Toarnă-l pe sinecurist!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Să se facă un studiu despre sinecurile din România. Câte sunt, cine le ocupă şi câţi bani câştigă norocoşii care ocupă aceste posturi călduţe. Să se facă un studiu sau o investigaţie jurnalistică. Dar la ce ne-ar folosi?

În absenţa unor astfel de cercetări, care să scoată la lumină „mafia sinecurilor”, nu putem decât să ne dăm cu părerea noi, cei care muncim, adică fraierii. Pentru că sunt mulţi „deştepţi” care deţin sinecuri. Este de ajuns să fim atenţi la prestaţiile unor personaje care apar la diferite evenimente. Acestea sunt doar vârfurile. Masa sinecurilor se află în beznă, departe de atenţia publică, aşa se conservă, se promovează, prosperă, în beznă!

Ar trebui, totuşi, întreprinsă o cercetare (dar cine s-o facă?) la instituţii precum Autoritatea de Supraveghere Financiară, Avocatul Poporului, CNA, Parlament, TVR, în agenţii guvernamentale şi ministere, în consiliile de administraţie ale companiilor de stat, birou cu birou, persoană cu persoană. Să se verifice cum a fost angajat, prin concurs, fireşte!, dar să se ia la bani mărunţi şi acel concurs. Să se analizeze activitatea pe care o desfăşoară: cum se preface că munceşte. Şi câţi bani încasează. Asta e foarte important! Mii sau zeci de mii de euro? Sunt birouri care duhnesc de la o poştă a sinecurism. Sunt instituţii pline de directori şi consilieri. Sinecuristul se recunoaşte din prima: este discret ca o umbră, stă la „cutie”, nu face valuri, umblă ca gândacul, pe la colţuri, atent la mişcările din jur, pentru că sinecura sa nu merită pusă la încercare de o vorbă sau o manevră hazardată.

Ca să ajungi într-o sinecură trebuie să munceşti mult în relaţiile politice. Trebuie (neapărat) să fii fata sau băiatul cuiva din partid, nepoata sau ruda unui politician. Pentru că, pe lângă prăduiala pe care a dus-o clasa politică în toţi aceşti ani, în complicitate cu afaceriştii de partid, politicienii noştri au dezvoltat un sistem de sinecuri pentru familii, anturaje şi clienţi. Sinecura este o altă formă de cancer a societăţii româneşti.

Ca să ajungi într-o sinecură trebuie să munceşti mult în relaţiile politice.

Este greu de imaginat că, într-un viitor apropiat, numărul acestor privilegiaţi va scădea. Dar poate fi pus la punct, poftim, soluţia!, un curent sau o „mişcare de rezistenţă” sub numele de „Toarnă-l pe sinecurist!” (Inspirată, desigur, din practicile fostei Securităţi.) Adică, să fie „daţi în gât” sinecuriştii: nume, funcţie, leafă, care îi sunt pilele şi cum „munceşte”, nişte rapoarte semnate sub „nume de cod”. Ar fi o acţiune patriotică, nu-i aşa? Dar la care instituţie să se facă aceste turnătorii? Pentru că nu există legal o instituţie de acest gen. Atunci, să se înfiinţeze una, Autoritatea Sinecurilor din România (ASR), şi se să facă o schemă de personal. Să fie o autoritate plină de sinecurişti care studiază şi controlează sinecurile din România. Astfel, vom avea în acest domeniu un nivel ridicat de transparenţă. Ca să ştim cine „freacă menta”, pe salarii mari, din impozitele proştilor care muncesc în România.  

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite