Împotriva Executivului despre care atât dl. Dragnea cât şi dl. Tăriceanu ne dădeau, cu doar şase luni în urmă, noian de garanţii. Liderii alianţei PSD-ALDE ne asigurau că avem toate motivele să îl socotim pe toţi componenţii Cabinetului drept o culme a competenţei. Că ei formează o echipă care, dacă va fi lăsată de preşedintele Iohannis să lucreze, va face astfel încât pe marile bulevarde ale României vor curge lapte şi miere la discreţie.

Nu avem la această oră suficiente date spre a putea spune cu exactitate dacă guvernul Grindeanu sau ce a mai rămas din el va supravieţui. Ne putem doar imagina ce lupte dure s-au dat în week-end şi cu siguranţă se vor da şi în zilele viitoare şi cât de caraghios va fi momentul în care acei miniştri care sunt şi parlamentari şi au ales să respecte ordinele primite de la partidele ce i-au pus în funcţii vor certifica prin vot că au fost necorespunzători, că nu au performat, că nu şi-au făcut datoria, că nu au avut suficient curaj şi demnitate spre a ieşi şi declara public cât de necorespunzător, cât de lipsit de hărnicie şi devotament este dl. Sorin Grindeanu. Aşa cum au făcut vineri seara, post factum, doamnele Shhaideh şi Dan.

Nimeni mai mult decât preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, nu are motive să spere că moţiunea va trece şi guvernul Grindeanu va deveni istorie. Fiindcă e mai mult ca sigur că, în cazul în care moţiunea nu reuşeşte, Liviu Dragnea nu va mai avea în România nici un viitor politic. Va fi în cel mai bun caz o chestiune de săptămâni până când dl. Dragnea va fi alungat nu doar de la şefia PSD, ci şi de la preşedinţia Camerei Deputaţilor. Sau, şi mai rău, până când partidul se va rupe. O ruptură înregistrată la tribunal, cu acte în regulă, urmată de un zgomotos partaj. Fiindcă, deşi cu ascendent în PCdr, partid al subteranei, de data aceasta scandalul a ieşit în spaţiul public, cu ţopeniile de rigoare. 

Miraculoasa carieră politică a fostului membru al PD, admis în PSD doar fiindcă, în conformitate cu mărturia lui Cozmin Guşă, la începutul anilor 2000 secretar general al PSD, aducea cu sine zestrea reprezentată de preşedinţia Consiliului judeţean Teleroman, poate să cunoască începutul sfârşitului începând chiar de astăzi. Tocmai de aceea e cum nu se poate mai cert că Dragnea a analizat toate strategiile pentru a-şi asigura succesul moţiunii. Rămâne să vedem dacă a ales-o pe cea cu adevărat bună. Bună pentru salvarea lui, fireşte, nu şi pentru România. Care nu are defel nevoie de oameni de nimicnicia lui Dragnea, Bădălău, Fifor, Shhaideh, Firea, Dan,, dar nici de cei ce pozează acum în eroii pe cai albi Ponta şi Grindeanu.

Cu toate acestea e dincolo de orice îndoială că, începând de miercurea trecută încoace, PSD a pierdut imens. Că între PSD-ul semeţ, mândru că a spulberat până şi cele mai optimiste aproximări din sondaje obţinând o atât de uriaşă victorie în alegerile din decembrie 2016 şi PSD-ul de la mijlocul lui iunie 2017, grav afectat de demenţă senilă, diferenţele sunt enorme.

Doar viitorul ne va face să vedem cine şi cum va plăti factura daunelor provocate celui mai mare partid din România de aventurismul şi orbirea celui care duce în aceste zile o luptă pe viaţă şi pe moarte. Dar şi România de partidul acesta care are urgent nevoie de expertiză psihiatrică şi de trimitere degrabă la casa de sănătate. Nu pentru refacere, ci spre a-şi trăi acolo ultimele zile.