Interviu Măsuri dure pentru ca leul să nu scadă cu 20%. Dăianu: „Corecția trebuie să fie făcută și ea va durea. Statul de drept e fundamental”

Președintele Consiliului Fiscal (CF), Daniel Dăianu, a explicat că de ani de zile România trăiește cu „mult peste posibilități”, iar analizele BNR au estimat că se va ajunge la situația de acum, în care să fie nevoie de o „corecție dureroasă” care va fi suportată de întreaga societate.

După alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 și după demisia premierului Marcel Ciolacu, leul românesc a înregistrat o depreciere semnificativă față de euro, reflectând instabilitatea politică și economică din România.

Retragerea PSD din executiv a lăsat România fără un guvern stabil, iar investitorii au reacționat negativ la incertitudinea politică.

JPMorgan, cea mai mare bancă americană, a anticipat o posibilă devalorizare a leului între 3% și 20%, preconizând două scenarii în funcție de evoluția politică și economică: între 3 și 5% respectiv între 15 și 20%. 

Cursul euro – leu a trecut de pragul psihologic de 5 lei pentru un euro, atingând un record  istoric.

Randamentele obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani au crescut la 8,15%, cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani, indicând o percepție negativă a pieței asupra riscului suveran.

Deficitul bugetar al României este estimat să ajungă la 8,7% din PIB în 2025, cel mai mare din Uniunea Europeană, ceea ce pune presiune suplimentară asupra leului.

„Adevărul” a discutat cu reputatul economist Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal din România, instituție independentă care are rolul de a supraveghea politica fiscal-bugetară a statului și de a sprijini responsabilitatea fiscală.

Profesor unversitar și fost ministru al Economiei și Finanțelor, Daniel Dăianu a susținut că România trebuie să treacă la o corecție dureroasă, pentru a-și recâștiga credibilitatea și a-și asigura finanțarea de pe piețele internaționale la costuri rezonabile respectiv pentru a evita o depreciere importantă a leului. 

Economistul a mai susținut că în ultimii 2-3 ani, Consiliul Fiscal, dar și BNR, au avertizat că se va ajunge la o situație de criză, din cauză unor politici iresponsabile care au făcut ca România să trăiască, din punct de vedere bugetar, cu mult peste posibilități.

Criza politică este doar picătura care a umplut paharul.

„Avem o mare, mare problemă de credibilitate de ani de zile”

Adevărul: Cum evaluați reacția piețelor financiare și a cursului valutar după rezultatele primului tur de scrutin, respectiv după demisia guvernului?

Sunt mai multe cauze. În opinia mea, nu trebuia să existe această demisie a lui Marcel Ciolacu. În aproximativ două săptămâni urma a doua rundă de alegeri și exista posibilitatea ca președintele să desemneze o persoană care să încerce să formeze un guvern.

Însă cauzele sunt mai profunde. Situația financiară a României este foarte, foarte grea. Și nu mă refer, în primul rând, la datoria publică, care, deși a avut o creștere foarte mare, fulminantă în raport cu nivelul de la criza financiară, când era în vârful de 12-13%, acum a ajuns, la finele anului, la 54, 6% din produsul intern brut, deci o creștere mare de tot.

Unii ar putea să spună că nivelul este încă rezonabil, pentru că față de media din UE este un nivel mai mic, dar datoria va continua să crească dacă execuțiile bugetare deficitare, construcțiile bugetare și deficitele foarte mari nu sunt corectate. Deficitele vor fi finanțate la costuri în creștere fără o corecție. 

Orice suită de probleme pe care încearcă unii să le invoce, pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina, schimbările de climă, criza costului vieții nu pot justifica o creștere atât de mare a deficitului bugetar la peste 9 % din PIB în 2024, Și aceasta este o situație foarte, foarte complicată, care este ilustrată bine și de mărimea deficitului extern a contului curent.

Chestiunea fiscală va complica nu peste mult timp viața cetățenilor români. Pentru că nu poți perpetua, nu poți finanța la nesfârșit asemenea deficite. La un moment dat, piețele vor spune „ajunge” și ești obligat să faci o corecție. Rațional este ca diminuarea deficitului să o faci cât de cât la timp, ca să nu te copleșească povara deficitelor acumulate.

Acum vedem în ce situație suntem obligați să o facem, pentru că avem un context internațional foarte complicat, cu un război comercial, cu dispute de ordin valutar, peste care a intervenit o chestiune politică interna.

Aș vrea să mai fac o subliniere care este înțeleasă mai puțin în mediul intern de cei care nu sunt avizați sau nu urmăresc fenomenul economic și relația României cu piețele financiare: piețele financiare nu sunt depersonalizate, ele sunt reprezentate de bănci mari, fonduri de pensii și, nu în ultimul rând, de Comisia Europeană, ca instituție reprezentantă a UE care a acordat României un volum mare de resurse care, din păcate, nu au fost folosite așa cum se cuvine.

„România, pe filieră bugetară, trăiește, de ani de zile, mult peste posibilități”

Cum este percepută România pe piețele financiare internaționale?

Deci noi avem o mare, mare problemă de credibilitate de ani de zile pentru că am continuat să funcționăm cu deficite mari care însemnau de facto că România, pe filieră bugetară, trăiește mult peste posibilități. Când ai spune „cum se poate așa ceva, pentru că oamenii sunt nemulțumiți”. Da, așa este. În raport cu producția internă, ceea ce obținea statul ca venituri și cheltuielile pe care le efectua au condus la acest deficit foarte mare, care se vede pe partea bugetară și se vede și în deficitul de cont curent și în finanțarea prin împrumuturi.

Deci, o mare problemă de credibilitate care s-a acumulat în timp, s-a stocat, să spunem, ca un stoc de deficit de credibilitate, și care se reflectă și în costurile sau prețul împrumuturilor și randamentele cerute la obligațiunile noastre suverane.

Criza politică, care poate fi privită într-un sens restrâns, mă refer la demisia premierului, care a însemnat și demisia guvernului, este și o chestiune care trebuie judecată într-un sens larg, pentru că există un sentiment de frustrare și de nemulțumire în societatea românească, unii ar spune chiar de furie față de clasa politică, care s-a manifestat, așa cum s-a văzut și la urne.

Această tendință nu există doar în România, dar în țara noastră, această stare de spirit, acest mental colectiv poate avea consecințe dramatice pentru mersul finanțelor publice, pentru mersul economiei noastre dacă va împiedica necesitatea ca, oricare ar fi rezultatul rundei a doua de alegeri, România să adopte măsuri foarte dure în încercarea de a corecta deficitul bugetar, care nu este sustenabil. Cum se va face, rămâne de văzut. Mai intervine un spectru pe care nu-l întâlnim în alte țări, cel puțin în istoria recentă. Mă refer la faptul că pe lângă incertitudinile privind regimul fiscal care pot fi surmontate prin măsurile adoptate, exista, în plus, și un al doilea tip de incertitudini care este legat de guvernarea țării, de cine va forma viitorul guvern.

În orice regim democratic ai alternanță la putere, nu e scris undeva că o constelație de partide politice la nesfârșit vor forma guvernul. Incertitudinile privind stabilitatea politică tulbură viața economică, piața valutară, pentru că incertitudinea nu este agreată, dar și aceasta poate fi surmontată atât timp cât clarificările politice nu atentează la ceea ce numim statul de drept: funcționarea instituțiilor, separația puterilor, evitarea concentrării nemăsurate a unei puteri care poate să devină abuzivă. Deci, statul de drept este fundamental.

De ce aducem în discuție așa ceva?

Păi trebuie să aducem în discuție acest subiect pentru că schimbări radicale pot afecta major funcționarea instituțiilor de la noi, care, cu toate că nu erau perfecte, erau prinse într-un angrenaj al unei democrații, fie ea mai puțin așezată decât în alte țări.

Cu o asemenea perspectivă a unor schimbări radicale se poate crea un tip de incertitudine radicală. Există incertitudini care vor fi surmontate, există incertitudini care rezultă din mersul vieții politice, și acestea pot să fie eliminate, și există, să spunem, incertitudini radicale care dacă ar persista ar afecta funcționarea instituțională a economiei, iar atunci consecințele ar putea să fie foarte negative.

„România, într-o situație extrem de dificilă. Va fi o ajustare dureroasă”

Ce măsuri pot fi luate pentru a nu se ajunge la o situație foarte dificilă?

Indiferent de măsurile care vor fi luate, România a ajuns într-o situație extrem, extrem de dificilă și nu poți miza la nesfârșit pe rezervele valutare, pe rezervele Băncii Naționale. Deci corecția aceasta trebuie să fie făcută și ea va durea. Eu și colegii mei din Consiliul Fiscal spunem că ea trebuie facută și nu se poate face numai pe partea de cheltuieli, va trebui sa crească veniturile la buget. Va fi o ajustare dureroasă, dar ea va permite României să aibă acces în continuare la obținerea de finanțare la costuri cât de cât rezonabile.

Trebuie să te uiți și la deficitul extern, trebuie să te uiți la deficitul bugetar, trebuie să te uiți la nivelul foarte jos al veniturilor fiscale. Media colectării veniturilor fiscale din Uniune este în jur de 40% din PIB, iar la noi este în jur de 26-27%, incluzând contribuțiile sociale. Aceasta e o situație care trece dincolo de partizanat ideologic, politic. Piețele financiare judecă o țară pe baza acestor elemente și se întreabă dacă țara își poate onora obligațiile. Ei fac analize în permanență și în momentul în care ajung la concluzia că ceva scârțâie rău de tot se retrag. Și am avut ieșiri de capital în ultimul timp, e adevărat nu foarte însemnate.

Ce ar însemna concret pentru viața de zi cu zi a oamenilor această „ajustare dureroasă” despre care vorbeați?

În primul rând, deficitul bugetar trebuie scăzut drastic. În perioada de ajustare, care se va întinde pe mai mulți ani, pentru că o corecție atât de mare, de la peste 9% la 2-3% nu se poate face în 2 ani de zile. De exemplu, față de deficitul din 2024, ar trebui să tăiem din consumul agregat al României, mai mult de 1% din PIB în 2025. Parțial, corectarea s-a făcut prin înghețarea salariilor bugetarilor și non-indexarea pensiilor, asta în contextul în care pensiile au cunoscut o creștere foarte mare în 2024.

Aceste măsuri însă nu sunt suficiente. Nu este suficient. Va trebuit să mai adoptăm măsuri care să țină deficitul sub 8% în 2025. E greu să cred că vom putea să aducem deficitul la 7%, deși există îndemnul din partea unor voci autorizate ale unor specialiști din străinătate care spun că ar ajuta România pe piețele internaționale dacă am reuși chiar să aducem sub 7% din PIB deficitul în 2025.

Mie îmi este greu să cred așa ceva, pentru că am în vedere și contextul general, perioada de timp care a mai rămas din acest an. Trebuie să fii și realist aici, nu să lucrezi numai cu pixul de hârtie, trebuie sa te gândești și la starea de fapt. Nu vreau să intru acum detalii privind pachetul de măsuri de corecție. Am văzut că ministrul interimar al Finanțelor, domnul Barna, vorbea despre probabilitatea foarte înaltă să se recurgă la un pachet de măsuri fiscale. Eu cred că este inevitabil așa ceva. Care va fi pachetul, asta va fi sarcina viitorului guvern. Corecția nu poate fi ușoară. N-ai cum.

Toate măsurile implică costuri. Alegerea nu va fi între bine și rău, va fi între o situație dată, care nu poate să continue pentru că ne vom putea bloca accesul la finanțare și continuarea accesului la finanțare, dar asumând costul intern.

Sigur că este foarte dificil după ce, ani de zile au tot crescut salarii, pensii. Lumea s-a bucurat, să spunem, de evoluția economică, deși aici trebuie să fac o paranteză, nu toți, pentru că există discrepanțe mari în societatea românească. O țară nu poate să facă o corecție numai pe seama unora din societate. Toți vor suporta această povară.

Mai este ceva. Există un deficit de încredere la nivel intern. Deci, așa cum suntem obligați să facem o corecție a deficitului bugetar, așa trebuie să se schimbe ceva în relația între cei care guvernează și cetățeni. Ai nevoie de mai multă smerenie pentru cei care trebuie să-și asume o anume istorie a politicilor economice și a erorilor care au fost făcute, dar și o anume conduită, o anumită modestie. Nu poți să ceri oamenilor să suporte ceva care este inevitabil și totodată să continui să ai aceeași conduită. Problema de conduită este una acută.

„Reducerea la jumătate a funcționărimii nu rezolvă problema”

Avem precedentul deciziilor de tăieri de salarii în zona bugetară. Credeți că este așa de grav? Se va ajunge inclusiv la această soluție?

Trebuie să te ocupi și de sectorul bugetar. Noi am spus în documentele noastre, la Consiliul Fiscal, că sectorul bugetar nu înseamnă doar funcționărimea, ci și cei din sănătate, educație, armată, poliție, jandarmerie. De fapt, funcționărimea nu depășește între 500 și 600.000 de persoane. Chiar dacă i-ai reduce la jumătate - și acest lucru e foarte dificil de făcut, pentru că poți da cu satârul și să spui „domnule, eliminăm 50% din funcționalitate” – nu ai rezolva problema.

Nu mai vorbesc de faptul că aceștia pot să câștige procese în justiție. Așa s-a întâmplat și atunci când au fost reduse salariile cu 25%. Căci, dacă faci socoteli, îți dai seama că ajustarea fondului de salarii, chiar dacă reduci la jumătate funcționărimea, nu acoperă nici pe departe necesarul de corecție. Nici pe departe.

Deci eu invit, sigur, nu acum, când suntem în campanie electorală, la efectuarea unei analize serioase, care să presupună evaluarea măsurilor din punctul de vedere al impactului asupra bugetului public. Noi știm la Consiliul Fiscal, și știu și colegii de la BNR și știe orice economist serios că această corecție într-un mediu atât de dificil intern și internațional nu are cum să nu afecteze mersul economiei. Poți să ai până la o stagnare economică din cauza măsurilor pe care le iei. Dar nu avem ce să facem. Nu se poate realiza un miracol, așa ceva nu se poate produce.

Cum pot fi atenuate aceste efecte negative asupra economiei?

Se poate obține ca o forță de contrapondere care să atenueze din impactul contracționist al corecției bugetarei printr-o absorbție foarte intensă a banilor europeni care să meargă în investiții, în alte proiecte. Și documentele noastre din ultimii 2-3 ani, dar și documentele BNR subliniau în mod sistematic că se va ajunge la această situație.

Și atunci trebuie să reușești să folosești cât mai bine banii europeni, care înseamnă infuzie de lichiditate care te ajută și la balanța de plăți și îți poate finanța proiecte generoase pentru societatea românească.

Nu cred că se va ajunge la reducerea de salarii

Înseamnă acest lucru că inclusiv trebuie să fie reduse salariile în zona de bugetari?

Eu nu am spus că trebuie făcute reduceri salariale. Oricum, reducerea în termeni reali a salariilor se face dacă inflația este mai mare. Mai ales că salariile sunt înghețate. Inflatia nu este extirpată din economia noastră. Deci, în termeni reali și ca pondere în PIB, fondul de salarii scade. Deci ai, să spunem, taxa pe inflație care poate să fie semnificativă.

Nu cred că se va ajunge la reducerea de salarii. Poți însă, să reduci numărul de angajați, dar nu la dimensiunea vehiculată în public. În cursul anului 2024, îmi aduc aminte că am avut dispute cu unii analiști care spuneau să reducem copios numărul de bugetari. Și am spus, „vă rog frumos, faceți analize și o să vedeți că nu pot fi reduse într-atât”. Acest număr nu poate fi redus într-atât încât să aibă o influență mare asupra cheltuielilor bugetului și să reducă astfel semnificativ deficitul bugetar.

Se poate colecta mai bine?

E de dorit să colectam mult mai bine. Dacă am reuși să colectăm considerabil mai bine am evita multe măsuri dureroase.

Deci nu credeți că se vor tăia salarii sau pensii?

Nu, nu cred că se va ajunge aici. În loc să tai direct veniturile oamenilor mai bine recurgi la alte măsuri. 

S-a vorbit despre creșterea TVA. Credeți că se va recurge la această măsură?

Eu nu vreau să speculez din poziția mea de președințe al Consiliului Fiscal cu privire la măsurile fiscale care vor fi luate. Este una dintre posibilitățile care au fost evocate de cei care au guvernat și care încă guvernează chiar într-un cabinet interimar. Și aceste posibilități vor rămâne și pe tabla de lucru, în agenda de lucru și pe tablă de lucru a viitorului cabinet. Nu avem cum să le schimbăm. Nu există miracole.

Cum să facem ca deprecierea leului să nu ajungă la 15-20%

GP Morgan a „pariat” împotriva leului, preconizând două scenarii: o depreciere de 3-5%, respectiv de 15-20%. Și am să vă rog să explicați ce înseamnă acest „pariu”.

Cei mari și potenți fac pariuri și uneori chiar provoacă starea viitoare pe care o doresc. Uneori, pariurile nu sunt orbești. Se lucrează cu două scenarii. Scenariul cu o devalorizare hai să-i spunem rezonabilă este mult mai ușor de suportat din punct de vedere al puseului inflaționist. Cursul de schimb la noi are o semnificație psihologică foarte mare. Depășirea cu foarte puțin a pragului de 5 lei pentru euro este de văzut de mulți ca un șoc. Nu este o calamitate economică, dar este un șoc pentru mulți. Leul era și este supraevaluat, chiar Banca Națională vorbește de un 4-5% supraevaluare, dar nu această supraevaluare explică deficitul extern al României, ci deficitul bugetar.

În ceea ce privește celălalt scenariu (depreciere cu 15-20% a leului), stă în puterea noastră să-l evităm dacă se vor întruni unele condiții pe care le-am evocat, adică să nu existe punerea în discuție a regimului economic din România și punerea în discuție a statului de drept, să se înțeleagă, finalmente, că nu putem continua cu politici fiscal-bugetare deșirate, aș spune, iresponsabile, așa cum a fost în ultimii ani, generate și de credința că așa vor fi influențate rezultatele alegerilor și uitând că țara aceasta trebuie să fie guvernată în mod responsabil. Și, nu în ultimul timp, pentru a evita acest scenariu trebuie să se termine criza politică. Deci ai nevoie de așa ceva și asta se poate face, sub auspicii favorabile, adică să fie întrunite elementele despre care eu vorbesc destul de clar, adică despre aceste trei cerințe legate de credibilitate: porțiunea legată de regimul economic, stat de drept, apartenența la UE, corecția deficitului bugetar care nu trebuie și nu poate să întârzie, pentru că nu vom primi acces la finanțare, am putea să suportăm chiar și tăierea fondurilor europene, pentru că nimeni nu te așteaptă până la calendele grecești cu o corecție bugetară.

Scenariul acesta foarte urât ar însemna să se piardă controlul, iar controlul va fi pierdut dacă nu vor fi întrunite aceste condiții.

Fiind stat membru al Uniunii Europene, România nu va intra în incapacitate de plată, așa cum a făcut premierul o declarație nefericită. Nu vom intră în încetare de plați, dar nu putem evita corecția despre care am vorbit.