Misterul morţii lui Iancu de Hunedoara, de la care au trecut 561 de ani. Care au fost ultimele cuvinte ale marelui erou

Misterul morţii lui Iancu de Hunedoara, de la care au trecut 561 de ani. Care au fost ultimele cuvinte ale marelui erou

Iancu de Hunedoara într-o gravură contemporană şi într-un portret realizat în secolele următoare.

Iancu de Hunedoara, unul dintre marii eroi din trecutul românilor, a murit în 11 august 1456, la scurt timp după ce oştile conduse de acesta au reuşit să distrugă şi să alunge de la porţile Belgradului marea armată a lui Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Ştiri pe aceeaşi temă

S-au împlinit 561 de ani de la moartea lui Iancu (Ioan) de Hunedoara, personalitate emblematică pentru istoria românilor şi a maghiarilor. Iancu de Hunedoara, la acea vreme mare comandant al Ungariei, a murit în 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, lângă Belgrad, la doar trei săptămâni după marea victorie a armatelor creştine împotriva otomanilor care au asediat Belgradul, conduşi de Mahomed al doilea, cuceritorul Constantinopolului. Unii istorici susţin că în bătălia de la Belgrad şi în timpul retragerii oştilor lui Mahomed al doilea au murit aproape 50.000 de otomani, în timp ce pierderile suferite de armata lui Iancu de Hunedoara au fost mult mai reduse.

Epuizat după mare bătălie de la Belgrad
Moartea voievodului din Transilvania, susţin unii istorici, a fost cauzată de epuizarea fizică şi de epidemia de ciumă care cuprinsese tabăra militară, pustiită de armatele sale după retragerea turcilor.

„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot. Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. I-au dat sfatul să schimbe aerul şi a pornit cu prietenii săi în Semlin, ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul. Acolo erau ambii săi fii şi mai mulţi prieteni, cu Capistran dimpreună. Medicii erau îngrijoraţi asupra vieţii lui, deoarece temperatura nu mai înceta şi neîntrerupt îl mistuia. Şi Capistran a început a-l face atent, că aceasta este voinţa lui Dumnezeu, că voieşte să-l ducă din această viaţă mizerabilă, la fericirea eternă. Deci să se îngrijească de testament, să le rânduiască toate în ordine frumoasă şi bună şi să se gândească şi de suflet ca şi un creştin bun”, relata cronicarul Gaşpar Heltai, din secolul al XVI-lea. Auzind sfatul călugărului franciscan, Ioan de Hunedoara i-ar fi răspuns: „Nebun este omul acela care îşi amână lucrurile testamentului său pentru timpul din urmă, deoarece nu ştie când va veni ceasul ultim”, relata cărturarul.

„Să aveţi în vedere cu tărie şi în mod constant că nimic nu e mai plăcut, mai glorios şi mai merituos în faţa lui Dumnezeu decât onestitatea şi pietatea”, ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Ioan de Hunedoara, adrestae fiilor săi, înainte de a-şi da ultima suflare, scria Heltai.

Răpus de o săgeată
Unii istorici otomani ai vremii au susţinut că Iancu de Hunedoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii sale din calea armatei creştine.

„În timp ce nenorocitul acela umbla printre pedestraşii săi şi vorbea, făcând semne cu mâna celor din faţa sa, un gaziu l-a ochit. Făcând să zboare săgeata sa înaripată ca pasărea, el a nimerit îmbrăcămintea sa aurită şi, trecând prin ea, l-a lovit sub braţ. Zbătându-se timp de trei zile, Iancu a murit în cea de-a patra zi. De ruşine, ascunzând că a fost rănit, s-a răspândit în ţara sa şi în popor zvonul că afurisitul acela a murit de ciumă”, scria Tevarih Ali Osman, un cronicar otoman din secolul al XV-lea.

Bonfinius despre moartea lui Iancu de Hunedoara
Cronicarul Antonius Bonfinius, contemporan regelui lui Matia Corvin, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, susţinea că înainte de moarte voievodul ar fi avut următoarea confesiune, în faţa călugărului Ioan de Capistrano, duhovnicul său. „Sunt gata pentru drumul cel mare şi etern. Toată viaţa mea a fost o pregătire pentru primirea acelui prieten bun, care să mă conducă la tronul Atotputernicului meu Domn. L-am servit pe acesta între toate peripeţiile şi vitejiile vieţii, năzuindu-mă să umplu acel loc care mi-a fost încrediunţat. Sper, el va primi graţios pe luptătorul său obosit, care a servit cu credinţă şi-i va oferi odihna în locul păcii eterne, unde sufletul său ahtiază”, relata Bonfinius.

Nu se cunoaşte cu exactitate vârsta pe care Iancu de Hunedoara o avea la moartea sa. Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei Huniazilor pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte acestuia domeniul Hunedoarei. Iancu s-ar fi născut în anul 1407, potrivit unor istorici, însă alţi cercetători au datat naşterea sa cel târziu în anul 1387. Aşadar, ar fi putut avea 49 de ani la moartea sa ori chiar aproape 70 de ani. Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Controversele originii lui Iancu de Hunedoara. Marele mister al dispariţiei primului castel al Corvinilor

Originea lui Iancu de Hunedoara, tatăl viitorului rege Matei Corvin, românul care a condus Regatul Ungariei şi pe care întreaga Europă l-a cunoscut şi slăvit, este încă învăluită în mister. Nu îi neagă nimeni originea valahă, dar sunt multe controverse în ceea ce priveşte zona de obârşie a familiei sale.

Ioan de Hunedoara înfruntătorul de păgâni şi Matia Corvin, regele cu mândria neînfrânată. Cum îi descria Nicolae Iorga pe cei doi eroi

Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.

Ioan de Hunedoara, „atletul lui Hristos“, voievodul care a pus pe fugă un sultan. Povestea marii bătălii de la Belgrad, în care armata creştină a ieşit învingătoare

Povestea impresionantă a bătăliei de la Belgrad, în care armatele creştine conduse de Ioan de Hunedoara au rezistat eroic în faţa invadatorilor otomani ai Belgradului, l-au transformat pe voievodul transilvănean într-un erou al Creştinătăţii. Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria României, Ungariei şi a Balcanilor.

Secretele lui Iancu de Hunedoara, în marile bătălii împotriva turcilor: cum a fost ajutat de mercenari, de popor şi de călugărul Ioan de Capistrano

Ioan de Hunedoara a rămas în istorie ca unul dintre marii voievozi ai Transilvaniei şi un apărător al creştinătăţii în faţa expansiunii puternicului Imperiu Otoman din secolul al XV-lea. Ioan (Iancu) de Hunedoara şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în campaniile militare, iar iscusinţa sa i-a adus renumele de „atlet al lui Hristos”. Voievodul a avut însă aliaţi de bază în numeroasele bătăţii purtate.

Originea misterioasă a lui Iancu de Hunedoara, disputa eternă între istoricii români şi maghiari. De unde provine voievodul legendar al Transilvaniei

Istoricii nu au căzut de acord asupra originii lui Iancu de Hunedoara, una dintre cele mai importante personalităţi din trecutul românilor şi maghiarilor. Voievodului din Transilvania i-au fost atribuite origini română, maghiară, tătară, iar legendele l-au prezentat ca fiu al împăratului medieval Sigismund de Luxemburg.

Adevărurile ascunse despre Huniazi: comploturile şi iubirile secrete din cea mai puternică familie medievală

Huniazii au dominat vreme de aproape un secol istoria popoarelor care au locuit în ţinuturile estice ale Europei. Iancu de Hunedoara şi Matia Corvin au devenit personaje legendare, dar mărturii neobişnuite s-au păstrat şi despre ceilalţi membrii ai puternicei familii din Transilvania.

citeste totul despre: