Aventură în Buila -Vânturariţa, paradisul din Munţii Căpăţânii. Jurnal de vacanţă
0
În cadrul campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, vă prezentăm astăzi o zonă de o frumuseţe rară din Munţii Căpăţânii: parcul natural Buila-Vânturariţa. Rezervaţia din Vâlcea reprezintă o adevărată provocare chiar şi pentru cei mai experimentaţi alpinişti. Aici se află unul din cele mai dificile trasee de alpinism din România.
Parcul se întinde pe o suprafaţă de numai 4.500 de hectare, dar are 250 de kilometri de trasee montane, patru sectoare de chei şi peste 100 de peşteri.
Pornesc la drum dis-de-dimineaţă, nu singură, ci alături de Mircea Lera, un temerar al muntelui, cel care a pus bazele Serviciului Salvamont Vâlcea. Se numără printre puţinii vâlceni care se pot lăuda că ştiu fiecare potecă din munţi, aşa că mă aştept să-mi arate cele mai spectaculoase zone din Buila- Vânturariţa.
În rezervaţia naturală se poate ajunge atât prin Cheile Bistriţei, prin comuna Costeşti, cât şi prin Olăneşti, localitate aflată la aproximativ 14 kilometri de Râmnicu Vâlcea. Deşi infrastructura rutieră lasă de dorit, alegem cea de-a doua variantă, de pe DN 64 intrăm în satul Cheia, apoi trecem de Schitul Iezer. La un moment dat, pe partea dreaptă a drumului, în apele repezi ale râului Cheia, zărim doi căutători de... aur. Aceştia continuă să caute de zor metalul preţios, iar prezenţa noastră nu pare să-i stingherească, dar nici sunt prea vorbăreţi.
La aproximativ 8 kilometri distanţă de Schitul Iezer, drumul se bifurcă: în stânga se ajunge la Schitul Pahomie, în dreapta, în rezervaţia naturală Buila- Vânturariţa. Cine se aventurează în zonă trebuie să aibă maşină cu tracţiune 4x4 pentru că drumul forestier spre rezervaţie e anevoios, plin de gropi şi destul de îngust în unele porţiuni. După alte câteva zeci de minute de mers, trecem prin tunelul construit în perioada comunistă în inima muntelui Stogşoare, apoi coborâm până în defileul râului Cheia.
Suntem aproape de cantonul cu acelaşi nume, iar privelişte care ni se înfăţişează este mai mult decât spectaculoasă. În faţa noastră a apărut brusc, impozantă, Curmătura Stogşoare.
În scurt timp poposim în poiana din faţa cabanei Cheia, singura unitate de cazare din Buila -Vânturariţa, care este situată la baza versantului nord-estic, cunoscut şi sub denumirea de Dosul Builei. Aici, gazde ne sunt Fane Cabanierul şi o pisica zglobie, pe care toată lumea o alintă Cheiţa. Curtea e plină de corturile celor care nu au mai prins un pat la cabană şi câteva maşini. Câţiva întârziaţi îşi prepară mâncarea la vatră, în bucătăria improvizată în afara cabanei, sub o polată. În timpul verii, cabana nu duce lipsă de oaspeţi. Pentru o noapte de cazare, tariful este de 30 de lei iar, în cazul în care turiştii doresc să petreacă mai mult timp la cabană, preţul scade la 25 de lei.
Parcul Buila- Vânturariţa, raiul alpiniştilor
De la cabană, în doar 15 minute, ajungem în vârful muntelui, unde e zarvă mare. Mai mulţi tineri, ajutaţi de salvamontişti, învaţă câte ceva din tainele alpinismului.
În week-end, cei mai mulţi dintre iubitorii de munte care poposesc la cantonul Cheia sunt persoane care vor să facă căţărări pe pereţii stâncoşi din zona Brâna Caprelor. Aici se găseşte unul din cele mai dificile trasee din România pe care s-au căţărat, din 1969 şi până în prezent, doar cinci alpinişti. Este vorba despre “Iris”, un traseu de 14 lungimi de coardă. Pentru necunoscători, salvamontiştii explică faptul că o lungime de coardă are 40 de metri, iar alpiniştii trebuie să se caţere pe un perete stâncos ce măsoară peste 500 metri. Începătorii pot face practică pe trasee de 5 sau 13 lungimi de coardă, foarte aproape de poteca pe care obişnuiesc să treacă caprele negre. Indiferent de cât de dificil este traseul, toată lumea trebuie să respecte,însă, câteva reguli.
„Trebuie să fii pregătit, atât fizic, cât şi mental. E nevoie şi de antrenament, adrenalina e la maxim. E bine să-ţi cunoşti coechipierul, să fii atent la el şi să stăpâneşti bine tehnica. E foarte important, la căţărări, să fii atent la căderile de pietre. Dacă respecţi regulile, accidentele sunt mai puţine. În zona aceasta a fost un singur accident, în 1988, un alpinist care nu s-a asigurat corespunzător”, povesteşte Marcel Andreescu, unul dintre salvamontiştii vâlceni care s-a căţărat pe ‚Iris”.
Aventură în rezervaţia Buila-Vânturariţa
Iubitorii muntelui sunt sfătuiţi să nu plece la drum echipaţi necorespunzător şi, mai ales, fără bocanci. În plus, pelerina de ploaie, o lanternă şi o mică trusă de prim ajutor sunt must-have-uri pe munte.
Mânăstirile din zona rezervaţiei Buila-Vânturariţa
Rezervaţia Buila-Vânturariţa se intinde de la Cheile Bistriţei până la est de Cheile Olăneştilor. Unul din elementele de atracţie îl constituie şi existenţa unor aşezăminte monahale în perimetrul parcului. Este vorba despre mânăstirile Arnota, Bistriţa şi schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer. De asemenea, la intrarea în parc dinspre comuna Costeşti, turiştii pot admira Cheile Bistriţei, cele mai înguste chei din calcar, din România. În zona cheilor, imediat după Mânăstirea Bistriţa, pe versantul din dreapta, se află Peştera Liliecilor, locul unde poţi admira una din puţinele biserici din ţară construite într-o peşteră. Aici au fost ascunse de turci moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, dar şi tezaurul Mânăstirii Bistriţa. Între timp, racla cu moaşte a fost depusă în mânăstirea ce a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi. Un alt lăcaş monahal din zonă este Pătrunsa, un schit tot mai căutat de credincioşi şi turişti, deşi în zonă se poate ajunge doar pe o potecă, prin munţi.
Trasee pedestre în Buila -Vânturariţa
- Satul Valea Cheii – Schitul Iezer – Valea Cheia (comun cu traseul 8) – Cabana Cheia, pe Brâna Caprelor (timp de mers 4 ore)
- Băile Olăneşti – Valea Olăneşti – Cantonul Silvic Mânzu – Şaua Prislopel - Şaua La Lac – Curmătura Stogşoare – Cabana Cheia (timp de mers 6 ore)
- Schitul Pahomie – Stâna Ştevioara – Muchia Frumoasă – Şaua Ştevioara (traseu dificil ce poate fi parcurs în 4 ore)
- Satul Bărbăteşti – Dealul Siliştea – Poiana Scărişoara – Schitul Pătrunsa – Curmătura Builei – La Troiţă – Valea Costeşti (traseu cu grad mare de dificultate ce poate fi parcurs în 5 ore)
- Mănăstirea Bistriţa - Mănăstirea Arnota – Vârful Arnota (1183m) – Şaua Târnicior – Vârful Prislop – Vârful Netedu (1757 m) – Vârful Lespezi (1822 m) – Vârful Govora (1958 m) – Şaua Zmeuret, racord cu traseul crestei principale a Munţilor Căpăţânii (traseul poate fi parcurs în 10 ore)
- Mănăstirea Bistriţa – Cheile Bistriţei – Între Râuri – Valea Cuca – Plaiul Zănoaga – Curmătura Rodeanu, racord cu traseul crestei principale a Munţilor Căpăţânii (traseul poate fi parcurs în 5 ore)
Toate traseele din rezervaţia naturală sunt omologate internaţional, iar turiştii care au asigurare de viaţă şi se accidentează în această zonă pot fi despăgubiţi de firmele care le-au încheiat poliţele. Salvamontiştii recomandă însă tuturor celor care pleacă pe munte să fie atenţi la marcaje şi să nu se abată din drum.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Recomandări pe aceeaşi temă
Cheile Borzeştiului, sălbăticia la câţiva paşi de oraş. Cum te poate „vindeca“ natura de stres
Se încarcă comentariile...
