Cuvinte pierdute ale limbii române: ce însemnau făgădău, culeşă sau boreasă în vorbirea muntenilor de pe Valea Bistriţei
0În revista „Şezătoarea” (1893-1894), publicaţie apărută timp de 26 de ani la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, Arthur Gorovei prezintă o listă de cuvinte, mare parte dispărute astăzi din vorbirea populară a sătenilor din Neamţ şi Suceava.
Publicaţia „Şezătoarea”, o „revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare”, a fost fondată în anul 1892 de academicianul Arthur Gorovei, folclorist şi etnograf născut în 1864 la Fălticeni. Articolele semnate de învăţători din localităţi din Suceava şi Neamţ prezintă obiceiuri, tradiţii, cântece populare sau superstiţii din această parte a ţării.
Sub titlul „O samă de cuvinte din munţii Sucevei”, fondatorul revistei publică în numerele 2 şi 3 (1893-1894) o colecţie de arhaisme de pe Valea Bistriţei, zonă locuită de munteni. „Ţăranul de la munte se deosebeşte mult de fratele său de la câmp, prin feliul lui de a trăi şi poate prin cugetare chiar, de aceea are şi o samă de cuvinte necunoscute în alte locuri”, explică autorul.
Arthur Gorovei spune că lista pe care o prezintă cititorilor a fost întocmită având ca sursă munţii Sucevei. Din zona Broşteni cuvintele au fost culese de învăţătorul M. Lupescu, colaborator al revistei, în localităţile din zona Dornei de Sevastian Mihăilescu. O parte din cuvinte au fost adunate chiar de A. Gorovei în timpul şederii sale într-o iarnă la Broşteni, respectiv în urma unei călătorii făcute cu pluta, de la Dorna la Piatra Neamţ, şi o alteia cu trăsura, de la Dorna, la Broşteni şi peste Stânişoara la Fălticeni.
Cuvinte pierdute în ultimul secol
Cine ar ghici astăzi ce înseamnă cuvinte precum făgădău, culeşă, bulugheni sau holircă? Unele aveau legătură cu ocupaţii apuse (plutăritul), alte şi-au găsit înlocuitori din valurile de neologisme care şi-au lăsat amprenta asupra limbii române. Alte cuvinte s-au păstrat totuşi şi în ziua de astăzi, fiind încadrate în categoria regionalismelor (ex: cioareci, hrapă, râpă sau bulz).
Ardău - Ardelean, român din Ardeal
Bereznic – pădurar
Boreasă – nevastă
Bulugheni, Piceuce – cartofi
Bulz – boţ de caş
Caţă – un băţ lung, ca de 2, 1/2 metri cu un cârlig la un capăt, cu care se prind oile
Cioareci – iţari
Ciupag – guler la cămeşă sau suman
Culeşă – mămăligă
Culeşăriu – melesteu
Duhan – tutun (duhăneşte tabac – fumează tutun)
Făgădău – crâşmă
Globit - amendat
Holircă, hurelcă – rachiu
Hrapă – râpă, coastă prăpăstioasă
Inga - iaca
Naclad - un butuc pus în partea de la vale a focului şi care-l ţine să nu se prăvale, dacă focul e făcut pe o coastă de deal
Oblicit - aflat, iscodit
Obrejă - un loc aşezat pe un deal
Podiree - dealuri
Simbră - tovărăşie la arat
Smidă - locul unde a rămas tăietură de pădure
Tohoarcă - cojoc mare miţos ce poartă ciobanii iarna
Torocală - amestecătură
Zicalaş - scripcar
„Or mai fi încă multe cuvinte necunoscute de cărturari şi necuprinse în colecţia de faţă. De vom putea, le vom culege şi pe acele. Deocamdată cele ce urmează protestează cu energie contra celor cari se plâng de sărăcia limbei româneşti….pentru că n-o cunosc ”, notează autorul Arthur Gorovei.
Pe aceeşi temă:
Se încarcă comentariile...
