VIDEO Preoţii au plâns la căpătâiul mamei şi copiilor ucişi mişeleşte la Braşov: „Nicio biserică nu conferă dreptul de a ucide sufletele dragi“
0Victimele criminalului Florin Buliga au fost înmormântate vineri, 30 martie, într-un sat din judeţul Neamţ. Mama şi copiii au fost conduşi pe ultimul drum de o mulţime impresionantă.
Monica Buliga şi cei doi copii, Ioana Florina şi Ştefan-Matei, ucişi în locuinţa lor din Braşov de capul familiei, Florin Mircea Buliga, au fost conduşi pe ultimul drum vineri, 30 martie. Slujba religioasă a avut loc în satul Totoieşti, comuna Tupilaţi, din judeţul Neamţ, acolo unde locuiesc părinţii Monicăi, Vasile şi Viorica Munteanu.
Peste 200 de persoane au venit să fie alături de familia îndoliată şi să-i conducă pe ultimul drum pe cei trei răposaţi, un ceremonial dureros şi emoţionant atât pentru participanţi, cât şi pentru cei patru preoţi care au oficiat slujba înmormântării.
Între participanţi a fost şi Dan Buliga, fratele lui Florin Buliga, autorul triplei crime din Braşov.
„A venit şi Dan şi a fost primit cu braţele deschise de familie, nu cum s-a spus pe la televizor că are interdicţie de a veni la înmormântare. Ce vină are el dacă fratele lui a înnebunit şi a făcut ce a făcut?“, spunea o apropiată a familiei.
„Să-i îngropăm pe cei morţi şi să-i ajutăm pe cei vii să trăiască“
În micuţa biserică cu hramul Sf. Nicolae nu au avut loc toţi oamenii veniţi să-şi ia rămas bun de la cei trei răposaţi, iar mulţi au rămas în curtea lăcaşului. Înainte ca cele trei sicrie să fie scoase din biserică, părintele paroh Ilie-Ciprian Tărâţâ a fost copleşit de emoţii şi a izbucnit în plâns.
După ce sicriele, complet închise, au fost urcate pe platforma maşinii mortuare, părintele Teofil, văr bun cu Monica Buliga, şi fin al familiei Munteanu, a ţinut o cuvântare plină de emoţie în care a făcut trimitere şi la fapta comisă de soţul şi tatăl criminal.
„Nici o biserică nu permite, nici o credinţă sau nici o religie modernă de mare anvergură nu conferă dreptul de a ucide sufletele familiei dragi. Eu o ştiu pe Monica în felul meu; am copilărit împreună, am alergat împreună, am citit împreună. Eu nu am vorbit mai multe cu Ioana, cu Matei. Nu am numărat pistruii Monicăi şi nu am apreciat cît de bună a fost în atâţia ani de rău aproape absolut. În sufletul meu va fi pentru eternitate Monica frumoasă, chip de icoană dragă şi iubitoare. Voi lua zîmbetul ei cu mine în mormânt încercând, dincolo de aceste zile nemernice şi trecătoare să o păstrez vie, curată, aşa cum ne-am dorit-o cu toţii întotdeauna. Cum spunea scriitorul Cehov: «Să-i îngropăm pe cei morţi şi să-i ajutăm pe cei vii să trăiasc㻓.
Cuvântarea preotului Teofil, vărul Monicăi Buliga:
Un ultim cuvânt l-a avut Vasile Munteanu, tatăl Monicăi Buliga, care, cu greu a putut să se adreseze asistenţei:
„Iubiţi creştini, vreau doar să vă mulţumesc frumos că aţi venit să conducem pe ultimul drum pe cei trei îngeraşi. Mulţumesc tuturor prietenilor, rudelor, prietenilor copiilor şi a rudelor venite de la distanţă, foştilor colegi de la Direcţia de Protecţia Copilului, vecinilor noştri de la Piatra Neamţ. Vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru sprijinul pe care ni l-aţi acordat şi ne-aţi îmbărbătat. Vreau de asemenea să vă mulţumesc celor care aţi făcut aprecieri şi pentru atitudinea care aţi avut-o la adresa Elenei-Monica, a Ioanei Florina şi a lui Matei Ştefan“.
Cuvântul lui Vasile Munteanu, părintele care şi-a îngropat fiica şi nepoţii, victimele criminalului din Braşov:
Cortegiul funerar a pornit apoi spre cimitirul situat în apropierea bisericii, cele trei sicrie fiind aşezate, unul lângă altul, într-o imensă groapă.
Se încarcă comentariile...
