O celebră întâlnire între români şi extratereştri: poveste cu poliţişti, mărturii stranii şi mult alcool

O celebră întâlnire între români şi extratereştri: poveste cu poliţişti, mărturii stranii şi mult alcool

Acesta este, în zilele nostre, celebrul cireş „ciufulit” de extratereştri, la Cerţeşti FOTO C. Crângan

„Incidentul Cerţeşti” a avut loc în vara anului 1996 în localitatea omonimă din judeţul Galaţi şi a provocat zeci de ore de emisiuni la TVR, sute de pagini în presa naţională, o anchetă oficială şi niciun verdict final. Autorităţile au preferat să lase totul în coadă de peşte, aşa că nici acum, la 21 de ani de la evenimente, nu se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat, dar se bănuieşte că a fost o mare cacealma.

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu 21 de ani, în localitatea gălăţeană Cerţeşti a avut loc o succesiune de evenimente stranii, care au pus pe gânduri multă lume, au provocat o dezbatere aprinsă în comunitatea ştiinţifică şi a iscat totodată şi numeroase ironii şi bancuri.

Punctul central al evenimentelor a fost în noaptea de 8 spre 9 iunie 1996, atunci când un plutonier de Poliţie şi un paznic s-au întâlnit – cel puţin aşa au susţinut ei cu tărie – cu o farfurie zburătoare şi cu câţiva extratereştri. Întâlnirea de gradul III n-a fost niciodată confirmată oficial, însă pe această temă s-a vorbit cu patimă mai bine de doi ani deşi, între timp, majoritatea martorilor „oculari” şi-au retras declaraţiile pe motiv că ajunseseră subiect de batjocură.

Una peste alta, incidentul a adus, pentru câteva luni, micuţa localitate Cerţeşti în centrul atenţiei întregii lumi, însă acum, la peste două decenii de la evenimente, doar o comunitate mică de „ufologi” mai crede că la mijloc a fost o vizită extraterestră, iar opinia generală este că protagoniştii poveştii – plutonierul Adi Marian Mancu (33 ani la acea vreme) şi paznicul Marcel Rusu (41 ani) – au inventat cea mai mare parte a poveştii.

Interesant este că odată cu stingerea ecourilor poveştii cu extratereşti, „Incidentul Cerţeşti a căpătat noi conotaţii: în ultimii ani unele surse au încercat să acrediteze ideea că în iunie 1996 în sudul Moldovei s-ar fi făcut o serie teste ale unor aparate de zbor ultrasecrete, cu destinaţie militară.

Rodul de noapte, versiunea Cerţeşti

În seara zilei de 8 iunie 1996, plutonierul de Poliţie Adi Marian Mancu a pornit în obişnuitul rond de noapte însoţit fiind de săteanul Marcel Rusu, care făcea „de gardă” în interes obştesc, conform planificării făcute de Primărie. Puţin după miezul nopţii, după ce cei doi s-au cinstit cu ceva tărie, plutonierului i s-a făcut foame, aşa că l-a lăsat pe paznic în faţa „blocului specialiştilor” (un imobil cu etaj din centrul comunei), iar el s-a îndreptat locuinţa de serviciu să mănânce ceva.

Vă prezentăm în continuare cum s-au derulat lucrurile, în relatarea alternativă a celor doi, declaraţiile sunt preluate din volumul „OZN - maxim interes”, scris de Călin N. Turcu. Precizăm că autorul (n. 25 septembrie 1942, Ploieşti - d. 7 ianuarie 2006) a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători români al fenomenului OZN, fondator al RUFOR (Romanian UFO Researchers).


Plutonierul şi paznicul, la scurt timp după incident. FOTO captură filmare TVR

Mai este de spus şi că primul contact cu pretinsa farfurie zburătoare este relatat cumva asemănător în declaraţiile celor doi martori: un zgomot ca un vuiet şi lumini pâlpâitoare, de mai multe culori.

Plutonierul Mancu:  „În noaptea de 8-9 iulie 1996 în jurul orelor 0,30-01,00, venind din serviciul de control specific poliţiei, din intersecţia DJ. 251. B-D.C. Cărlomăneşti, am pornit cu paznicul comunal Rusu Maricel spre blocul cu 12 apartamente situat peste drum de postul de poliţie. La podul din faţa blocului, unde se află şi un cireş, ne-am despărţit, eu pentru a lua masa la locuinţa mea (din bloc), iar Rusu Maricel a rămas sub pom pentru a mă aştepta. Trecând în spatele blocului unde se află şi scările de acces, la jumătatea lui am simţit nişte curenţi de aer şi un zgomot necunoscut până atunci. M-am reîntors şi la primul colţ al blocului am chemat paznicul prin strigătul “Paza!” şi văzând că nu-mi răspunde, m-am apropiat de al doilea colţ al blocului, văzând între timp lumini intermitente de culoare roşu-verde, pe moment crezând că este maşina Serviciului Pază şi Ordine aflată în control”.

Paznicul Rusu: „În noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, eram de pază în comuna Cerţeşti. Până la miezul nopţii fusesem deja în patrulă cu plutonierul Mancu Marian de la postul de poliţie Cerţeşti. În jurul orei 12,30 noaptea ne-am despărţit, dânsul urmând să meargă să mănânce, iar eu rămânând de pază în faţa postului de poliţie. La scurt timp am observat o lumină pâlpâitoare şi am auzit un vâjâit. Acestea au durat foarte puţin”.

„Dom’ şef, l-am văzut pe Satana!”

Evident, monentul i-a şocat pe cei doi. Din relatarea poliţistului rezultă că Marcel Rusu se pitise deja, de frică, într-un şanţ de pe marginea şoselei, ca-ntr-un fel de tranşee de apărare în faţa „Satanei”.

Marian Mancu: „Când am strigat la colţul al doilea al blocului din nou “Paza!”, din şanţul betonat, lângă podeţ, am văzut pe paznic cerându-mi ajutor :”Dom’ şef l-am văzut pe Satana!”. În stradă am observat un obiect de formă rotundă puţin bombat deasupra aşezat la o distanţă de circa 50 de centimetri deasupra asfaltului. În jurul obiectului era lumină intermitentă roşu-verde, în genul curcubeului, iar în partea dreaptă – din locul văzut de mine – am observat o fiinţă umană, înălţime în jur de 80-100 cm. Fiind cu spatele spre mine nu i-am văzut faţa, dar avea capul alungit spre spate fără păr, scheletic, mâini şi picioare subţiri, burtă din profil supradezvoltată, pielea ca un costum argintiu–solzos”.

Interesant este că varianta paznicului nu diferă foarte mult de cea a poliţistului. OZN-ul este descris cam de dimensiunile unui autoturism, iar extratereştrii ca având un metru înălţime şi nişte corpuri scheletice.
Marcel Rusu: „În  faţa mea pe asfaltul şoselei, la o înălţime de o jumătate de metru a apărut un obiect de mărimea unei maşini Dacia, rotunjit în partea de deasupra. Era luminos în partea de jos, deasupra era întunecat. Imediat, am observat în preajma obiectului trei fiinţe care semănau cu nişte copii . Erau înalte de circa un metru , aveau urechi ascuţite, capul alungit spre spate şi un fel de păr pe figură”.

Surprinzător este că toată acestă bogăţie de detalii vine dintr-un contact descris de martori ca durând doar 4-5 secunde, ceea ce trezeşte întrebări legate de veridicitate. Nu de alta, dar psihologii consemnează, în literatura de specialitate, că acest răstimp nu prea este suficient, mai ales în situaţii de şoc, pentru a reţine atât de multe detalii.

„După circa 4-5 secunde , obiectul de mărimea unui autoturism, poate puţin mai mare în diametru, a decolat în viteză la început vertical , apoi orizontal, îndreptându-se în viteză spre satul Pochidia. Menţionez că în acest timp, păsările (găinile) aflate în curţile sătenilor au început să cotcodăcească iar câinii să latre“, a declarat plutonierul Adi Marian Mancu.

Declaraţia plutonierului este întărită, la fel de amănunţit, de cea a paznicului, care, în plus, declară că a folosit cele 4-5 secunde şi pentru a se arunca în şanţul de pe marginea drumului, răstimp în care a remarcat şi o mulţime de detalii.

Ore de transmisie TV de la locul unde au aterizat extratereştrii

Destul de bizar, detaliile despre vizita extratereştrilor s-au înmulţit spectaculos, în următoarele luni, în relatările celor doi martori. Lucru contrar teoriei că odată cu trecerea timpului oamenii mai şi uită.

Stă dovadă emisiunea făcută pe 12 august 1996, de o echipă a TVR 1 condusă de Mihai Bădescu (cunoscut publicului despre emisiunile despre ştiinţă, tehnică, SF şi, desigur, extratereştri). Echipa ajunge la Cerţeşti şi filmează (chiar sub cireşul peste ca „o vâjâit ca un aspirator bazaconia aceea”) o emisiune în care toată suflarea satului devine martor sau doar îşi dă cu presupusul.

Urmărind filmul, prima concluzie este că detaliile se înmulţesc considerabil faţă de primele declaraţii (scrise) consemnate mai înainte. Mai mult decât atât, mai apar trei martori oculari, respectiv trei tractorişti care spun că au văzut cum obiectul zburător strălucitor a traversat în viteză cerul dintre Cerţeşti către Pochidia, apoi a dispărut.

Cu totul hilară este declaraţia paznicului, care, lămurit în sfârşit că nu s-a întâlnit cu Satana, se declară convins că dacă experienţa s-ar repeta, nu s-ar mai ascunde, ci s-ar duce să-i „ia de gât” pe extratereştri şi să-i aducă drept dovadă. „Vreau să mă iau cu el să văd cât e de puternic. Eu am doi metri, el are cât mă-sa-n cur are. N-are cum să mă deie!”, le-a declarat război extratereştrilor paznicul Rusu.

În scenă a intrat şi Dumitru Cârje, din Cotoroaia, care-şi descrie şi el experienţa cu OZN-ul: „Zgomot, lătrat de câini şi o luminaţie puternică, galben-roş, în ogradă”. Ciudat este că ţăranul spune că nu s-a panicat, ci a mers, calm, în ciuda „luminaţiei” ciudate, să vadă ce fac animalele din bătătură, după care a urmărit cu privirea fenomenul „pe ferestra, stând pe marginea patului”, până când lumina „s-o subţiat către apus, către Cerţeşti”. Relatarea lui Dumitru Cârje se referă la ora „1 şi ceva noaptea”, când se presupune că extratereştrii plecaseră de mult din Cerţeşti, nu se duceau acolo.

Un alt martor, Gheorghe Ghenghea din Cerţeşti, aduce în discuţie un alt aspect al problemei: în minutele în care se presupune că că alde ET au dat ochii cu paznicul şi poliţistul, televizorul s-a întrerupt brusc şi – zice dumnealui - a ratat o jumătate de melodie de la „Cerbul de Aur”. Poate părea credibil dacă nu am şti că, de fapt, ediţia din 1996 a concursului Cerbul de Aur s-a ţinut între 9 şi 13 iulie şi nu în iunie, când au venit extratereştrii să-l vadă pe şeful de post.

Filmul, care încă se mai găseşte pe Youtube, conţine numeroase mărturii mai mult sau mai puţin credibile, dar şi opiniile ale unor specialişti în OZN-uri şi tectonică. Una dintre cele mai bizare susţineri ar fi aceea că extratereştrii vroiau de fapt să studieze fenomenele din zona plăcii tectonice a Vrancei, aflată, totuşi, la peste 50 de kilometri distanţă şi nu în cireşul din faţa blocului specialiştilor din Cerţeşti.
Update: după câteva luni, şi-au aminti că extratereştii vorbeau
Aşa cum spuneam, odată cu trecerea timpului detaliile despre vizitatorii cosmici de la Cerţeşti se înmulţesc, de ai zice că totul a durat ore întregi şi nu 4-5 secunde. Paznicul Rusu spune, bunăoară, că făpturile „se învârteau în jurul navei boscorodind şi bolborosind ca ploaia într-un burlan”.

Oare cam câte ture de navă să fi dat în cele patru secunde, astfel încât cei doi martori să observe, noaptea, pe fondul unor lumini pulsatorii în roşu, verde şi albastru, că „au înfăţişare de avorton”, mâini subţiri, înveliş solzos, ochi mari, urechi ascuţite, capete alungite spre spate, bube pe creştet, păr pe ceafă (sau nu), dar şi că nava levita la jumătate de metru, era de forma ovală şi multe, foarte multe altele.

ET era agent secret american!

La aproximativ trei luni de la incidentul de la Cerţeşti, respectiv pe 21 septembrie 1996, un anume Gheorghe Popescu, citat de presă ca fiind „cercetător român şi membru al comisiilor de anchetă pentru cazurile de acest gen”, aruncă o nouă bombă: de fapt în satul moldovean nu au aterizat extratereştrii, ci agenţii secreţi americani.

„Analizând datele publicate în presă şi cele obţinute de dânsul (N.R.: de unde?), emite ipoteza că în faţa postului de poliţie s-a oprit un aparat de zbor  de spionaj sau supraveghere. În susţinerea punctului de vedere, cercetătorul aminteşte  că s-au desfăşurat aplicaţii maritime militare ,”Cooperative Partener'96”, o operaţiune militară din cele mai complexe, la care a participat şi avionul P.3.C-ORION, avion de stat major aflat în dotarea flotei americane din Marea Mediterană”, consemnează mai toate cotidianele centrale româneşti.

Dezvăluirea pare fenomenală, însă ne încurcă un mic amănunt: avionul menţionat are câteva sute de tone şi cam o sută de metri lungime, deci nu-i chiar o sferă jucăuşă, de dimensiunile unui automobil, care aterizează pe şosea în faţa blocului, taman sub cireş.

Sătenii râd acum când aud de extratereştri

Făcând un salt de două decenii în timp, adică în zilele nostre, se cuvine să spunem că în sat se mai vorbeşte foarte puţin despre întâlnirea de gradul III dintre poliţistul Mancu, paznicul Rusu şi extratereştrii solzoşi şi sclipicioşi. Dacă acum 21 de ani jumătate dintre săteni putea să jure pe cruce că a văzut „invadatorii”, acum se spun snoave despre întâmplare şi se râde vârtos. Tot la un pahar de tărie, ca în seara „fatidică”.

Majoritatea sătenilor spun acum că totul a fost o scorneală şi că de la asta i s-a şi tras plutonierului Mancu plecarea din Poliţie. De altfel, fostul poliţist a şi fost mutat din sat, la nici un an după incident, după ce ajunse cam de râsul sătenilor pentru încăpăţânarea cu care susţinea că s-a întâlnit cu extratereştrii. Ulterior, a şi fost dat afară din Poliţie, însă nu pentru incidentul de la Cerţeşti, ci pentru că se apucase zdravăn de băut şi nu-şi mai făcea treaba.

În schimb, paznicul Marcel Rusu a sucit la scurt timp totul. El a renunţat să mai susţină povestea plutonierului şi a recunoscut, ruşinat, că amândoi erau „cinstiţi” zdravăn în noaptea de 8 spre 9 iunie 1996. „Tocmai făcusem ţuică din tescovină şi mă cinstisem cu dom’ şef”, avea să spus paznicul, risipind cu brutalitate misterul celei mai celebre întâlniri din români şi extratereştri.

Vă mai recomandăm şi:

Topul celor mai aiuritoare plângeri în justiţie: românul care l-a reclamat pe Dumnezeu şi inginera care cere ordin de restricţie pentru extratereştri

Stephen Hawking avertizează omenirea să fie reticentă în privinţa extratereştrilor: „Ar putea fi în căutarea unor planete pe care să le colonizeze“

Ridley Scott: Extratereştrii există şi vor veni într-o bună zi să ne distrugă .

citeste totul despre: