“Soldaţii-fantomă” din Insula Măgarilor – la Muzeul Judeţean Mureş

Expozitia Soldatii fantoma, FOTO: Muzeul judeţean Mureş

Muzeul Judeţean Mureş găzduieşte expoziţia “Soldaţii-fantomă” din Insula Măgarilor, realizată în colaborare cu asociaţia ”Minorităţile Maghiare din Afara Graniţelor.” Expoziţia aduce un omagiu celor aproximativ 80.000 de prizonieri de război ai armatei austro-ungare de pe frontul din Serbia.

După marşul morţii din Balcani, aceştia au ajuns pe insula Asinara (Insula Măgarilor), dar din cauza aprovizionării nepotrivite, doar 6000 de prizonieri au supravieţuit. După marşul morţii din Balcani, aceştia au ajuns pe insula Asinara (Insula Măgarilor), dar din cauza aprovizionării nepotrivite, doar 6000 de prizonieri au supravieţuit. Realizatorii expoziţiei au parcurs drumul prizonierilor de odinioară. Materialul expoziţiei se compune din fotografii făcute cu această ocazie, fiind completat cu imagini din epocă, respectiv obiecte personale ale prizonierilor şi obiecte de artă realizate de aceştia.

Povestea pictorului clujean, remarcat prin talentul său

 „Foarte puţine informaţii ne stau la dispoziţie despre pictorul clujean Szász István. Se ştie doar că a luat parte la primul război mondial, participând la luptele din Serbia şi căzând prizonier. El pictase încă înainte de a ajunge pe front şi nu a renunţat la pictură nici în timpul războiului. Talentul său a fost remarcat şi de gardienii sârbi care îi acordau atenţie specială ca să picteze în schimb portretele comandanţilor sârbi. La fel ca ceilalţi prizonieri, a ajuns şi el în tabăra din oraşul Niš. În timpul detenţiei, a fost căutat de preotul ortodox al oraşului care l-a însărcinat cu pictarea unui nou altar în biserica ortodoxă locală. Szász i-a pictat pe toţi sfinţii importanţi ai bisericii ortodoxe. După prăbuşirea frontului sârbesc, a împărtăşit soarta celorlalţi prizonieri şi a mărşăluit împreună cu ei. A ajuns în munţii albanezi cu hainele rupte complet, şi ca să nu îngheţe a fost nevoit să se înfăşoare în propriile picturi. A ajuns astfel la malul mării, de unde a pornit către Asinara cu al doilea vapor. La sosire nu a avut nici un bagaj, doar câteva picturi îi atârnau pe o sfoară, arăta ca un cerşetor. Comandantul insulei, căpitanul Ferrari a descoperit şi el talentul său, şi l-a încurajat să continue să picteze. A fost însărcinat şi cu întocmirea unui proiect pentru renovarea centrului unui orăşel de pe insulă. Din cauza popularităţii sale însă, nu a fost lăsat liber şi a venit acasă doar în 1919, fiind printre ultimii prizonieri care au părăsit lagărul. La întoarcere şi-a adus picturile rămase şi le-a donat Institutului de Istorie Militară din Budapesta. S-a stabilit la Budapesta, dar a primit foarte puţine comenzi şi a murit un om sărac. Data morţii sale nu este cunoscută. Picturile sale nu au supravieţuit nici ele, în asediul Budapestei din 1944 Institutul de Istorie Militară a luat foc, iar picturile sale au căzut pradă flăcărilor. În zilele noastre se cunosc câteva dintre operele sale doar din reproduceri păstrate în publicaţii” a declarat Tamas Sarandi, muzeograf, Muzeul Judeţean Mureş