Ultima dorinţă a scriitorului Calistrat Hogaş: „Să mă îngropaţi numai cu un singur preot. Să nu cumva să mă puneţi în dric, să ştiţi că sar în sus din sicriu“

Calistrat Hogaş i-a spus cu limbă de moarte fiicei sale, Sidonia, că vrea să fie înmormântat cât mai simplu, la Piatra Neamţ. Cum scriitorul a murit la Roman, în vreme de război, pentru a-i îndeplini această din urmă dorinţă, fata cea mică a scriitorului a trebuit să facă eforturi deosebite.

În iulie 1917, la vârsta de 70 de ani, Calistrat Hogaş se afla la Piatra Neamţ, în casa devenită acum muzeu memorial. Erau vremuri grele, cu ţara în război, dar scriitorul nu voia să fugă din faţa urgiei care nu era departe, după cum descrie Sidonia, fiica cea mică, în cartea de memorii „Tataia“(Tip. Lumina, Piatra-Neamţ, 1940; reeditare la Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, în 2000 şi 2007).

„Iată-ne în pragul evacuării. <Tataie, noi ce facem, plecăm sau rămânem? - Voi faceţi ce vreţi - a răspuns Hogaş -, eu nu mă mişc de aici: dacă o fi să mor, vreau să mor în casa mea. Revolverul îl am încărcat: cinci gloanţe sunt pentru cei care-mi vor călca pământul şi casa, al şaselea este pentru mine>“, este una din scenele descrie de fiica cea mică a scriitorului. 

La insistenţele familiei (soţia Elena şi fiicele sale), Calistrat Hogaş acceptă în cele din urmă să meragă la Iaşi la un control medical, cu un mic popas la Roman, unde locuia o altă fiică a scriitorului, Cleopatra Silberg.  

„Merg, dar să ştii că mai mult de trei zile nu stau; ne întoarcem înapoi!”, le-a spus Calistrat fetelor sale. 

<Sidonie, să mă duci la Piatră!>

După consultul de la Iaşi, Hogaş a rămas mai multe zile la Roman, astfel că spre sfârşitul lunii august, după cum descrie fiica sa, Sidonia, care îl însoţea pretutindeni, se afla încă în vila Cleopatrei. 

„În a treia săptămână de când ne aflam la Roman, într-o zi (vineri, 25 august 1917) îl găsii stând în ogradă, departe de ceilalţi, cu privirea pierdută în asfinţitul roşu al soarelui. <Mi-i urât. Să-mi dai volumul meu că vreau să mai corectez ceva>. Îi dădui <În Munţii Neamţului> şi în adevăr că începu a-l corecta. Sâmbătă, 26 august şi duminică, 27 august, fu atât de liniştit că nimeni în lume nu m-ar fi putut convinge de sfârşitul de după câteva ore“, scria Sidonia în volumul de memorii. 

Simţindu-şi sfârşitul aproape, scriitorul i-ar fi mărturisit Cleopatrei ultima dorinţă. Fără ca Sidonia să fie de faţă, Calistrat i-a cerut fiicei sale să fie înhumat la Piatra Neamţ, unde se aflau soţia, Elena şi o altă fiică, Cecilia. 

„Cleopatră, a fost dat să mor în casa ta; la Piatra să nu daţi de ştire de asta; să mă îngropaţi cât se poate de simplu şi numai cu un singur popă.

Luni dimineaţă, 28 august, scriitorul i-a cerut şi Sidoniei să fie înmormântat la Piatra Neamţ, după care a încetat din viaţă în prezenţa mezinei familiei. 

„Îmi spuse într-un pripit şi prea uşor suflu: <Sidonie, să mă duci la Piatră!>. Fură ultimele cuvinte ce mai pronunţă. Respiraţia îi era liniştită şi uşoară, din ce în ce mai uşoară şi mai liniştită (…) mâna mea stângă în dreptul inimii simţi ca o prea uşoară zbatere de puişor în găoace, apoi ... nimic”.

În cartea de memorii, Sidonia menţionează o discuţie mai veche cu tatăl ei, în care acesta îi spusese: 

„Când oi muri, să nu cumva să mă puneţi în pataşcă (dric, n. n.)... să ştiţi că sar în sus din sicriu; pe mine cu carul cu boi să mă duceţi, să ştiţi!”. 

„Ceremonia de înmormântare chiar aşa a decurs, după cum a notat Sidonia în caietele ei, mai târziu, gândindu-se la o eventuală reeditare a volumului de amintiri: <L-am vegheat neîntrerupt până miercuri, 30 august, când, după dorinţa lui, fără a aviza pe mama şi pe sora de la Piatra, cu carul cu boi şi cu un singur preot l-am înmormântat în cimitirul din Roman>”, precizează criticul Emil Nicolae, fost muzeograf la Casa Memorială Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ.

Dezgropat la Roman, reînhumat la Piatra Neamţ

Ultima dorinţă a scriitorului nu era îndeplinită decât pe jumătate, iar Sidonia a făcut eforturi considerabile, date fiind condiţiile de război, pentru a împlini voinţa tatălui ei de a fi înmormântat la Piatra Neamţ.

Fiica cea mică a lui Calistrat Hogaş s-a adresat Marelui Cartier General, la Iaşi pentru transportul de la Roman, la Piatra-Neamţ a sicriului cu rămăşiţele scriitorului. Pe 2 octombrie 1917, Sidonia era în cimitirul din Roman alături de sora sa Cleopatra, un funcţionar al Primăriei însărcinat cu formalităţile după deshumare. 

„Alături aştepta şi căruţa pentru transportul sicriului la gară. Conform ordinului Marelui Cartier General, plecarea trebuia să aibă loc în noaptea de 2 spre 3 octombrie, adică luni spre marţi, la ora 2 din noapte. La urmă se aduse şi sicriul de zinc în care urma să fie pus sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Hogaş... La ora 24, marţi, 3 octombrie 1917 - spre miercuri, 4 octombrie, cu o căruţă militară pusă mie la dispoziţie cu cea mai aleasă bunăvoinţă de către ofiţerul Chefneux, comandantul unei unităţi militare, am transportat la gară sicriul care de-abia la acea oră fusese terminat de cositorit”, mai notează Sidonia.

Cu ajutorul unor soldaţi, sicriul din zinc a fost urcat în vagonul mortuar ce aştepta la primul peron. Vagonul a fost ataşat, conform ordinului Marelui Cartier General, la primul tren de etape ce mergea la Piatra Neamţ.

Sicriul a fost preluat din gara Piatra Neamţ miercuri, 4 octombrie 1917, la ora 11, de o căruţă militară, care l-a transportat spre a fi depus în biserica Sf. Gheorghe unde a stat trei zile, până vineri, 6 octombrie 1917, fiind transferat apoi la biserica cimitirului „Eternitatea”. 

Ceremonia de reînhumare a avut loc duminică, 8 octombrie 1917.

Mormântul lui Calistrat Hogaş din cimitirul Eternitatea, Piatra Neamţ FOTO: Florin Jbanca

„La eveniment a fost prezentă familia, desigur, prieteni şi cunoscuţi, dar şi alţi oameni care citiseră în presa din Piatra-Neamţ anunţul următor: <Familia C. Hogaş / Vă roagă să luaţi parte la înmormântarea iubitului lor Calistrat Hogaş ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost aduse în localitate, depuse la Capela cimitirului şi a cărui înmormântare va avea loc Duminică 8 Octombrie 1917, ora 4 p.m>”, spune criticul Emil Nicolae.