Oameni care trăiesc în schimbul trei

Pentru a-şi putea asigura traiul, dar şi pentru a avea mai mult timp pentru familie, copii sau un al doilea job, unii români au decis să facă din noapte zi. Paznici, distribuitori de presă sau barmani sunt numai o parte dintre cei care, de nevoie, s-au transformat în zombi pentru cunoscuţi şi societate.

Vineri seara, pe la ora 22.00, când tinerii se pregătesc de club sau ciocnesc deja halbele prin barurile Capitalei, într-un birou cât o cămară, amplasat într-unul din holurile Casei Presei, Petrică Cercel (53 de ani) întocmeşte liste cu numărul ziarelor de distribuit.

E o seară normală de muncă din şirul celor 18 ani de când sortează şi împarte ziare noapte de noapte. „Aţi venit prea devreme, vinerea ne strângem ceva mai târziu, că sunt puţine ziare şi vin greu", spune bărbatul. O căţea aşezată într-un colţ se pune pe hămăit.

Nu se opreşte decât atunci când domnul Cercel iese din micul său birou.

Într-o jumătate de oră apar şi ceilalţi angajaţi ai firmei de distribuţie Sic Press 2008 SRL: zgribuliţi şi în haine „de scandal" ca să nu îngheţe de frig. După ce fiecare din cei şase angajaţi consultă lista întocmită de domnul Cercel, e rost de o cafea caldă pentru a scăpa de frisoane, dar şi de somnul la care invită întunericul şi gerul de-afară.

„La mine-n ţară nu mă faci să mor de foame!"

De-abia după primele două-trei guri de cafea şi cam tot atâtea fumuri de ţigară, vine şi cheful de vorbă.

„Lucrez la firma asta din '92. Noapte de noapte. Am venit să-l ajut pe frati-miu care făcuse o criză de rinichi - căra ziarele cu cârca -, şi n-am mai plecat. Înainte mai lucrasem de noapte, la un butic din Dorobanţi, iar ziua eram electronist la FEA („Fabrica de elemente pentru automatizări"). Îmi plăcea mai mult munca de noapte: întâlneam tot felul de lume - de la vagabonzi la şmecherii de atunci", povesteşte Cercel.

Într-un final, a ales să rămână cu un singur job: cel de la butic. „Nu-mi mai plăcea deloc la fabrică pentru că veneau tot felul de ingineri cu facultate care nu ştiau nici de capul lor. Din 30-40 de oameni dacă erau doi care chiar meritau să le zic «domnu' inginer». Şi-atunci m-am dus la secretară şi i-am zis că renunţ. A zis că sunt nebun, că dacă îi dă pe toţi afară, eu tot rămân. Dacă am văzut că nu vrea să-mi facă actele, i-am pus o pungă de cafea pe birou, de faţă cu toată lumea, şi i-am zis patronului care era evreu «La mine-n ţară nu mă faci să mor de foame!». Aşa am ajuns, cred, primul om care a dat şpagă să fie şomer", povesteşte Cercel.

Dorm ziua, cu fesul tras pe ochi

La început, Cercel spune că-şi educase ceasul biologic pentru a se odihni chiar şi atunci când avea numai zece minute la dispoziţie.

„Acum, ziua trag fesu' pe ochi şi dorm câte o oră-două, mă trezesc, mănânc şi iar adorm. De vreo 7-8 ani nu mai fac nimic în casă chiar dacă stau la curte şi treburi sunt multe. Simt o oboseală permanentă. Am grijă totuşi să ţin toate posturile de peste an. Fac asta de 15 ani încoace şi mănânc numai ce simt că-mi face bine. Spre exemplu, de când am venit în Casa Presei nu am mai mâncat porc", mai spune Cercel.

Georgeta Răducanu (37 de ani) munceşte de 11 ani în schimbul trei. „Înainte, am lucrat la Rodipet vreo 7-8 ani şi când au venit patronii arabi m-am mutat aici. Am plecat pentru că se purtau urât cu ceilalţi, unu' a ridicat odată un scaun deasupra capului unui angajat şi atunci am zis că nu mai e rost de stat. Am preferat să lucrez tot noaptea pentru că ziua pot să fac piaţa, să fac mâncare şi, în plus, am părinţii bolnavi şi trebuie să fiu alături de ei. Mai e şi fiică-mea pentru care muncesc să nu-i lipsească nimic. O cresc singură, dar din păcate, nu m-am putut bucura de copilăria ei. Îi spune mamă mamei mele care a stat mai mult cu ea", spune cu glas stins Georgeta.

Recunoaşte că e obosită, dar nu are încotro. „Sunt mulţumită şi de salariu şi că am timp ziua să-mi văd de-ale mele. Dorm câte o oră sau două când ajung acasă. De multe ori, mi-e greu să plec seara când îi văd pe ai mei că se schimbă în pijamale, dar fiecare cu norocul lui şi cum şi-l mai face şi cu mâna lui", consideră femeia care regretă că s-a căsătorit prea devreme cu persoana nepotrivită.

Rondul de noapte

Atât nea Cercel, cât şi Gina spun că-i enervează cei care vin dimineaţa să ia ziarele şi sunt puşi pe şotii. „Când îi vezi aşa bine dispuşi şi odihniţi, îţi vine să le zici vreo două, dar până la urmă noi suntem ăia anormalii, nu ei", mărturiseşte Cercel. Nenea Petrică (68 de ani) e angajat ca agent de pază la o firmă specializată. Prin '98 s-a pensionat pe caz de boală de la unitatea militară la care lucra. Vreo câţiva ani, până şi-a găsit ceva de muncă, nu a avut linişte. Se plictisea îngrozitor! Din 2002 e un obişnuit al turelor de noapte. Seara, când lumea de pe scară vine acasă, el pleacă la serviciu. Lucrează o dată la două zile, de la 18.00 la 8.00 dimineaţa.

„La început mi-a fost foarte greu. Stai pe scaun şi păzeşti. Dar apoi m-am obişnuit", povesteşte nea Petrică. Arareori se bagă în pat dimineaţa, când vine acasă. De fapt, somnul lui s-a redus la cel din noaptea dintre schimburi şi la câteva ore „de recuperare" după fiecare noapte petrecută la serviciu.

„După ce ies din schimb, viaţa mea e la fel ca a celorlalţi pensionari: merg dimineaţă la piaţă, îmi iau nepoţii de la şcoală, mai trebăluiesc prin casă", povesteşte bărbatul. Nu a slăbit, nu s-a îngrăşat, pentru că nu a înlocuit mesele de peste zi cu cele luate noaptea. Nea Petrică e însă convins că munca asta de noapte l-a ţinut în formă.

Ce prevede legea

Potrivit Codului Muncii, activitatea prestată între orele 22.00 şi 6.00 este considerată ca muncă de noapte. Durata acestei munci nu trebuie să depăşească opt ore într-un interval de 24 de ore. Salariaţii care efectuează cel puţin trei ore de muncă în schimbul trei beneficiază fie de un program redus cu o oră pe durata normală a zilei de lucru - fără ca aceasta să determine scăderea salariului de bază -, fie de un spor de 15% din salariul de bază pentru fiecare oră prestată ca muncă de noapte.

În plus, au dreptul la examene medicale gratuite periodic. Minorii nu pot munci de noapte. Femeile gravide, lăuze şi cele care alăptează nu pot fi obligate să muncească noaptea. La fel, angajaţii care au probleme de sănătate vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

De ce noaptea nu-i ca ziua?

Medicii şi psihologii atrag atenţia asupra faptului că turele de noapte dau peste cap ceasul biologic şi atrag după sine insomnii, încetinirea funcţiilor cognitive, tulburări respiratorii, de atenţie sau de memorie, dificultăţi de concentrare, stare de oboseală cvasipermanentă, rezistenţă scăzută la efort, depresie, iritabilitate, precum şi o uzură prematură a organismului.

„Pentru un individ care lucrează ziua, ritmul circadian - adică orarul respectat de somn în intervalul zi-noapte care presupune 16 ore de activitate şi 8 de somn -, funcţionează normal şi produce astfel un nivel controlat al hormonului numit melatonină.

Acesta controlează nu doar ritmul de somn, dar şi o serie de funcţii fiziologice precum temperatura corpului, secreţiile de alţi hormoni sau ritmul cardiac. De aici şi problemele de sănătate care apar la persoanele care fac un obicei din a fuma excesiv, a consuma cafea sau alte băuturi excitante sau a mânca la ore necorespunzătoare", ne-a explicat doctorul Florin Mihălţan.

Modificări ireversibile

Mihălţan susţine că pe fondul unui asemenea stil de viaţă dezordonat „pot să apară afecţiuni cardiace şi digestive, tulburări metabolice, diabet sau chiar cancere şi, nu în ultimul rând, accidente în trafic".

„Din păcate, toate aceste modificări se instalează insidios şi nu sunt remarcate decât după mult timp. Îmi amintesc situaţia unui pacient cu insomnie cronică şi care de şase luni nu mai dormea - nici ziua, nici noaptea -, fiindcă în trecut lucrase ca interpret pe timpul nopţii", arată şi psihologul Iulia Oprea de la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş".

Pe termen lung, bărbaţii iau în greutate, iar femeile riscă să sufere de cancer de sân, să treacă prin naşteri premature sau să aibă sarcină falsă", mai explică doctorul Mihălţan.

Cum se poate recupera somnul pierdut

Tulburările de somn pot apărea după primele două-trei ture de noapte repetitive, însă depind şi de modul de adaptare al fiecărui organism. „Până la 60-70% din cei care lucrează în schimbul trei se plâng de probleme de adaptare la somnul de zi, considerându-l insuficient, neodihnitor", susţine doctorul Mihălţan.

Pentru un somn bun peste zi e nevoie de întuneric

Studii experimentale în laborator arată că dacă un şobolan este împiedicat să doarmă timp de două-trei săptămâni, pierde în greutate, ingurgitează mai multe alimente, prezintă hipotermie şi diminuarea apărării imunologice - aspecte semnalate şi la om.

Odată pierdut, somnul e dificil de recuperat. Mihălţan îi sfătuieşte pe cei care lucrează în ture de noapte să nu ignore băile fierbinţi şi muzica relaxantă atunci când se pregătesc să adoarmă peste zi, cel mai bine la ore fixe. Dormitorul trebuie să fie, pe cât posibil, izolat fonic, cu o temperatură de 21 de grade şi întunecat. Mesele copioase sau lichidele în exces, cât şi consumul de cafea alungă somnul odihnitor.

Proba de foc: de veghe între 2 şi 5 noaptea

Cele mai dificile ore din tura de noapte sunt între 2 şi 5 noaptea, susţine prof. univ. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. El îi invită pe cei care suferă de dereglări ale somnului să se înscrie în Asociaţia Naţională de Somnologie, folosind formularul de pe site-ul www.infopacienti.ro.