Check Media: Huawei, un efort propagandistic de a vinde Occidentului funia cu care va fi spânzurat
0
De la Revoluţia Culturală a lui Mao Zedong până în prezent, China nu şi-a ascuns dorinţa de a deveni o putere mondială, de neignorat pentru oricine pe mapamond. Şi iată că în 2020, după patru decenii de dezvoltare economică rapidă, acest lucru îi reuşesc.
Atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere militar, China se află constant pe primele poziţii în clasamentul mondial.
Însă pentru a-şi proiecta puterea la un nivel cu adevărat mondial, China se vede nevoită să iasă dintr-o autoizolare geopolitică relativă. În ultimele două decenii, ţara şi-a extins influenţa atât în Asia, cât şi în Africa şi Europa, în special în Europa de Est, prin diverse metode, una foarte importantă fiind ”diplomaţia datoriilor” – finanţarea de proiecte în ţările-ţintă şi obţinerea de pârghii, astfel, pentru influenţarea deciziilor politice ale respectivelor state. Însă nici asta nu este suficient pentru ambiţiile Chinei. Beijingul înţelege că pentru a obţine putere asupra unui grup mare de state, pentru a îndeplini obiectivele de dominaţie mondială trasate de congresele Partidului Comunist Chinez, este nevoie de controlul informaţiei.
Vezi şi Check Media: Infodemie în Pandemie P1/2
De aceea, statul chinez a investit enorm în ascensiunea unor companii la prima vedere private, însă cu legături demonstrate cu complexul militar-industrial al ţării. Acestea au scopul de a promova tehnologii pasibile de a fi utilizate de către serviciile de informaţii ale Chinei pentru a spiona obiective sensibile din lumea occidentală. Este vorba, în primul rând, despre compania Huawei, aflată de mai mulţi ani în centrul unui scandal legat de miliardele de dolari în credite şi scutiri de taxe pe care le primeşte de la guvernul chinez, dar şi de legăturile sale cu forţele armate chineze. Astfel, Huawei a fost desemnată, în SUA, drept ameninţare de securitate naţională. În ţări europene precum România, şefii misiunilor diplomatice ale SUA s-au implicat personal în creşterea nivelului de conştientizare a pericolului pe care-l prezintă utilizarea tehnologiilor Huawei pentru dotarea reţelelor de telecomunicaţii în format 5G. În virtutea unui memorandum privind dezvoltarea tehnologiilor 5G semnat cu SUA anul trecut, guvernul României a pus în august în dezbatere publică un proiect de lege care implementează, practic, principalele angajamente luate în 2019.
China, ”îngrijorată” că vom pierde bani şi creştere economică dacă renunţăm la Huawei
În acelaşi timp, propaganda chineză în limba română a fost foarte activă şi chiar agresivă în a lua apărarea companiei Huawei, prezentând-o ca o companie strict privată din China, care nu cedează datele clienţilor săi. De asemenea, materialele în cauză au evidenţiat pierderile financiare în urma renunţării la colaborarea cu Huawei. Astfel, într-un articol din ziarul Bursa plătit de compania Huawei, un analist în telecomunicaţii pe nume Nicolae Oacă arată că în cazul excluderii companiei Huawei de la construirea de reţele 5G va duce la creşterea costurilor construcţiei acestor reţele, în România, cu de la 8 până la 19%, sau de la 180 până la 440 de milioane de euro. De asemenea, România ar risca întârzierea accesului populaţiei la noile servicii, şi, pe cale de consecinţă, o încetinire a creşterii economice. Materialul mai aduce şi statistici emoţionante, într-o tentativă de a capta bunăvoinţa cititorului: ”... Huawei a plătit taxe în valoare de 53 de milioane de euro către statul român, în 2018, iar alte 31 de milioane de euro reprezintă taxe plătite prin intermediul lanţului de aprovizionare şi prin achiziţiile făcute de clienţi ce au cumpărat produse Huawei. Valoarea taxelor plătite acoperă plata salariilor a 4.800 de profesori sau a 3.600 de cadre medicale, echivalent cu salariul mediu pentru fiecare dintre aceste profesii.”
Chiar dacă site-urile ambasadelor străine nu sunt tocmai cele mai frecventate pagini de internet, în cazul problematicii Huawei este importantă şi din punct de vedere propagandistic reacţia Ambasadei Chinei la Bucureşti la primul editorial anti-Huawei al ambasadorului SUA, Adrian Zuckerman. Anumite mesaje din această reacţie au fost preluate ulterior şi în articole de presă. Acuzaţiile împotriva Huawei au fost numite ”calomnii” care ”nu au nicio bază faptică”.
Vezi şi Check Media: Infodemie în Pandemie P2/2
Diplomaţii chinezi laudă dezvoltarea vertiginoasă a Huawei în contrapunere cu anumite acuzaţii de supraveghere electronică abuzivă care au răsunat la adresa SUA: ” SUA acuză Huawei de tehnologia 5G nesigură, dar să aruncăm o privire la fapte. În ultimii 30 de ani, Huawei a dezvoltat peste 1500 de reţele în mai mult de 170 de ţări şi regiuni, având 228 de companii din Fortune 500 ca clienţi şi servind peste 3 miliarde de oameni din întreaga lume. Nu a existat niciun incident de securitate cibernetică precum cele dezvăluite de Edward Snowden sau WikiLeaks. Nu a existat nicio operaţie de supraveghere precum PRISM, Equation Group sau ECHELON. Şi nicio ţară nu a produs dovezile cu privire la „uşa din spate" în produsele Huawei.” Observăm că autorii acestor rânduri practică ”whatabout”-ismul – încearcă să distragă atenţia de la compania pe care o apără şi să atragă atenţia la dezvăluirile defectorului CIA Edward Snowden (multe dintre care alunecă grav pe panta teoriilor conspiraţiei) într-o tentativă de a-i contamina imagologic negativ pe cei care ridică obiecţii la practicile chineze. Diplomaţii chinezi merg mai departe şi acuză SUA de suprimare a companiilor care nu le convin: ”SUA continuă să vorbească despre corectitudine şi reciprocitate, dar ce fac? Când companiile din alte ţări au un avantaj competitiv, politicienii americani născocesc pretexte şi recurg la puterea de stat pentru a le suprima. Ei ar face orice pentru acest lucru, încălcând economia de piaţă şi principiile de concurenţă echitabilă în care SUA se pretind a fi întotdeauna campion, încălcând regulile comerciale internaţionale şi chiar afectând interesele consumatorilor şi întreprinderilor americane.” Este absolut hilar modul în care reprezentanţii Chinei, ţara în care toate companiile mari se află sub controlul real al statului, chiar dacă au, formal, proprietari privaţi, vorbeşte despre încălcarea economiei de piaţă de către SUA. Invocarea principiilor de ”concurenţă echitabilă” de către un stat în care grupuri etnice şi religioase precum uigurii, musulmanii şi Falundafa sunt supuse în secolul XXI unor represiuni de tip stalinist sună la fel de aiuritor. China practică de decenii concurenţa neloială pe tot globul, subjugând, practic, întregi economii ale unor ţări africane prin investiţii mult mai ieftine decât companiile internaţionale care respectă concurenţa echitabilă. Ceea ce face China se numeşte în limbaj economic ”dumping”, adică vinderea unor produse şi servicii la preţuri mult mai mici decât concurenţa, ocupând astfel segmente întregi de piaţă. Companiile chineze pot face aceste lucruri, în locuri precum Africa şi Asia anume datorită unui nivel de susţinere financiară şi politică acordat companiilor aşa-zis private chineze la care companii americane sau europene nici măcar nu pot visa. Astfel, o ţară care nu s-a condus niciodată după vreo regulă în această privinţă, acţionând rapace şi fără menajamente, acuză SUA de ”încălcarea regulilor comerciale internaţionale”. Într-un final, este ridicolă grija ipocrită a reprezentanţilor statului chinez pentru ”interesele consumatorilor şi întreprinderilor americane”, afectate, cică, de politica SUA de îngrădire a Huawei. În realitate, preocuparea Chinei este pentru interesele proprii, având în vedere pierderile enorme pe care i le provoacă retragerea companiilor americane şi din alte ţări occidentale de pe piaţa chineză, în urma infracţiunilor comise de regimul comunist chinez atât în China, cât şi pe mapamond.
Proiectul de lege propus de guvernul României în august, pentru a reglementa infrastructura informatică şi de comunicaţii şi condiţiile implementării reţelelor 5G, s-a aflat în vizorul maşinii propagandistice chineze. Astfel, într-un articol publicat, în august, în ziarul Bursa, autorul Adelina Toader afirmă că proiectul de lege nu vine să rezolve problema infrastructurii 5G, ci ”este discriminatorie, pripită, iar criteriile de analiză şi aprobare sunt lipsite de transparenţă.” Autoarea invocă opinia unor ”analişti” nenumiţi precum că lucrurile ar sta anume aşa. Aceiaşi ”analişti din domeniu”, anonimi, consideră că ”sub pretextul reducerii riscurilor în faţa atacurilor cibernetice, prin proiectul legislativ se impune de fapt limitarea accesului furnizorilor şi a competiţiei din piaţă.” Vedem şi în acest material o opinie a lui Nicolae Oacă, prezentat ca ”doctor analist în telecomunicaţii”, care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că scoaterea Huawei de pe piaţa 5G în România ar anula progresul realizat până acum de comunicaţiile româneşti. Acelaşi Nicolae Oacă este autorul unor materiale plătite de Huawei în care supune unor critici dure proiectul de lege propus de guvernul României, acuzând introducerea măsurilor respective pentru eliminarea unor furnizori.
De atfel, compania Huawei a obţinut realizarea unor interviuri, în presa românească, în care s-au prezentat diferite aspecte din activitatea acesteia, însă, pe final, s-a transmis, din nou, mesajul necesităţii aplicării unui tratament ”echitabil” şi a unei ”competiţii corecte între companii, în beneficiul consumatorilor români”.
Aspectul moral al problemei
Argumentele utilizate de apărătorii Huawei se referă întotdeauna la anumite pierderi financiare, de ordinul sutelor de milioane de dolari, şi încetinirea cu un an a introducerii serviciilor 5G pentru populaţie. Chiar dacă aceste argumente ar fi valabile, în ecuaţie mai există aspecte la care vocile care apără Huawei nu fac niciodată vreo referire. Există cazuri de compromitere a unor reţele sensibile gestionate de Huawei în diferite ţări ale lumii. Existenţa acestora contrazice teza vehiculată de propaganda chineză şi agenţii acesteia precum că trecutul Huawei este unul absolut senin şi lipsit de vreo pată. Astfel, timp de 5 ani, informaţii confidenţiale de la sediul Uniunii Africane din Addis Abeba (Etiopia) au fost trimise la Shanghai. Potrivit unui raport realizat de Institutul de Politici Strategice Australiene (ASPI), Huawei este furnizorul infrastructurii de tehnologie de reţea din clădirea sediului central al Uniunii Africane.
O ţară în care tehnologiile de comunicaţii, camerele de luat vederi şi inteligenţa artificială înzestrată cu recunoaştere facială sunt folosite pentru controlul societăţii poate fi suspectată că, dominând global în tehnologiile 5G le-ar putea utiliza pe acestea pentru a-şi duce propria culegere de informaţii în interes civil şi militar la nivel superior, corespunzător cu ambiţiile de dominaţie mondială trasate de Partidul Comunist Chinez.
În acelaşi timp, folosirea tehnologiilor Huawei în efortul guvernului chinez de a reprima populaţia de etnie uigură din regiunea autonomă Xinjiang ridică o chestiune etică fundamentală în colaborarea cu aceasta. Guvernele ţărilor democratice, printre care se numără şi România, nu-şi pot permite să contribuie, prin crearea condiţiilor propice pentru dezvoltarea reţelelor 5G cu compania Huawei, să se asocieze cu o entitate folosită de un guvern dictatorial care încalcă drepturile elementare ale omului şi cetăţeanului pe un teritoriu de milioane de kilometri pătraţi şi împotriva a multe milioane din propriii cetăţeni.
Ipocrizia propagandei chineze şi ”originea sănătoasă” a fondatorului Huawei
Modul în care autorităţile chineze îşi organizează efortul propagandistic de a-şi apăra principalul asset al spionajului cibernetic la nivel mondial, compania Huawei, este copiat din manualele propagandei comuniste din secolul XX. El constă din ridiculizarea punctelor de vedere bazate pe probe, eludarea unor îngrijorări legitime prin prezentarea unor aparente beneficii financiare, negarea absolut năucitoare a adevărului şi prezentarea unor minciuni drept adevăr. O asemenea propagandă este utilă şi eficientă la nivel intern, în ţări în care ea este dublată de un aparat puternic de represiune al statului. Aceasta era situaţia în Uniunea Sovietică şi este acum în China sau Coreea de Nord. În aceste ţări, cetăţenii erau şi sunt forţaţi de împrejurări să accepte aberaţiile care le sunt servite drept adevăr în ultimă instanţă, riscând altfel pedepse dure şi, adesea, discreţionare, în sfidarea legilor statului totalitar, scrise ”pentru cetăţeni” însă puse în aplicare pentru partid şi stat. Însă un asemenea comportament sfidător nu este credibil în statele democratice, acolo unde cetăţenii nu pot lua de bune artificiile propagandistice chineze.
Compania Huawei a fost fondată, în 1987, de un fost inginer al armatei chineze, Ren Zhengfei. Managementul companiei a fost influenţat de formarea sa militară, devenit ulterior cunoscut drept ”cultura lupilor” de la Huawei. Potrivit cărţii ”The Huawei Story”, scrisă de acesta în colaborare cu un angajat al companiei, ”este de dorit ca angajaţii Huawei să imite natura sângeroasă a lupilor, lipsa de teamă, rezistenţa la condiţiile dure şi abilitatea fiarelor sălbatice de a lucra în haită.”. În aceeaşi carte sunt descrise condiţiile inumane în care munceau primii angajaţi ai companiei, în primii ani de existenţă ai acesteia: ”(..)la început, compania a echipat o mare clădire industrială cu spaţii de lucru şi o bucătărie. Paturile erau aşezate pe pereţi, iar saltelele pe podea. Angajaţii au muncit multe ore îngrozitoare, fără sfârşit, dormind şi mâncând chiar în locul unde lucrau.”
Având în vedere ocupaţia fondatorului companiei şi modul în care o instituţie precum armata este subordonată intereselor geopolitice ale statului chinez, legăturile gigantului Huawei cu armata chineză nu sunt deloc lipsite de sens.
Dacă ţările occidentale îşi pot permite să accepte construirea reţelelor 5G cu o asemenea companie, având un asemenea background şi rol în eforturile statului chinez de a-şi extinde influenţa în lume şi de a acumula cât mai multă putere, atunci ele se vor afla în postura victimelor haitei de lupi din alegoriile fondatorului Huawei.
Se încarcă comentariile...
