Superstiţii de Lăsatul Secului, ziua care anunţă intrarea în Postul Paştelui. Ce e bine să faci ca să ai spor
0
Lăsatul Secului de brânză, sărbătorit duminică, 6 martie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Paştelui, reînvie tradiţii păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului.
Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce şi se dau soacrei pentru a fi îmbunate, iar tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele.
Credincioşii ortodocşi prăznuiesc duminică, 6 martie, Lăsatul Secului, una dintre cele mai importante sărbători înainte de intrarea în marele post al Paştelui.
Început de an agrar
În această zi se mai poate mânca de dulce, dar după aceea credincioşii vor începe să postească.
“Prezentă atât în calendarul popular, cât şi în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână, prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsatul Secului a fost adoptat şi adaptat de creştinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-şi farmecul obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creştină”, spun specialiştii în foclor.
Lăsatul Secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de an agrar celebrat la echinocţiul de primăvară.
În Muntenia, de Lăsatul secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide ce se oferă soacrelor, ca relaţiile să rămâne dulci în timpul Postului Paştelui. În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.
“Întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. Această zi este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Desigur, semnificaţia este că noi retrăim simbolic momentul pierderii Raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post”, explică părintele Paul Tudorache din parohia Sf. Cuvioasă Parascheva din Călăraşi.
Focul, simbol al primenirii
În seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia. Obiceiul este păstrat la oraş, dar mai ales la ţară, în satele şi comunele din Bărăgan. În dreptul fiecărei gospodării, copii şi tineri aprind focuri mari din cauciuc, în faţa caselor. Femeile aduc celor din preajma focului gogoşi, colăcei şi ouă fierte în ideea ca în anul acela să aibă parte de pui. Se crede că prin aceste practici, oamenii se curăţă de duhurile rele.
“Este un obicei care se practică în ziua de Lăsata Secului. În timp ce în această seară în case se petrece, pe străzi, copiii şi tinerii aprind focuri mari, în jurul cărora se strâng cete-cete, între care se stabileşte un dialog satiric similar „strigării peste sat“ din alte zone, batjocorindu-se acele fete bătrâne şi flăcăii care nu au avut curajul să întemeieze familii” . Focul, simbol al purităţii şi al primenirii, al arderii resturilor iernii şi naşterii primăverii s-a făcut diferit de-a lungul timpului. "La sfârşitul secolului al XIX-lea se lega de cumpăna puţului câte o dihoniţă de păcură, o aprindeau şi lăsau găleata în puţ, ca astfel dihoniţa aprinsă să rămână suspendată în aer până se consumă", scrie Simion Florea-Marian în lucrarea „Sărbătorile la români”.
Cuci cu măşti de carton
“În Dobrogea şi satele din şesul Dunării şi din jurul Bucureştiului, la Lăsatul Secului se mai fac şi astăzi Cucii. Obiceiul Cucilor este un joc de carnaval cu măşti. În el regăsim importante reminiscenţe de rit agrar, legate de începutul anului nou de primăvară”, explică Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific.
La Brăneşti, tradiţia Cucilor este unanim recunoscută. Deveniţi celebri pentru festivalul spectaculos care are loc în comunitate, Cucii din Brăneşti au ajuns la cele mai importante manifestări internaţionale.
„În România, obiceiul Cucilor a fost şi este încă activ în unele localităţi din Dobrogea şi Muntenia: Brăneşti - Ilfov, com. Dorobanţu, com. Mânăstirea, com. Cuza-Vodă, com. Al. Odobescu, com. Vâlcelele - jud. Călăraşi, Lipniţa - jud. Constanţa având corespondenţi Kukerii din Bulgaria: Kalipetrovo - Silistra, Boianovo – Iambol, dar şi Arapides din Monastiraki - Drama din Grecia.”
Dacă în trecut acest obicei era realizat ad-hoc, în zilele noastre s-a intervenit asupra obiceiului, întrucât începând cu anii 90 şi-a pierdut din intensitate şi frecvenţă. Astfel admirăm iniţiativa domnului Marius Sebe de a revitaliza şi de a readuce în prim-plan acest obicei ancestral, prin organizarea Festivalului Ziua Cucilor din Brăneşti, explică Virginia Oană, muzeograf la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi.
Oamenii din sat, care se fac cuci îşi confecţionează nişte măşti din carton de formă ţuguiată prinse cu ajutorul unor basmale, se îmbracă cu rochii, chiar şi rochii de mireasă şi iau în mână câte o bucată de cauciuc şi lovesc pe spate pe toţi cei pe care îi întâlnesc, spunându-le: ,,Nu-ţi dau decât o opincă să nu te mai prindă frigurile”.
Vestimentaţia Cucilor vorbeşte despre ritualul în sine şi anume alungarea spiritelor rele. Astfel, atât măştile, cât şi celelalte obiecte de vestimentaţie sunt înfricoşătoare la vedere, iar la acestea se adaugă şi alte accesorii precum talăngile masive atârnate la brâu al căror zgomot avea aceeaşi menire de îndepărtare a duhurilor rele.
Conform Muzeului Dunării de Jos Călăraşi, tot în funcţie de zonă, în confecţionarea măştilor erau folosite diferite materiale. Astfel, dacă în Brăneşti şi în Vrancea am observat că predomina hârtia creponată şi penele în confecţionarea acestora, în alte zone ştim că este folosită pânza de sac, cartonul şi lâna. Umblatul Cucilor pe uliţele satului din zori până în seară, avea ca menire lovirea consătenilor cu o opincă, un bici sau cu un pămătuf peste spate ca să scoată boala şi răul din ei. O vorbă veche spune că cel care s-a făcut un an Cuc este obligat să se mai facă încă doi ani la rând Cuc pentru a nu se transforma în drac.
În 2020, Muzeul Dunării de Jos Călăraşi i-a găzdui pe Cucii din Brăneşti. Aceştia au poposit pentru aproximativ 2 ore la Călăraşi, în drumul lor spre Festivalul Cucilor de la Kainargi, Bulgaria.
Se încarcă comentariile...
