VIDEO Oare cum văd turiştii străini România?
0Dacă în perioada comunistă România devenise una dintre ţările cu tradiţie în domeniul turismului montan, în ultimii ani, cu mici excepţii ale unor O.N.G.-uri şi ale site-uri de specialitate, nu putem observa o prea mare implicare a statului în acest domeniu.
Anul trecut am reuşit şi eu să-mi îndeplinesc unul dintre visele adolescenţei şi anume, cucerirea celui mai înalt vârf al ţării. Nu pot vorbi de o performanţă deosebită în niciun caz raportat la numărul mare de turişti care păşesc pe minunatele meleaguri făgărăşene(peste 60% străini). Ceea ce mă revoltă şi sunt convins că nu sunt singurul ar fi felul de promovare a turismului românesc.
Pentru cucerirea celui mai înalt vârf al ţării potenţialul turist străin este nevoit să îşi petreacă un frumos sejur la cort sau într-o cabană al cărei interior nu s-a mai schimbat sau poate a decăzut ceva mai mult faţă de vremurile precedente. Lipsa unui duş fiind omniprezentă cu toate că de cele mai multe ori la doar o aruncătură de băţ de cabană se găseşte o apă curgătoare. Sunt sigur că voi fi apostrofat de anumiţi oameni de munte sau ecologişti radicali, însă aceasta e realitatea. Modernizarea ar trebui să se producă şi în acest sector al turismului românesc. Un bun exemplu pentru mine îl reprezintă cabanele Ciucaş, Piatra Mare sau Diham.
Apariţia îmbogăţiţilor precum ciupercile după ploaie în spaţiul românesc post 89 precum şi o lipsă a educaţiei în domeniul turismului au dus la promovarea industriei micul şi grătarul, ceafa lată şi tricoul mulat pe burta revărsată, taraba kitsch şi nelipsita bâtă de baseball, atv-ul şi jeepul, piţipoanca şi telecabina.
Formele groteşti au ajuns atât de răspândite încât “promovarea turismului montan” pentru un renumit edil din zona Văii Prahovei se poate face în felul următor: defrişat jumătate de pădure cu scopul asfaltării unui drum forestier până în Valea Doftanei (orice comentariu asupra vitezei construcţiei de autostrăzi în România e de prisos) şi construirea unui nou tip de drum transmontan (de parcă Transalpina, Transfăgărăşanul sau drumul asfaltat mai nou până la Piatra Arsă nu ar fi ajuns).
Nu aş fi împotriva mersului cu maşina atât timp cât mediul nu ar fi afectat de noxe în exces cât şi de industria mai sus numită. O altă modalitate prin care edilul s-a gândit să promoveze acest turism după cum declară e reprezentată de acordarea unor terenuri vedetelor din showbizul românesc prin construcţia unor cartiere rezidenţiale. Frumoase obiective, de ce ai merge la munte daca nu pentru a putea observa în linişte şi pace arhitectura casei lui Adrian Mutu?
Dar oare cum văd turiştii străini România?
Din păcate nu am socializat cu prea multe grupuri de turişti străini întâlniţi în turele mele pe munte, însă promit să fac acest lucru pe viitor.
Zilele trecute căutând câteva referinţe despre Munţii Rodnei, am dat pe youtube de câteva filmuleţe ale unui grup de slovaci veniţi la noi. Oare cum de nu s-au gandit ca în bună tradiţie să îşi etaleze iubita, maşina şi hotelul? Interesant e şi fundalul sonor, deşi nu cunosc limba română toate filmuleţele lor au pe fundal muzică tradiţională (şi nu în sensul cunoscut de la televiziune drept “populară”) din Maramureş.
Sunt prezentaţi pe rând, Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului, precum şi regiunile limitrofe. Mărturisesc că aceste filmuleţe mi-au umplut inima de bucurie. Mai degrabă decât resemnarea românului în celebra frază “frumoasă ţară păcat că e locuită” aş pune accentul pe rolul educativ al turismului românesc terminând cu lozinca maestrului Mircea Dinescu “Ne lipsesc profesorii de trăit bine”.
Ataşez mai jos cu permisiunea autorilor câteva din filmuleţele postate pe youtube: