în aceste aplicații: lipsa filtrelor de vârstă, posibilitatea generării de conținut sexual sau dăunător, și lipsa unei reglementări clare a ceea ce pot oferi minorilor. Common Sense Media recomandă părinților să limiteze sau chiar să interzică accesul copiilor la aceste platforme conversaționale.

Când AI-ul înlocuiește prietenii

Psihologii consultați de AP subliniază că acest fenomen este diferit de dependența de rețele sociale. Dacă Facebook și Instagram hrăneau nevoia de a fi văzut și apreciat, AI-ul alimentează o nevoie mai profundă: atașamentul emoțional, siguranța, înțelegerea.

„E o adicție diferită. Mai tăcută, mai subtilă, dar poate chiar mai periculoasă”, a spus un tânăr care a decis recent să se detașeze de chatbotul preferat. Într-un caz extrem citat în presă anul trecut, un băiat de 14 ani din Florida s-a sinucis după ce a dezvoltat o relație cu un chatbot Character.AI.

Ce pot face părinții?

Problema e că mulți părinți nici nu știu că adolescenții poartă astfel de conversații online, spun specialiștii. Adolescenții folosesc chatboturile noaptea, pe telefon, fără ca interacțiunea să lase urme vizibile. Experții recomandă părinților să inițieze discuții deschise, fără să-i judece pe tineri, pentru a înțelege ce caută copilul în astfel de platforme. De asemenea, este esențial ca adolescenții să înțeleagă că AI-ul nu este o ființă, oricât de convingătoare ar părea conversația.

Așadar, într-o lume în care „AI-ul nu se plictisește niciodată de tine”, provocarea reală nu este să-i interzici copilului accesul la boți, ci să rămâi tu însuți prezent, empatic și curios.