Secretele bonsaiului. Cum să creşti o pădure acasă, în ghivece. „Un arbore pe care îl poţi lăsa moştenire următoarelor generaţii“

Andrei Bocan, pasionat de cultura bonsai, a plantat în curtea casei sale o minipădure

Mii de arbori cultivaţi pe o suprafaţă nu mai mare de câteva zeci de metri pătraţi este ideea genială care ar putea duce la salvarea unor specii rare de plante, pe cale de dispariţie. Proiectul este dezvoltat de Andrei Bocan (42 de ani), un inginer chimist din Ploieşti, pasionat încă din adolescenţă de ştiinţa de a creşte arbori miniaturali.

Inspirat de cultura asiatică a bonsaiului, Andrei Bocan îşi doreşte să dezvolte, cu ajutorul cercetătorilor din cadrul organizaţiei Botanic Gardens Conservation International (BGCI), o grădină botanică unde să fie plantate cât mai multe specii de arbori pe cale de dispariţie, dar pe o suprafaţă cât mai mică de teren.

Salvarea unei singure specii de arbori necesită plantarea a cel puţin cincizeci de exemplare. Dacă arborele ar fi lăsat să crească la dimensiuni normale, o astfel de plantaţie ar fi extrem de costisitoare, pentru că necesită, evident, o suprafaţă întinsă de teren pe care nimeni nu ar fi dispus să o sacrifice de dragul ştiinţei. Inginerul ploieştean şi-a dat seama că de unul singur nu are nici o şansă să finalizeze proiectul, aşa că a apelat la maeştrii în domeniu şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut că ideea lui a atras atenţia preşedintelui BGCI.

„BGCI este o organizaţie care cuprinde sute de grădini botanice şi are sediul la Londra, la Kew Gardens, iar şeful acestei organizaţii este un anume Paul Smith. L-am contactat pe domnul acesta şi i-am explicat ideea mea: să păstrăm copacii la dimensiuni mici, astfel încât să salvăm speciile rare. A fost interesat de idee şi mi-a făcut cunoştinţă şi cu alţi cercetători din America, de la «Morton Arboretum» (n.r. - ONG americană al cărei scop este plantarea cât mai multor plante). Am rămas uimit că nici ei nu se gândiseră la aşa ceva, la tehnica asta, deşi eu credeam că este ceva de la sine înţeles, că este una dintre variantele la îndemână, folosită în grădinile botanice“, a explicat Andrei Bocan.

Secretele bonsaiului

Până să capete dimensiunile unei grădini botanice, ideea lui Andrei a prins deja contur la el în curte, unde, pe un teren de doar câteva zeci de metri pătraţi, a reuşit să crească o pădure de conifere în miniatură, care cuprinde peste 5.000 de arbori. Secretul ca un număr atât de mare de arbori să încapă chiar şi într-o curte este, bineînţeles, tehnica bonsai în care Andrei s-a specializat în timp, învăţând din cărţi şi mai ales din greşeli. Deşi pare extrem de complicat, să creşti un bonsai nu necesită multă pricepere, doar răbdare şi cunoaşterea unor secrete pe care chimistul ploieştean a ales să ni le dezvăluie. În primul rând, trebuie să facem deosebirea dintre un bonsai şi un arbore în ghiveci pe care îl găsim la orice pepinieră.

„Bonsai reprezintă un arbore sau orice altă plantă cu părţi aeriene perene, care este cultivat într-un ghiveci într-un mod care garantează supravieţuirea şi sănătatea plantei pe o perioadă îndelungată, chiar sute de ani. Este un arbore pe care îl poţi lăsa moştenire următoarelor generaţii“, explică Bocan.

Pentru ca o plantă crescută în tehnica bonsai să ajungă la o vârstă venerabilă, trebuie atenţie şi pricepere încă din primul ei an de viaţă, esenţial pentru ca planta să reziste. În primul rând, substratul folosit pentru bonsai conţine doar particule anorganice poroase din rocă vulcanică, perlit, argilă expandată şi chiar banala piatră ponce, dar în niciun caz pământ. „În timp, pământul din ghiveci se strânge, se transformă într-un bulgăre, într-un sol dens care nu mai permite hidratarea plantei şi va duce automat la moartea rădăcinilor“, explică Andrei Bocan.

Al doilea secret se referă la dimensiunile vasului în care va creşte planta în tehnica bonsai. Ghiveciul trebuie să fie doar puţin mai mare decât sistemul radicular, astfel încât rădăcinile să stea destul de compact. O dată la patru-cinci ani, planta este scoasă din ghiveci, iar rădăcinile - tunse. Important este ca aceste lucrări să se facă doar primăvara, atunci când mugurii încep să se deschidă, dar frunzele încă nu sunt vizibile.

„Doar rădăcinile tinere au capacitatea de a forma peri absorbanţi care pot extrage apa din sol. Dacă în ghiveci nu mai există spaţiu pentru ca arborele să producă noi rădăcini, acesta va muri, în ciuda faptului că solul conţine nutrienţi şi apă. Dacă vreţi ca planta să rămână de mici dimensiuni, cât s-o ţii în palmă de exemplu, aşa cum sunt bonsaii Shohin, tunderea rădăcinilor se face o dată pe an. Oamenii de ştiinţă s-au întrebat de ce plantele rămân mici atunci când le ţii în ghivece mici. S-au făcut studii. Se pare că ele simt ce densitate de rădăcini este în vas, probabil că şi elimină ceva şi în momentul în care se apropie una de alta, simt substanţa de la cealaltă rădăcină şi atunci inhibă creşterea. Este o adaptare a plantei la spaţiul pe care îl are“, explică Andrei Bocan.

Coroana arborelui miniatural se ghidează cu o sârmă

Pentru ca planta să nu crească haotic, este importantă intervenţia umană astfel încât coroana să fie bogată şi uniform dezvoltată. Cu ajutorul unei sârme care se înfăşoară pe crenguţe ghidăm planta să crească aşa cum ne dorim noi. Sârma se elimină atunci când începe să se îngroape în lemn.

„Ghidarea coroanei prin repoziţionarea ramurilor înfăşurate în sârmă se realizează primăvara, în acelaşi moment cu tunderea, sau toamna devreme, când temperaturile încep să scadă. Ambele perioade sunt urmate de o etapă de creştere a ţesutului vascular care va duce la repararea fisurilor rezultate în urma îndoirii crengilor şi la stabilizarea acestora în noua poziţie“, precizează inginerul ploieştean.

Ghiveciul nu are voie să atingă pământul

Un alt secret pentru ca planta să nu înceapă să se dezvolte excesiv este ca vasul în care este ţinută să nu atingă pământul. Chiar dacă este în ghiveci, rădăcina poate intra în contact cu solul, iar atunci, creşterea va fi accelerată, ne dezvăluie Andrei Bocan. Hidratarea bonsaiului este la fel de importantă. Planta se udă din abundenţă până când apa curge limpede prin orificiile de la baza ghiveciului. Udarea se repetă doar atunci când stratul superior al granulelor de rocă din ghiveci este uscat.

Pădure tropicală în mansardă

Andrei Bocan este pasionat de arbuştii miniaturali încă din liceu, atunci când nici măcar nu ştia de existenţa tehnicii bonsai. A început cu un pumn de seminţe de tuia, luate dintr-un parc şi pe care le-a plantat în balcon. În timp, a ajuns să aibă o colecţie de bonsai din specii de conifere, unele dintre ele extrem de rare, pe care o expune în această vară la Grădina Botanică din Ploieşti.

În timpul liber, se ocupă de pădurea miniaturală din curte, unde creşte, în aceeaşi tehnică asiatică, inclusiv specii tropicale. Pentru acestea, din urmă a învăţat să facă „vară“ cât timp la noi vine gerul, în mansarda casei sale, unde un sistem de leduri asigură lumina şi căldura pretenţioasei păduri tropicale.