Elevii de la ”Matei Basarab” vor petrece o zi în parcul Muzeului Scriitorilor Dâmboviţeni
0
Elevii de la ”Matei Basarab” vor petrece o zi în parcul Muzeului Scriitorilor Dâmboviţeni. Proiectul a fost gândit de Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte în parteneriat cu Şcoala Gimnazială ”Matei Basarab” Târgovişte.
Elevii se vor juca la muzeu, joi, 11 iunie. Deoarece poveştile joacă un rol esenţial atât în educaţia, cât şi în dezvoltarea copiilor, proiectul cu tema “Pupăza din tei” urmăreşte familiarizarea micilor participanţi cu viaţa şi opera marelui povestitor român, Ion Creangă.
Pe lângă acestea, se doreşte antrenarea copiilor în activităţi cultural-artistice şi de creaţie, dezvoltarea relaţiilor interpersonale şi de colaborare cu colegii lor şi, nu în ultimul rând, petrecerea timpului liber într-un mod cât mai plăcut.
Ei îşi vor demonstra talentul artistic în cadrul unui concurs de desene pe asfalt, organizatorii pregătind pentru ei multe suprize, iar la final vor fi recompensaţi cu diplome.

Despre Muzeul Scriitorilor
Este casa în care a trăit, a visat şi a creat scriitorul Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti găzduieşte acum Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni, inaugurat la 30 decembrie 1968. În vara anului 1897, scriitorul cumpără în Târgovişte, lăngă malul Iazului Morilor, un teren şi doar într-un an construieşte aici o casă, despre care într-una din scrisorile adresate mentorului său, Titu Maiorescu, spunea: ”Am isprăvit grijile casei de construit. În anul în care n-am scris mi-am făcut o casă ca un colţ de rai, parc, grădină de pomi fructiferi, grădină de zarzavat. Din tinda de unde vă scriu, se vede toată valea Ialomiţei. Sute de nuanţe de verde, de albastru şi violet şi, deasupra dealurilor, coamele munţilor albe de zăpadă. Casa mea e un roman de toată frumuseţea”.
În această casă au locuit Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti şi familia sa, până în anul 1916, când se mută în Bucureşti, pe Bulevardul I.C. Brătianu; în anul 1925 scriitorul vinde ”colţul lui de rai” doctorului Oprescu, directorului Spitalului Judeţean. Noul proprietar a păstrat atât distribuţia încăperilor, cât şi citatele latineşti de pe pereţii casei -
”Felix qui potest vivere procul negotiis” (Ferice de cel ce poate trăi departe de afaceri); singurele reparaţii le va face în anul 1928, când măreşte terasa şi adaugă etajul, prelungind casa spre curtea acestei clădiri, unde şi astăzi mai este un tei sădit de scriitor în anul 1903.