Cuvântul care creează
0Cuvântul: poate cel mai glorificat, dar şi cel mai batjocorit instrument aflat la îndemâna oricărui om. În divina comedie pe care omenirea o trăieşte de când există, cuvântul ne înalță în paradis, sau ne coboară în infern. Fie că e vorbit, scris, desenat, cântat, dansat, sau reconstituit în orice format.
AD LITTERAM (cuvânt cu cuvânt) şi-a intitulat Editura pariziană Transignum expoziția colectivă pe care o prezintă la Bucureşi, în parteneriat cu ARCUB. La Hanul Gabroveni, Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti a rezervat două dintre spațiile sale expoziționale, lucrărilor semnate de artişti români şi europeni.
De la artă stradală la instalații, video-poeme şi cărți-obiect, curatorii proiectului, Magda Cârneci, Romelo Pervolovici şi Marilena Preda Sânc, au alcătuit un traseu de vizionare menit a pune în evidență interferențele artistice şi juxtapunerile culturale, concepte ce au ghidat, de câteva decenii, demersurile artistei Wanda Mihuleac, creatoarea Editurii Transignum.
Am căutat-o la Paris, unde locuieşte, pe graficiana care este omagiată prin această expoziție, fiindcă este o creatoare de legături semnificative între cultura română şi cea europeană.
Sanda Vişan: Ați fost una dintre personalitățile creatoare de vârf ale artei alternative româneşti din anii ’70 şi ’80. Acum trăiți în Franța şi sunteți la fel de activă internațional. Care e secretul reuşitei Dv., în condițiile în care atâția români exilați se plâng de faptul că, orice ar face, rămân până la final, nişte meteci?
Wanda Mihuleac: Locuiesc la Paris din 1988 , nu am avut niciodată impresia că sunt "metec", de altfel poți să fii metec şi în propria țară. Am venit în Franța cu o bursă a Ministerului Francez al Culturii.
Sunteți şi cetățean francez?
Sunt şi cetățean francez, deci sunt binațională.
Când se stabilea în Franța, Wanda Mihuleac avea deja o carieră construită în/din România, după absolvirea Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Membră a Secției de grafică a Uniunii Artiştilor Plastici, ea a fost responsabilă a unor spații şi evenimente de artă ce au scris istorie pentru arta experimentală, precum Atelierul 35, sau expozițiile multidisciplinare Scrierea, Spațiul-Oglindă, sau Corpul uman.
Bursieră a statului francez, între 1988 şi 1991, Wanda Mihuleac a ales să-şi continue activitatea artistică la Paris, cu aceeaşi deschidere internațională, care îi permite să aducă laolaltă voci inovatoare din diverse spații culturale.
Din punctul de vedere al filosofiei creației, de ce ați preferat încă de la începuturile carierei Dv., tipul de discurs artistic pluridisciplinar, celui ce recurge la un singur medium ?
La început am fost ca toți artiştii, legată de producerea unor lucrări care aveau statutul de "operă individuală", care putea fi expusă şi comercializată. Independența mea socială şi financiară a ținut, de la prima mea participare internațională din 1972 (la o Bienala de gravură) şi până acum, de vânzarea de „marfă artistică" cei care facilitează comerțul de artă, se numesc „marchand d'art" şi piața de artă, „marché d'art".
„Opera globală", concept ce aparține compozitorului german Richard Wagner, m-a fascinat dintotdeauna şi, odată cu expoziția „Scrierea", pe care am curatoriat-o în 1980, la Bucuresti am încercat să continui această aventură colectivă. În Franța am reuşit să coagulez, în jurul unor tematici, autori ca Jacques Derrida, Francisco Arrabal, Michel Déguy, compozitori ca Jean Yves Bosseur, Horia Şurianu, performeri ca Isabelle Maurel, Michiko Fou, Davide Napoli şi, bineînțeles, artişti vizuali de toate nationalitățile.
Cum s-a declinat pentru Dv., cuvântul libertate (socială şi artistică), înainte şi după expatriere?
Libertatea este o noțiune care este pertinentă în negativ; ştii ce este libertatea atunci când nu o ai. Libertatea interioară am avut-o dintotdeauna, artistul poate fi liber chiar şi în condiții vitrege.
Libertatea socială ține de context: există o libertate declarată şi una suportată. Aici , în occident, este o libertate cenzurată de economie, de rentabilitate, deviza filozofică este „cumpăr, deci exist", sau "vând, deci exist".
Nu este prima dată când artista expune în România, după plecarea sa definitivă din țară. A revenit cu mai multe prilejuri, între care expozițiile Contextualizări, la Muzeul Național de Artă Contemporană din Bucureşti, sau Ecologica, la Muzeul de Artă din Cluj Napoca.
Editura pe care ați creat-o cu 21 de ani în urmă şi pe care o conduceți şi azi a inițiat în 2024, la Bucureşti, expoziția AD LITTERAM. Cum a pornit şi cum a evoluat acest proiect ce reuneşte artişti din diverse spații culturale şi demersuri auctoriale, grupate în jurul conceptului de pluridisciplinaritate?
Proiectul AD LITTERAM este o variantă a proiectului Au pied de la lettre, inițiat în Franța. Este o urmare a manifestărilor pluridisciplinare ce leagă literatura, artele plastice, muzica şi dansul, inițiate de 20 de ani, de asociația Transignum: în Belgia, Răpirea Europei, în Franța , Insurecția poetică, în Elvetia "cărți de artist", în Italia "video-poeme" etc.
După ce este întâmpinat de afişele de parodie politică, semnate de Alain Snyers & Wanda Mihuleac, vizitatorul pătrunde într-un spațiu sonor creat de o instalație gândită de Maria Manolescu & Romelo Pervolovici. Aceasta îi (re)aminteşte, printr-o parafrază democratică la celebra sintagmă autocratică a Regelui Franței, Louis XIV, Statul sunt eu, că azi Europa sunt eu. Şi o spune în 42 de limbi, ce reflectă diversitatea lingvistică a unui continent care îşi creează propria unitate în diversitate.
Aşa cum, de-a lungul creației sale, Wanda Mihuleac a gândit proiecte transfrontaliere, cu intenția de a mixa diverse limbi şi formule artistice, şi expoziția bucureşteană este organizată după aceleaşi principii, cu atât mai mult cu cât mijloacele elecronice de comunicare permit schimbul rapid de idei, în crearea de conținut aristic.
Creatori precum Matei Vişniec şi Anca Szonyi Thomas, Marilena Preda Sânc, sau Bogdan Mateiaş, includ cuvântul scris în construcțiile vizuale bidimensionale, pe care le-au imaginat, aşa cum fac interogativ şi Mirela Anura & Eva-Maria Berg, în timp ce Mihai Zgondoiu se lasă pătruns de un fior escatologic.
Cuvântului îi stă bine şi în asociere cu videoul şi muzica, aşa cum o dovedesc video-poemele prezentate la ARCUB, de Magda Cârneci & Călin Ioachimescu, Dorin Ştefan & Anca Vasiliu, Marilena Preda Sânc & Maia Ciobanu, Natia Zhvania, Davide Napoli & Anemona Crişan.
Sub semnul întâlnirilor mirabile a stat şi selecția artiştilor de pe diferite meridiane, pe care Wanda Mihuleac i-a publicat la editura sa, creând cărți-obiect, în care semnul scris şi cel grafic alcătuiesc un continuum artistic, ce dă o altă perspectivă sensurilor literare, aşa cum poate vedea publicul bucureştean la expoziția AD LITTERAM , de la Hanul cu Tei.
Trăiți în pace sau în contradicție cu societatea post-adevăr, societatea tehnologică, în care viețuim?
Un artist nu poate "trăi în pace" în nicio societate. Artistul este un revoltat continuu, în contradicție cu societatea, într-un grad mai agresiv sau mai temperat. Societatea în care dispare granița dintre real şi fals, între prezent şi virtual este societatea pe care noi am creat-o şi, deci, suportăm consecințele. Trăim în "capitulism", cum zicea Alain Jouffroy
Credeți că arta, aşa cum o înțelegeți Dv., se va schimba, în societatea Inteligenței Artificiale Generative (GAI) pe care deja o vedem producând conținut şi crescând tot mai rapid?
Arta se schimbă continuu, depinde ce vrem să facem cu ea; GAI va produce artefacte repede şi bine, în această epocă ce este consumeristă. Este în mâna consumatorului /producătorului de artă să accepte sau să refuze produsul. Va fi poate o descreştere culturală sau o suficiență programată.
Până când o astfel de ipoteză privind evoluția viitoare a artei ar putea deveni realitate, să ne bucurăm de ceea ce oferă publicului artiştii zilei de azi, mai ales când ei sunt aşezați în contexte ce le potențează mesajul, cum se întâmplă cu expoziția AD LITTERAM, pe care amatorii de artă conceptuală o pot vedea până la sfârşitul acestei luni.