„Soluţia Bolsonaro“ pentru salvarea mediului înconjurător: „Fă caca o dată la două zile!“

Titlul este sinistru, de prost gust, umilitor pentru inteligenţa şi sentimentele dumneavoastră şi profund nesimţit. Numai că este redarea fidelă a stupefiantei declaraţii publice făcute Jais Bolsonaro, preşedintele Braziliei, răspunzând întrebării adresate de un jurnalist care dorea să afle concepţia sa asupra modului în care pot fi conciliate creşterea economică a unei ţări şi nevoia de ocrotire a mediului înconjurător.

Liderul de extremă-dreapta al uneia dintre cele mai mari ţări ale lumii nu are niciun fel de dubiu asupra soluţiei optime: „Ajunge să mănânci mai puţin. Îmi vorbiţi de poluarea mediului. Ajunge doar să faci caca o dată la fiecare două zile şi va fi mai bine pentru toată lumea!“. Adăugând imediat la acest comentariu pe care-l crede o ironie fină, ca între intelectuali, că „atunci când vezi că populaţia mondială creşte cu 70 de milioane pe an, trebuie să existe o politică de planning familial... se poate observa că oamenii instruiţi şi culţi au mai puţini copii. Eu reprezint o excepţie de la regulă, căci am cinci copii“.

Dezastru provocat de exploatarea minieră în Mato Grosso Brazilia (foto AFP)

E vorba doar de o ieşire verbală necontrolată? În niciun caz. Este o reacţie nervoasă după şirul de dezvăluiri la limita credibilului privind dezastrul fără precedent care se petrece acum în Amazonia unde, din momentul preluării puterii de către Bolsonaro (adică începutul acestui an), doar în spaţiul a şase luni, ritmul tăierilor de pădure în regiune a crescut cu 50% în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut, conform datelor oferite de Institutul naţional de cercetări spaţiale (Inpe). În luna iulie a acesti an, spune raportul celor de la National Institute for Space Research, din zona braziliană a „plămânului verde“ al planetei au dispărut 2.255 km pătraţi, adică o creştere de 278% faţă de luna iulie a anului trecut.

Imaginea din satelit (NASA) a despăduririi sălbatice din Amazonia

Fals, totalmente fals, spune preşedintele brazilian care vorbeşte despre existenţa unei „psihoze a mediului înconjurător privind Amazonia“. În consecinţă, pe 19 iulie, a acuzat institutul de cercetări care măsoară amploarea despăduririlor sălbatice din Amazonia că dă publicităţii date „mincinoase, la comanda ONG-urilor“ şi l-a concediat chiar pe directorul institutului, sub acuzaţia de a fi prejudiciat imaginii de marcă a Braziliei. Mai mult, ca lucrurile să fie clare şi puse în ordinea firească, preşedintele Bolsonaro, scrie Silvana Conte pentru Reporterre, a decis ca, de acum înainte, posturile cheie din Institutul Chico Mendes Msă fie ocupate de militari de carieră. Atfel, după demisia a trei funcţionari de rang înalt, au fost numiţi imediat pe posturile strategice trei ofiţei din cadrul poliţiei militare din Sao Paolo. Obiectivul, spune domnul preşedinte Bolsonaro, este „de a pune capăt ideologizării sectorului respectiv, condusă de ONG-urile şi instituţiile care se ocupă de problema mediului înconjurător“. FRANCE 24 subliniază faptul că gravitatea extremă a situaţiei este dată de faptul că „este vorba despre cel mai mare bazin forestier tropical al planetei şi care este, în acelaşi timp, un sanctuar al biodiversităţii terestre: cu cei 5.500.000 km pătraţi, este chiar cel mai mare rezervor de biodiversitate al planetei... Pădurea imensă din care 63% se întonde pe teritoriu brazilian, mai adăposteşte şi populaţii autohtone care suferă din ce în ce mai mult de pe urma atacurilor împotriva teritoriului lor ancestral... Pe scară mondială – explică Maria Ledru, Amazonia constituie un canal de absorbţie al efectelor gazelor de seră 1i din această cauză i se şi spune „plămânul planetei“ – un rol capital în momentul în care producem acest gaz de seră în cantitate din ce în ce mai mare.Există un întreg ciclu biologic care se naşte datorită Amazoniei: apa din zonă nu alimentează numai bazinul amazonian, ci şi toastă regiunea la est de Anzi precum şi întreg sudul continentului. De fapt, starea Amazoniei are o influenţă directă asupra suprafeţei calotelor de gheaţă de la Polul Sud“.

Şi iată de ce problema mediului înconjurător (chiar dacă percepută la noi cel mult ca un subiect de amuzament sau constrângere impusă de vreun diktat de la Bruxelles) devine o chestiune politică de prim rang şi, mult mai mult, un vector în lupta pentru supravieţuirea planetei. Dar, dincolo de spaţiul carpato-danubiano-pontic, unii se mobilizează şi încearcă să impună ca glasul raţiunii să fie ascultat de decidenţii care, altfel, susţinuţi financiar şi astfel marionete ale marilor corporaţii, sunt foarte puţin sau deloc doritori să introducă „factorul mediu“ în raţionamentele după care guvernează.

În acest sens, iată un semnal pozitiv: în urmă cu câteva ore, la Lausanne, s-au încheiat lucrările unei conferinţe europene pe problemele climatice şi în cadrul căreia 400 de militanţi veniţi din 38 de ţări au adoptat Declaraţia de la Lausanne (o puteţi accesa aici). Se solicită o menţinere a creşterii temperaturii pe plan mondial nu mai mare de 1,5%, crearea unui sistem mondial de justiţie climatică (permiţând folosirea justiţiei pentru salvarea climatului) şi apariţia constantă de studii şi rapoarte ştiinţifice fiabile. Se vorbeşte şi despre reducerea consumului energetic, de încurajarea economiei circulare şi de legitimarea dreptului de azil pentru noua categorie de refugiaţi, cea a „refugiaţilor climatici“ care devine din ce în ce mai mult relevantă în unele regiuni ale lumii şi care se va afla în progresie constantă în următoarele decenii, pe măsură ce se vor permanentiza unele dintre schimbările climatice profunde la care asistăm în acest moment.

Soluţia nu poate fi decât poltică şi trebuie să fie globală, înainte ca „efectul Bolosonaro“ sau „efectul Trump“ să permită dereglări majore şi ireversibile, inclusiv în domeniul acesta la mediului înconjurător. Nu ştiu ce efect va avea asupra politicienilor şirul de manifestări prevăzute a fi desfăşurate în întreaga lume între 20-27 septembrie. O perioadă care coincide cu un eveniment extrem de aşteptat, deja în perspectivă conflictuală, Summitul ONU pe probleme climatice, prevăzut să se desfăşoare la New York pe 23 septembrie, dată la care militanţii pe problemele climatice vor să organizeze ceea ce ei numesc de acum „cea mai mare grevă din istoria mişcării“.

Cine va aplica ceva din toate astea? Mă tem că nimeni dintrecei care au puterea s-o facă. Şi nu din rea-voinţă, ci pur şi simplu pentru că, la modul cel mai sincer, sunt convinşi de propriile lor soluţii. Bolonsaro crede în soluţia lor de economisire natură a surselor umane de poluare. Trump, mai simplu, a spus în noimebrie anul trecut că „nu crede nimic“ din cel mai complex document ştiinţific elaborat de specialiştii tuturor agenţiilor de profil americane , The Fourth National Climate assesment unde se afirma că: „Odată cu creşterea emisiilor în atmosferă aflate acum la un nivel record, pierderile anuale în unele sectoare economice sunt estimate la sute de milioane de dolari până la finele secolului – mai mult decât GDP-ul multora dintre statele americane“. Fals, complet fals, zice preşedintele Trump într-un interviu pentru Fox News în care-i acuză pe oamenii de ştiinţă că au o „agendă motivată politic“, afirmând în continuare că nu este deloc convins de responsabilitatea ce revine speciei umane în crearea dezastrelor climatice de acum.

Drept care, din nefericire, la acel summit vor fi multe vorbe frumoase şi doar atât. În rest, dacă nu vă doare de Amazonia, uitaţi-vă la dimensiunea tragedie care se petrece în continuare cu pădurile româneşti şi cea din oraşele noastre unde, progresiv, rapid şi sigur, sunt desfiinţate din ce în ce mai multe zone verzi în folosul unor dezvoltatori imobiliari.

Reacţionează cineva? Sigur, din vorbe. Şi, evident, oricând la îndemână rămâne soluţia indicată de preşedintele Bolonsaro.