Ce impresie a lăsat adolescentul Mihai I la prima sa vizită în Neamţ. Gestul care a convins un reporter: „Atent cu supuşii şi mai ales un bun camarad“

Principele Mihai şi tatăl său, Carol II în 1938

În iunie 1939, cu patru luni înainte de a împlini 18 ani, tânărul principe Mihai, pe atunci purtând titulatura Mare Voievod de Alba Iulia, a făcut o vizită de trei zile în Neamţ.

Vizita Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia a avut loc în perioada 20-22 iunie 1939, iar o mărturie amănunţită a fost prezentată într-un reportaj publicat în revista Avântul, sub semnătura lui Ioachim Moruzzi. Acesta menţiona încă de la început că programul vizitei a fost stabilit de Regele Carol al II-lea „care a înţeles să-şi identifice cultura propriului Său fiu cu plaiurile şi poporul acestei ţări“.

În reportaj se preciza că Marele Voievod Mihai, însoţit de aghiotantul său, locotenent colonel Dămăceanu, au intrat în Neamţ venind dinspre Suceava, iar în comuna Graşi, Măria Sa a fost întâmpinat de colonelul Hociung - prefectul judeţului Neamţ şi de comandantul legiunii de jandarmi

„Domnul prefect Hocuing a dat raportul şi în numele populaţiei a urat Măriei Sale <bun sosit> pe meleagurile plăeşilor lui Ştefan“

Primul obiectiv vizitat a fost Cetatea Neamţului, unde M.S. Voievodul Mihai a fost întâmpinat de toţi pădurarii ocolului silvic, îmbrăcaţi în uniforme, cu topoare şi carabine. 

„În momentul când Marele Voievod a scoborât din maşină, plăeşii au sunat din bucium, semnalul ridicării M. Sale la cetate. În acelaşi timp, un cor bine organizat, fără să fie văzut, a cântat la umbra codrilor seculari <Pe o stâncă neagră într-un vechi castel…>“.

Autorul reportajului menţionează în incinta fortăreţei, principele Mihai, însoţit de doi colegi de clasă, Walter Heltman şi Mircea Ionniţiu, a audiat o scurtă prelegere cu privire la trecutul cetăţii.

La Humuleştii lui Creangă 

După vizita de o oră de la Cetatea Neamţ, principele Mihai a trecut peste Ozana şi s-a oprit la Humuleştii lui Creangă, unde a fost întâmpinat de autorităţile locale.  

„Marele Voievod a vizitat mica bisericuţă, unde, pe timpuri, Creangă a cântat psalmii, biserica Sf. Neculai, clădită din nou (…) muzeul I. Creangă, în care a fost pe vremuri şcoala primară unde I. Creangă şi Smărăndiţa au făcut <cunoştinţă> cu Sf. Neculai cel din cui, făcătorul de minuni“.

La casa memorială de la Humuleşti, tânărul voievod a ascultat o lecţie despre opera lui Creangă, apoi a servit masa cu profesorii şi colegii în curte, chiar sub nemuritorul păr al scriitorului. S-a vizitat apoi şcoala din Humuleşti, apoi şcoala Nr. 1 Grigore Ghica Vodă unde Creangă a învăţat clasa a III-a primară. 

„M. Sa a admirat îndelung cei 7 plopi, rămaşi din cei 9, pe care Eminescu i-a cântat atât de frumos (Pe lângă plopii fără soţi adesea am trecut…) în timp ce făcea vizite lui Creangă şi Veronicăi Micle, care a locuit vis-a-vis de şcoală“, nota I. Moruzzi. 

La mănăstiri 

Următoarea oprire a suitei a fost la Mănăsirea Neamţ, ctitorie a Domnitorului Ştefan cel Marem, unde Voievodul Mihai a fost întâmpinat de Nicodim, Mitropolitul Moldovei.

„A intrat în biserica lui Ştefan cel Mare unde Marele Voievod s-a închinat cu toată evlavia şi conştiinţa de bun român şi creştin“

Principele Mihai a primit în dar de la Mitropolitul Moldovei o icoană sculptată de un călugăr (Eufrosin Urmă), reprezentând pe Sfântul mare mucenic Gheorghe pentru a-i fi purtătoare de biruinţă.

A urmat vizitarea bibliotecii din mănăstire, muzeul cu obiecte de artă religioasă, majoritatea din aur şi argint.

A doua zi, au fost vizitate mănăstirile de maici Agapia şi Văratec. Tânărul voievod a admirat picturile lui Grigorescu de la Agapia şi s-a recules la mormântul Veronicăi Micle, de la Văratec. După amiază a vizitat mănăstirea Secu, apoi suita a plecat cu automobilele la Durău, unde oaspeţii au rămas peste noapte. 

Era plănuită şi o urcare a muntelui Ceahlău care nu s-a mai făcut din cauza timpul nefavorabil. În cea de-a treia zi de vizită, M.S. Mihai a fost la Domeniul Regal Bicaz, după care suita regală a plecat în Transilvania, prin  Cheile Bicazului.

„Atent cu supuşii şi mai ales un bun camarad“

În finalul reportajului, Ioachim Moruzzi aminteşte o scenă la care a asistat în timpul vizitei Voievodului Mihai - „un gest nobil al Măriei Sale Vlăstarul Regesc mă îndeamnă a spune cele mai de jos“

„Voievodul nostru e plin de modestie, atent, bine legat, un sportman desăvârşit, conduce singur maşina, cu o viteză ameţitoare, evlavios, atent cu supuşii şi mai ales un bun camarad. Această din urmă calitate am putut-o constata în următoare împrejurare din timpul cât am însoţit cortegiu: un coleg al Său s-a lovit puţin la piciorul stâng. Voievodul observând acest lucru, a ordonat să fie chemat cât mai urgent cel mai destoinc şi mai bun medic din regiune. N-a trecut o jumătate de oră şi a venit d-l dr. Eftimie care, după o amănunţită consultaţie a declarat că pacientul nu este grav, ci cel mult tebuie să nu mai meargă pe jos, spre a fi scutit de oboseală. Prin d-l aghiotant maior Dărmăceanu, Voievodul a mulţumit d-lui doctor. Sunt lucruri care nu-l înfăţişează pe Vlăstarul regesc în adevărata lui lumină cu educaţia-i alească, îndrumată de scumpul Său părinte M.S. Regele Carol II“