De ce suntem tot mai alergici

Bolile alergice sub diversele lor forme de manifestare, sunt rezultatul unui răspuns nepotrivit al sistemului imun la întâlnirea cu substanţe inofensive în mod obişnuit.

Acestea sunt prezente în mediul din jurul nostru şi se numesc alergene (acarieni din praful de casă, mucegaiuri, diverse tipuri de polenuri, alimente, medicamente, veninuri de insecte etc.). În lupta sa cu alergenele, organismul alergicului produce cantităţi mari de anticorpi specifici din clasa imunoglobulinelor E (IgE). 

În momentul în care se produce întâlnirea între un alergen, anticorpul de tip IgE specific pentru acel alergen şi numeroasele celule specializate ale sistemului imun, se eliberează în organism o cantitate masivă de substanţe active, responsabile de inducerea simptomelor alergice (strănut, respiraţie dificilă, erupţii cutanate etc.).

Sunt o problemă de sănătate globală

Întâlnim bolile alergice în special la copii şi la adulţii tineri, însă ele pot debuta la orice vârstă. Din cauza numărului din ce în ce mai mare de persoane afectate, a tendinţei de asociere a mai multor tipuri de alergii la acelaşi pacient, bolile alergice au devenit o problemă de sănătate globală. Se fac eforturi mari pentru identificarea factorilor de risc ce favorizează dezvoltarea alergiilor, căutând acele măsuri care să permită prevenirea lor.

Tendinţa de a dezvolta alergii are în multe cazuri o componentă genetică, mai mulţi membri ai aceleiaşi familii fiind afectaţi de boli alergice. Există însă şi copii alergici fără istoric familial sugestiv, ceea ce arată că nu doar bagajul de gene este responsabil pentru bolile pe care le facem. În acest sens au fost studiaţi diverşi factori de mediu ce interacţionează cu terenul gazdă şi al căror efect ar putea explica expansiunea globală a bolilor alergice.

Una dintre teoriile mai vechi este „ipoteza igienei“ emisă de epidemiologul David Strachan în 1989, conform căreia absenţa contactului cu diverşi agenţi infecţioşi în copilărie, rezultat al dezvoltării într-o societate modernă obsedată de curăţenie, face ca sistemul imun în formare al copilului să lupte cu o varietate mai mică de microbi şi, din această cauză, la un moment dat acesta să răspundă „greşit“ la întâlnirea cu alergenele din mediu. Din acest motiv pare aşadar benefică expunerea la agenţi microbieni, cu siguranţă însă nu orice infecţie este utilă şi necesară în instruirea sistemului imun. Există infecţii care par să ne protejeze şi există infecţii care par să declanşeze bolile alergice. Rămân aşadar de identificat exact microorganismele „bune“, importante în dezvoltarea unui răspuns imun corect, şi momentul optim când ar trebui să intervină.

Expunerea la alergene are efecte diferite în funcţie de vârsta celui expus, dar şi de cantitatea de alergene. Cu siguranţă, în cazul copiilor proveniţi din familii cu istoric sugestiv, consideraţi copii predispuşi la boli alergice, reducerea expunerii la alergene are efect benefic. Multe dintre alergenele de mediu sunt greu de exclus complet din viaţa noastră, există însă măsuri complexe care pot asigura scăderea considerabilă a concentraţiilor acestora.

Pe de altă parte, poluarea face parte din factorii de mediu consideraţi de importanţă majoră prin interacţiunea cu terenul genetic al pacientului, prin accentuarea inflamaţiei de la nivelul căilor respiratorii şi prin favorizarea apariţiei sensibilizărilor alergice. Frecvenţa bolilor alergice este mai mare în ţările puternic industrializate faţă de cele în curs de dezvoltare, în mediul urban faţă de cel rural, deşi diferenţele tind să se estompeze.

S-au făcut asocieri între tratamentele antibiotice administrate în perioada prenatală sau în primii ani de viaţă ai copilului şi declanşarea astmului şi a bolilor alergice în general, însă mecanismele prin care antibioticele ar putea interveni nu sunt clarificate. Se presupune că de fapt sunt de vină infecţiile pentru care au fost administrate tratamentele. Evitarea abuzului de antibiotice ar putea ajuta la păstrarea echilibrului între agenţii infecţioşi „buni“ şi „răi“, scăzând astfel riscul de producere a unor alergii.

Alergenele alimentare conţinute de dieta mamei în perioada sarcinii şi în perioada de alăptare pot, de asemenea, să influenţeze apariţia bolilor alergice la copil în primii ani de viaţă. Deocamdată nu există însă o recomandare de dietă general acceptată de către specialişti, sfaturile trebuie nuanţate de către medici în fiecare caz în parte. Hrănirea la sân până la vârsta de 4-6 luni, diversificarea fără grabă a alimentaţiei sugarului, folosirea formulelor modificate, hipoalergenice de lapte la copiii predispuşi par să reducă riscul de apariţie a unor forme de alergie.

Expunerea pasivă la fumul de ţigară şi fumatul în timpul sarcinii cresc incidenţa astmului la copii, riscul fiind mai mare în rândul copiilor proveniţi din familii cu istoric de alergii. Expunerea la fumul de ţigară a fost asociată de-a lungul timpului cu dezvoltarea dermatitei atopice şi a alergiilor alimentare şi cu evoluţia mult mai severă a astmului la copiii deja afectaţi de această suferinţă respiratorie. Expunerea la fumul de ţigară reprezintă astfel unul dintre puţinii factori de risc pe care îi putem controla mai uşor, astfel că întreruperea fumatului stă la îndemâna noastră pentru a ne proteja copiii.

Mergeţi la medic încă de la primele semne de boală!

Lista factorilor de risc este mult mai mare, ceea ce face extrem de dificilă deocamdată precizarea unei reţete de succes în prevenirea dezvoltării alergiilor. Tratamentele eficiente existente ne ajută în îngrijirea bolilor alergice, prevenirea instalării alergiilor ar fi însă mult mai de dorit.

Primii paşi sunt asiguraţi de recunoaşterea copiilor la risc (ex: istoric familial de alergii, expunerea la fumul de ţigară etc.) şi apoi de aplicarea unor măsuri de prevenire prin modificarea măcar a factorilor de risc pe care îi putem controla (ex: fumatul, factori de dietă etc.). În plus, recunoaşterea şi îngrijirea precoce a unor forme de manifestare a alergiilor asigură controlul evoluţiei acestora şi ajută la prevenirea adăugării altor forme de alergie la acelaşi pacient.

Prezentarea la medic la apariţia primelor semne de boală sau chiar înainte de orice manifestare în cazul copiilor cu risc înalt de dezvoltare a alergiilor permite aplicarea precoce a măsurilor de îngrijire şi de profilaxie deja cunoscute, în încercarea de a avea copii cât mai sănătoşi.