Trebuie să se teamă România de Rusia?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimele două săptămâni, România a devenit ţinta unor ameninţări lansate de diferite personaje din Rusia, unele oficiale, altele – oficioase. Asta, după ce NATO a decis să-şi întărească poziţiile în România, una dintre ţările care se învecinează cu Rusia, prin Marea Neagră, mai ales după anexarea Crimeei.

Într-adevăr, ţinând cont de ceea ce se întâmplă în Ucraina, de faptul că Moscova, deşi neagă, nu renunţă la spirjinirea separatiştilor rusofoni, furnizându-le în primul rând armament sofisticat, şi de proiectele pe termen lung ale Rusiei în regiune, NATO a considerat necesar să ia măsuri de securitate mai serioase în ţările apropiate Rusiei, inclusiv în România. De precizat: nu este vorba de vreo măsură care să încalce Tratatul NATO-Rusia. Astfel, în afara continuării înzestrării viitoarei baze antirachetă de la Deveselu, s-a decis aducerea în România a unor armamente grele. De asemenea vor fi înfiinţate două centre de comandă şi control ale NATO, acestea urmând să devină operaţionale în 2016. Aici vor activa militari români dar şi din  alte state membre.. România a acceptat să  mărească şi numărul militarilor NATO desfăşuraţi pe teritoriul ţării. Repetăm - nici una din aceste măsuri nu are caracter ofensiv, nu are ca obiectiv un eventual atac împotriva Rusiei şi Moscova este conştientă de acest lucru, aşa  cum ştie că Ucraina nu va fi primită în Alianţă, deci pe teritoriul ei nu vor fi amplasate armamente ale Alianţei care să ţintească Rusia...

Cu toate acestea, ameninţările la adresa României au început să curgă. Astfel, Konstantin Sivkov, preşedintele Academiei.pentru Probleme Geopolitice din Moscova, doctor în ştiinţe militare, a declarat, potrivit Ria Novosti, că planurile privind instalarea de tehnică grea în România vorbesc despre” întărirea Alianţei la frontierele geopolitice” şi  despre ”pregătirea pentru o confruntare prelungită cu Rusia”."”Riscul pentru noi este că, direct la graniţele noastre…apar trupe NATO…de aceea trebuie să luăm măsuri de contracarare a acestor ameninţări”, a afirmat expertul rus.

Acesta a fost primul avertisment.A urmat o luare de poziţie a ambasadorului rus din Bucureşti şi încă alte avertismente dar  cel mai serios a fost declaraţia purtătorului de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Lukaşevici care a afirmat că, acceptând suplimentarea capacităţilor militare ale NATO în România, Bucureştiul ”sacrifică stabilitatea regională în zona Mării Negre, de dragul strategilor” din alte părţi ale lumii. El a vorbit despre ”transformarea etapizată a acestei ţări într-un pivot de susţinere pentru NATO şi SUA aproape de frontierele Rusiei”. Anterior, Lukaşevici a avertizat România, că trebuie să fie ”conştientă de responsabilitatea şi consecinţele” suplimentării efectivelor NATO pe teritoriul său. (Pentru liniştirea cititorilor vreau să citez părerea unor experţi în politica rusă. Ei au apreciat că mult mai grav ar fi fost dacă avertismentele ar fi provenit de la ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Restul este mai mult propagandă).

În lumina acestor declaraţii şi a altora, punem întrebarea dacă România trebuie să se teamă de Rusia. Sigur, orice tensionare a situaţiei în zona noastră poate avea consecinţe periculoase dar deocamdată problema nu este acută. Deşi ruşii susţin ideea, Alianţa Atlantică, deci nici România nu a încălcat nici un fel de prevederi ale Tratatului Rusia-NATO. Aici este vorba de tactica Moscovei care, pentru a modifica politica Occidentului faţă de ea, consecinţă a agresiunii împotriva Ucrainei- şi mă gândesc la sancţiunile care au început să devină eficiente afectând serios economia rusă- foloseşte  aşa numita politică a ”băţului şi  morcovului”, a oferirii unor avantaje şi a ameninţărilor dacă altfel nu merge. Pe de o parte, Moscova încearcă să formeze, chiar în cadrul UE, un front al ţărilor nemulţumite de introducerea sancţiunilor deoarece ele se dovedesc perdante în acest proces - şi mă gândesc la Ungaria, Slovacia, Cehia, chiar Austria , nemaivorbind de Grecia şi care,.speră Rusia, vor face lobby, vor exercita presiuni în UE pentru atenuarea sau chiar renunţarea la sancţiuni. Exemple recente ale acestui demers: vizita lui Putin în Ungaria, a lui Alexis Tsipras la Moscova, proiectul de construire a unui nou gazoduct în locul South Stream, în care sunt implicaţi Rusia, Turcia, Grecia, Ungaria, Bulgaria . Acesta este un prim aspect. Iar dacă nu merge morocovul, se face apel la băţ, cum este cazul României , concretizat în ameninţările menţionate la începutul articolului.

Nu, România nu are de ce să se teamă, cel puţin în această etapă. Nu cred că ruşii vor ajunge în curând la gurile Dunării, cum a preconizat fostul preşedinte Băsescu. Sigur, nimănui nu i-ar conveni un război, dar , la ora actuală, nu cred că Rusia se gândeşte la o astfel de escaladare. Da, poate folosi intermediari, aşa cum se întâmplă în Ucraina, poate acţiona în aşa fel încât  să desprindă regiuni cu populaţie rusofonă care să dorească să-şi declare autonomia, ultima încercare este cea din sudul Basarabiei anexat la Ucraina, când la un congres al unor minorităţi s-a cerut o astfel de măsură. Şi această politică poate fi uşor aplicată în Republica Moldova. Dar atenţie: nu se mai vorbeşte de anexarea acestor teritorii la Rusia, deoarece ea nu ar avea forţa materială de a prelua regiunile respective. Nu, soluţia este alta. Aşa cum s-a prevăzut în acordurile Minsk 2, referitoare la Doneţk şi Lugansk, autonomie lărgită dar finanţare ucraineană !!!

Totuşi, nu trebuie să abandonăm nici ameninţarea militară. Aici lucrurile sunt clare: România ca membră a NATO, este protejată de articolul cinci al Tratatului Alianţei care prevede că în cazul unui atac terestru împotriva unui stat membru, Alianţa îl va apăra. De altfel, NATO a şi clarificat acest lucru:”România, a declarat Carmen Romero, purtător de cuvânt al NATO, este un partener de încredere în cadrul NATO, iar NATO îşi apără toţi aliaţii de orice ameninţare”. Ea a acuzat Rusia că face ”afirmaţii provocatoare, lipsite de fundament…Prin acţiunile agresive în Ucraina, Moscova a încălcat legislaţia internaţională şi angajamentele asumate prin Tratatul fondator NATO-Rusia iar NATO care este o alianţă defensivă, continuă să acţioneze în conformitate cu angajamentele asumate prin acest Tratat”, a mai arătat Carmen Romero.De remarcat că luarea de poziţie a NATO a avut loc la numai două ore de la declaraţia lui Lukaşevici, ceea ce demonstrează atenţia care se acordă evoluţiilor din această zonă ”sensibilă” a Europei.

În acest context, interesantă şi demnă de urmărit este constatarea analistului american Robert Kaplan de la publicaţia de geopolitică ”Stratfor” care s-a aflat în România tocmai în această perioadă.. “Presupun că Putin… ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează membrii NATO împotriva acţiunilor subversive, împotriva activităţii serviciilor de informaţii, împotriva imperialismului prin intermediul companiilor energetice, mai degrabă decât prin intermediul Armatei Roşii. Nu protejează Europa Centrală şi de Est împotriva acţiunilor subversive prin cumpărarea mediei şi a băncilor...De aceea, cred că provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani”, a spus el.

România este un partener de încredere în cadrul Alianţei Atlantice şi faptele confirmă această afirmaţie. Din aprilie 2004 de când este membră cu drepturi depline în NATO, România practic a participat la toate misiunile Alianţei pe cele mai periculoase fronturi şi amintim aici doar două dintre ele:Irak şi Afganistan. Aceste misiuni , în afara costurilor materiale- deoarece militarii au fost plătiţi de statul român, ca şi tehnica de luptă - au costat şi vieţi omeneşti, precum şi victime mutilate pentru o viaţă. Şi vreau să precizez că nu toate statele membre ale Alianţei au fost dispuse la astfel de sacrificii. De aceea, este firesc că la o adică, România să fie susţinută.

Să sperăm că nu vom ajunge la „o adică” şi că ameninţările se vor limita la vorbe. Aşa cum a declarat Iulian Fota, fostul consilier pe probleme de securitate naţională pe vremea preşedintelui Băsescu, stăm bine până când există doar un război al declaraţiilor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite