Industria auto, transportul maritim şi construcţiile, printre sectoarele afectate de creşterea rapidă a preţului certificatelor verzi

Sectoare întregi din economia românească ar putea fi afectate de creşterea preţului certificatelor verzi, dar mai ales industria energetică bazată pe cărbune, industria auto, construcţiile şi transportul maritim, se arată într-o analiză realizată de Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România.

Tendinţele ascendente ale preţului, mai ales în ultimii trei ani, au fost viguroase. Între 2012 şi 2017, preţul nu a depăşit 9 euro, stând în mare parte între 4 şi 7 euro/certificat, dar în iulie 2019 atingea un vârf de 30,75 euro (cotaţii futures). 

De aici, o tendinţă descendentă generată de închiderea economiilor a dus preţul la un minim de 14,71 euro, în martie anul trecut. Revenirea a fost, în special în ultimele şase luni, rapidă. Preţul a atins pe 10 iunie 52,73 euro. Faţă de anul anterior, creşterea este de peste 135%, arată datele XTB, potrivit Economedia.

Potrivit analistului, această expansiune a fost susţinută, în primul rând, de redeschiderea economiilor, care s-a produs mai devreme şi cu o viteză mai mare decât se aşteptau pieţele. 

În al doilea rând, reforma propusă a sistemului european de certificate: între altele, măsuri de limitare a „scurgerilor de carbon” prin care firme din UE delocalizează producţia în jurisdicţii (deseori emergente), unde regulile nu sunt la fel de stricte, pentru a produce mai ieftin, dar potenţial mai neprietenos cu mediul. 

Certificatele pentru emisii de carbon sunt văzute de Comisia Europeană ca un pilon esenţial pentru obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Scopul este de a atinge neutralitatea climatică în 2050 (sau mai devreme), un obiectiv ambiţios. 

Piaţa europeană este prima de acest fel, sursă de inspiraţie pentru alte regiuni, şi rămâne cea mai mare din lume. Fiecare certificat permite emiterea unei tone de dioxid de carbon, sau echivalent pentru alte două gaze cu efect de seră şi mai puternic.

„Impunând un cost suplimentar poluatorilor, se speră ca logica economică să forţeze reorientarea spre alte procedee şi activităţi, mai prietenoase cu mediul. Pentru ca mecanismele să funcţioneze, este necesar ca preţul să fie suficient de ridicat încât să descurajeze, treptat, emisiile, fără a produce, totuşi bulversări economice prea dure pe termen scurt”, consideră Claudiu Cazacu.

Un sondaj Refinitiv realizat în luna mai arăta că majoritatea celor din domeniu (traderi sau firme din industrii reglementate) aşteaptă preţuri în creştere faţă de anii anteriori, la un nivel mediu pentru 2021 de 40 euro, ajungând spre 80 euro la finele deceniului. Separat, observatorii au o plajă largă pentru estimările de final de an. 

O perspectivă foarte optimistă vorbeşte chiar de 110 euro (Berenberg). Deşi nivelul pare, în opinia noastră, prea ridicat, nevoia de echilibrare, chiar şi la cotaţiile prezente, nu este satisfăcută. Pentru a atinge ţintele intermediare propuse pentru 2030 (-55% pentru emisiile de dioxid de carbon), CE vede necesar un preţ de peste 60 euro/certificat.

În condiţiile curente, şi depinzând de modul în care vor fi schimbate reglementările, scenariul de bază al XTB se centrează pe un reper de 70 euro la sfârşitul acestui an.  

Claudiu Cazacu ajunge la concluzia că: „Sectoare întregi din economia românească ar fi afectate de creşterea preţului certificatelor, în anii următori. În structura actuală, producerea energiei electrice cu hidrocarburi (mai ales cărbune, dar, în timp, nu numai) este în zona de mare vulnerabilitate. 

Odată cu reforma propusă, riscurile pentru industria din ţară se extind asupra unor domenii ca industria auto, cu o pondere majoră în exporturi şi în valoarea adăugată generată în ţară, construcţiile, unde nevoia de spaţii de calitate la un preţ rezonabil ar putea fi şi mai dificil de acoperit, sau transportul maritim, cu potenţial de dezvoltare”.