Cum susţine hotărârea Curţii Constituţionale din Moldova demersul României pentru protejarea comunităţii româneşti din Ucraina
0Unirea cu Basarabia este din ce în ce mai prezentă în spaţiul public românesc. Preşedintele ţării a propus, ca viitor proiect de ţară, reîntregirea României, prin unirea Republicii Moldova cu ţara mamă. Dar prea puţin sau deloc s-a vorbit de Basarabia de Sud sau de Bucovina, teritorii istorice româneşti care se află acum în componenţa Ucrainei.
Astfel, în ultimii ani, problematica comunităţii româneşti din Ucraina a ocupat un loc secundar în discuţiile referitoare la românii din jurul graniţelor ţării, din diverse considerente. Atât situaţia complicată a comunităţii româneşti cât şi lipsa de viziune a statului român, care a cedat constant în negocierile cu statul Ucrainian, au făcut ca românii din Ucraina să se simtă uitaţi de autorităţile de la Bucureşti şi să cedeze în faţa presiunilor constante ale autorităţilor ucrainiene.
Unul din cele mai importante elemente de presiune, care a funcţionat mai ales în Sudul Basarabiei şi parţial în Bucovina, a fost divizarea comunităţii româneşti în cea moldovenească şi cea românească. Astfel, prin instrumente de tipul lui Anatol Fetescu, vârful de lance al modovenismului programatic în Ucraina, a fost creată minoritatea moldovenească, distinctă de cea românească.
Operaţiunea a fost una de succes deoarece, în Sudul Basarabiei, conform recensământului din anul 2001, s-au declarat etnici români un număr de 734 de cetăţeni, iar marea masă a vorbitorilor de limbă română s-au declarat etnici moldoveni. Peste 130 000 de cetăţeni ai regiunii Odesa, (aproximativ 5% din populaţia regiunii, cu 14,4 % mai puţin decât în 1989). Şcolile destinate etnicilor declaraţi moloveni au drept limbă oficială limba moldovenească şi cele două comunităţi artificial create nu reuşesc să îndeplinească criteriile de minoritate importantă a statului ucrainian.
La ora actuală în toată Ucraina locuiesc, conform statisticilor oficiale, 262.527 de etnici moldoveni şi 150.989 de etnici români. Conform statisticilor neoficiale, în Ucraina trăiesc peste 600.000 de vorbitori de limbă română. Odată cu eliminarea, de către Republica Moldova, a sintagmei de limbă moldovenească, singurul criteriu de diferenţiere a celor două comunităţi (română şi moldovenească) dispare. Şcolile în care predarea se făcea în limba moldovenească pot deveni şcoli cu predare în limba română şi teza moldovenească nu mai poate fi susţinută de autorităţile ucrainiene deoarece a fost eliminată de la sursă.
Se deschide astfel o perspectivă foarte interesantă pentru comunitatea vorbitoare de limba română din Ucraina. În primul rând, dacă toţi vorbitorii de limbă română vor fi recunoscuţi ca minoritate unitară, aceasta va deveni a doua minoritate ca număr din Ucraina. Acest fapt va genera o forţă mult mai mare a comunităţii în negocierea respectării drepturilor minorităţii şi o vizibilitate mult mai mare în spaţiul public.
În al doilea rând România va putea fi interesată în mod direct, fără a putea fi acuzată de autorităţile ucrainiene de abuz, în respectarea drepturilor comunităţii vorbitoare de limbă română din Ucraina. O minoritate etnică care va deveni (oficial) cea mai mare comunitate românească din jurul graniţelor României şi care va trebui tratată ca atare.
Chiar dacă situaţia din Ucraina este complicată statul român nu îşi va putea permite să ignore efectele eliminării sintagmei de limbă moldovenească şi va trebui să facă, cu diplomaţie şi fermitate paşi importanţi în susţinerea comuniităţii de limbă română din Ucraina. O comunitate care, de-a lungul timpului, a suferit enorm şi a fost abandonată de autorităţile române în numele păstrării bunelor relaţii cu statul ucrainian.